„Îmi place să mă întorc acasă!”
Material pentru un PROGRAM MUZICAL DE FAMILIE
INTRODUCERE
Un copil a fost întrebat odată: „Ce înseamnă căminul?” Acesta a răspuns:
„Este un loc unde poţi să te adăposteşti când afară plouă.”
Cât de adevărat! În mintea multora, căminul este locul unde poţi găsi refugiu, adăpostul care oferă protecţie pentru fiecare membru al familiei.
Dumnezeu a creat căminul pentru a ne găsi acolo împlinirea şi pentru a-I aduce glorie Creatorului prin trăirea adevărului biblic, în cadrul căminului.
În Proverbe 24:3, ni se spune: „Prin înţelepciune se înalţă o casă.” Înţelepciunea necesară pentru a zidi o casă, un cămin puternic, vine numai de la Dumnezeu. „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, ne făţarnică.” (Iacov 3:17)
Ce imagine minunată este un cămin creştin zidit pe o astfel de temelie! Dar, pentru a crea un loc plăcut şi de dorit, este nevoie de mult mai mult decât putem face noi, părinţii. Aceasta implică responsabilităţi serioase pe care trebuie să ni le asumăm şi, deseori, nu avem puterea sau răbdarea de a le îndeplini.
Sunt situaţii în care mediul de acasă ne seacă de energie. În loc să facem din casa noastră „un colţ de rai”, suntem tentaţi să lăsăm atmosfera de stres şi conflict acumulat la serviciu, să continue. Ne gândim, în amărăciunea noastră, că îi putem sancţiona pe ceilalţi prin dezvoltarea unui sentiment de vinovăţie în ei. Însă amărăciunea, spunea cineva, este otrava pe care o bem cu gândul că altcineva va muri.
Nu-i de mirare că cel mai bun prieten al omului este câinele! Când vine stăpânul acasă, câinele se opreşte din ce face, aleargă la stăpânul său, dă din coadă şi îi aduce ziarul. Te opreşti şi tu din ceea ce faci pentru două minute ca să-ţi întâmpini soţul (sau soţia) când ajunge acasă?
Există probleme şi dificultăţi în fiecare familie, dar să nu ne îndoim niciodată de scopul pentru care trăim. Încercările şi furtunile sunt previzibile. Trebuie să ne aşteptăm la ele. Mai mult decât atât, ele sunt îngăduite pentru creşterea noastră spirituală. În mijlocul căminelor noastre, noi învăţăm ce înseamnă răbdarea, statornicia şi credincioşia.
Iată câteva întrebări de evaluare:
„Este căminul tău un loc curat, liniştit, primitor, odihnitor? Care este atmosfera în căminul tău? Mă întreb ce văd copiii mei în mine? Dar cei care intră în casa mea? Văd ei o preocupare pentru ceilalţi sau doar critică, cinism şi compromis? Simt ei pace şi seninătate în casa noastră sau ceartă şi tensiune? Fac eu ceea ce spun? Văd ei ceva deosebit în viata mea? Experimentează ei răspunsurile rugăciunilor mele? Este prezentă roada Duhului Sfânt în viaţa mea?”
Doar un cămin binecuvântat îţi oferă un refugiu pentru „ploaia de afară”!
Relaţia dintre copii şi părinţi.
Familia creştină
Bineînţeles că Dumnezeu este Cel care a inventat noţiunea de familie. Atunci este normal ca tot El să ne poate ajuta să înţelegem cum ar trebui funcţiona familia şi să ne avertizeze în cazul capcanelor care o poate distruge. Într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat multe principii în Cuvântul Său referitoare la structura familiei şi la rolul pe care ar trebui să îl împlinească fiecare membru în parte. Dacă aceste instrucţiuni biblice vor fi urmate, familiile vor trăi toate binecuvântările pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ei. Când sunt încălcate, rezultatul va fi dezastru şi durere.
Secretul unei relaţii bune în căminul creştin este trăirea după îndemnurile şi puterea Duhului Sfânt. Am văzut că atunci când soţul iubeşte cu o iubire divină, soţia fiind şi ea condusă de Duhul Sfânt se supune autorităţii lui. În această prezentare v-om vedea că secretul relaţiei bune dintre copii şi părinţi este o trăire a copiilor familiei creştine în puterea Duhului Sfânt.
Copiii – Datoria fundamentală a tuturor copiilor este de a asculta de părinţii lor în Domnul.
Nu are importanţă dacă în familie, copiii sunt creştini, sau părinţii sunt creştini. Relaţia aceasta a fost rânduită de Dumnezeu pentru întreaga omenire, indiferent de crez.
În Efeseni 6:1-3 apostolul Pavel se adresează copiilor în relaţia lor cu părinţii: “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”- este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”
Copiii trebuie să asculte de părinţi, pătrunşi de ideea că făcând aşa, ei ascultă de fapt de Domnul. Ei trebuie să asculte în toate lucrurile care corespund cu voia Domnului. Pe baza acestui text, copiii, cărora părinţi le cer să păcătuiască, nu sunt obligaţi să asculte în acest caz.
Apostolul Pavel se adresează copiilor creştini şi le cere ascultarea de părinţi arătând patru motive:
1) În primul rând copiii trebuie să asculte datorită faptului că ei sunt creştini: “ascultaţi în Domnul”.
2) În al doilea rând ei trebuie să asculte de părinţii lor în Domnul “căci este drept”. Ascultarea în Domnul este dreaptă. Standardul ascultării este creat de Domnul, nu este subiectiv, ci drept. Ascultarea este un principiu întreţesut în însăşi structura vieţii de familie, ca cei care sunt încă imaturi şi lipsiţi de experienţa vieţii să se supună autorităţii părinţilor care au maturizare şi înţelepciune.
3) Un al treilea motiv de ascultare este că ascultarea este o poruncă, este parte din decalog. Exod 20;12 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Deut. 5:16 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.”
A cinsti părinţii înseamnă mai mult decât a asculta de ei. Înseamnă a le arăta respect şi dragoste, grijă pentru ei atâta timp cât au nevoie, şi de a-I onora prin trăirea după principiile Scripturii.
4) Al patrulea motiv de ascultare de părinţi este că ascultarea aduce binecuvântare: “ca să fii fericit”. Apostolul aminteşte copiilor creştini, care-şi cinstesc părinţii, că aceasta o se le facă bine şi “o sa le meargă bine”. Prin contrast, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla cu un copil care nu ar primi nici un fel de îndrumări din partea părinţilor săi! Când copiii ascultă de părinţi, în Domnul, sunt feriţi de multe căderi. Păcatul întotdeauna ne jefuieşte de fericire, ascultarea întotdeauna ne îmbogăţeşte cu binecuvântări. Promisiunea pentru cei ce ascultă şi cinstesc pe părinţi este o viaţă lungă, fericită.
În acelaşi timp, cei ce nu ascultă şi nu îşi cinstesc părinţii au parte de un sfârşit tragic, după exemplul dat de fii lui Eli, Hofni şi Fineas: 1 Sam 4:11
”Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.”
Părinţii – Responsabilităţile părinţilor în relaţia lor cu copiii.
Efes 6:4 “şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.”
Coloseni 3:21 ” Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”
Caracterul adevărat al tatălui creştin este revelat în echilibrarea responsabilităţilor lui în poziţia autoritară în familie şi felul cum aceasta este practicată. Simţurile şi predispoziţia copiilor trebuie să stea în atenţia părinţilor. Fiecare copil este unic, deci trebuie ca părinţii să aibă multă înţelepciune în relaţiile lor cu fiecare dintre copii. Părinţii nu au voie să înlesnească nimic din răspunderea lor faţă de Dumnezeu în educarea copiilor, însă trebuie să se gândească şi la slăbiciunea celor mici şi să nu pună în spate mai mult decât ar putea ei să ducă. Altfel copiii vor deveni respingători şi se vor descuraja.
Istoria caselor împărăteşti dovedeşte influenţa mamei, fie pozitivă, fie negativă în educarea împăraţilor. Vedem cat de important este ca o mama sa-si educe copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu. O creştere creştină este de o mare valoare şi are urme adânci care nu se pot şterge din inima copiilor. Cuvântul lui Dumnezeu spune la Proverbe 22:6 “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Cei “şapte ani de acasă” proverbiali au o mare influenţă în inima fragile a copilului şi se menţine până la adânci bătrâneţi. La fel vedem şi în Proverbe 31: 1 “Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.” Mama împăratului Lemuel l-a educat şi toate îndrumările ei I-au fost de folos în viaţă.
Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău
1). Nu-ţi exaspera copiii (Efes. 6:4).
Nu ne putem aştepta de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai aşteptări prea mari de la ei, vor renunţa să mai încerce să îţi fie pe plac deoarece li se va părea imposibil.
2). Nu-ţi compara copiii cu alţi copii.
Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile şi darurile unice date de Dumnezeu.
3). Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să ştie că sunt o parte importantă din familie. Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.
4). Petrece timp cu copiii tăi. Acest lucru le spune cât de importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale. Mai mult, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.
5). Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă. Nu spune niciodată copilului tău că e „rău“, când nu te ascultă. În schimb i spune-i fiului tău „Tu eşti un băiat bun şi băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“ (Şi-apoi îi dai una la fund.)
6). Conştientizează că „nu“ înseamnă „îmi pasă de tine“. Când copiii fac doar ceea ce vor, ei ştiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.
7). Aşteaptă-te să fii imitat de copiii tăi. Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor. Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său: „Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.“
8). Nu îi scoate pe copii din toate probleme în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari. Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.
9). Slujeşte-L pe Domnul din toată inima ta. Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu şi când sunt mari. Copiii creştini care au părinţi ne mântuiţi şi copiii cu părinţi creştini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu şi după ce „îşi iau zborul“.
10). Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului. Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai bună instruire pe care ar putea-o primi: învăţătura Scripturii.
- Un copil iese în faţa cu o telecomandă în mână şi spune:
Vreţi să vă spun o poveste?
Demult, tare de demult, părinţii le citeau celor mici istorioare din Biblie. Aşa ajungeau copiii să ştie despre Dumnezeu şi aceştia, povesteau şi altor copii despre El. Astăzi, oamenii mari au lăsat cărţile deoparte şi le-au pus celor mici telecomanda în mână. Oare ce vor povesti copiii?
- Puterea unei virgule
În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în care erau în mod egal femei şi bărbaţi i s-a dat un text şi sarcina să aşeze în cadrul acelui text o virgulă.
Textul era:
“Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.”
Toţi bărbaţii au aşezat virgula după cuvântul “are”. Toate femeile au aşezat virgula după cuvântul “femeia”.
- Atei fără tată
În cartea The Making of an Atheist, James Spiegel, face o legătură interesantă între ateism şi absenţa tatălui din familie.
Desigur nu este o regulă general valabilă dar consistenţa alăturării celor două elemente nu poate fi ignorată. Iată o listă a unor cunoscute personalităţi care promovează ateismul/scepticismul şi relaţia pe care au avut-o cu tatăl lor biologic:
David Hume: avea 2 ani când tatăl său a murit;
Arthur Schopenhaur: avea 16 ani când tatăl său a murit;
Friedrich Nietzsche: avea 4 ani când tatăl său a murit;
Bertrand Russell: avea 4 ani când tatăl său a murit;
Jean-Paul Sartre: avea numai 15 luni când tatăl său a murit;
Albert Camus: avea 12 luni când tatăl său a murit;
Daniel Dennet: a avut 5 ani când tatăl său a murit.
Thomas Hobbes: avea 7 ani când tatăl şi-a părăsit familia;
Voltaire: a avut o relaţie dură cu tatăl său, Arouet, şi a fost renegat/dezmoştenit;
Baron d’Holbach: a fost despărţit de tatăl său şi şi-a şters numele acestuia dintre prenumele sale(Thiry);
Samuel Butler: a fost abuzat fizic şi emoţional de tatăl său;
Sigmund Frued: a avut un dispreţ pentru perversiunile sexuale ale tatălui său;
H.G. Wells: i-a reproşat mereu tatălui său faptul că şi-a neglijat familia;
Madalyn Murray O’Hair: şi-a urât tatăl intens;
Albert Ellis: a fost neglijat şi abandonat de tatăl său;
Datele de mai sus nu susţin ideea că absenţa tatălui înseamnă automat (apartenenţa la sau) promovarea ateismului. Dar justifică într-un fel de ce aceştia nu îi pot spune lui Dumnezeu, “Tată”.
Într-un mod cert pot spune faptul că tatăl este provocat de învăţătura biblică să-l instruiască, educe, protejeze, încurajeze şi să meargă alături de copilul său.
Prea mulţi taţi astăzi nu sunt interesaţi decât de munca lor, femei, sănătate şi timp liber.
Înaintea lui Dumnezeu s-ar putea să nu fiu întrebat nici cât de multe greutăţi am ridicat la sala de fitness şi nici ce model vechi de maşină mi-am remodelat în garaj; dar sunt mari şanse să fiu întrebat de copii mei…
Sursa : SchimbatcuAdevarat.ro
După 19 ani s-a trezit din comă…
Povestea e pe cât de simplă, pe atât de zguduitoare.
Domnul Jan G., de 65 s-a trezit din coma în care a intrat după ce l-a lovit un tren, tocmai după 19 ani.
Noroc cu legea poloneză anti divorţ? Nuuu! Şi fără legile din Polonia, soţia acestuia, Gertrude, a dat dovadă de adevărată dragoste, aşa cum nici Shakeaspeare nu poate descrie.
Poate că acest lucru este cel mai senzaţional, nu faptul că s-a trezit după 19 ani şi se miră că a căzut comunismul şi că oamenii au telefoane mobile, ci faptul că o soţie a împlinit ceea ce a spus la altar “la bine şi la rău!”, în ciuda faptului că medicii îi mai dădeau doar 3 sau maxim4 ani de viaţă după accident.
Gertrude spune: “Am plâns mult şi m-am rugat mult!”
Povestea are partea ei tragi-comică.
Partea comică este renaşterea într-o nouă epocă şi redescoperirea unei noi lumi de către sărmanul Jan.
Partea tragică este faptul că Jan şi Gertrude au ajuns ştire de televiziune pentru că ea a avut grijă de el atâta timp. Tragic este că sunt tot mai puţine cupluri care îşi iau jurămintele în serios.
Rugăciunea unui părinte
În vremurile de demult, Ana s-a prezentat în faţa marelui preot Eli şi a spus:
“Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.”
1Samuel 1
*
“Doamne, ajută-mă să le ofer copiilor mei ce este mai bun;
Nu lucruri, ci ce este mai bun din mine,
Preţuindu-i în zilele bune dar şi în zilele rele,
Şi iubindu-i prin vorbele mele.
Învaţă-mă să-i accept pentru ceea ce sunt ei,
Nu doar pentru ceea ce fac;
Să ascult ceea ce spun,
Şi ei să mă asculte pe mine;
Să-i încurajez în atingerea obiectivelor lor, nu ale mele.
Ajută-mă să le ofer un cămin
Unde respectul şi integritatea sunt pietre de temelie
Şi unde există suficientă fericire pentru a ridica acoperişul.
Fă să le inspir curajul de a fi sinceri cu ei înşişi;
Independenţa de a-şi purta singuri de grijă
Şi credinţa de a se baza pe Tine.
Ajută-mă să-i disciplinez fără să-i înjosesc,
Să le cer o purtare bună, fără să uit de purtarea mea
Şi ajută-i să ştie că au parte de dragoste nelimitată
Indiferent de ceea ce fac.
Ajută-mă să-i hrănesc bine, să-i îmbrac cum se cuvine
Şi să am suficient, pentru a le da bani de buzunar –
Nu pentru munca pe care o fac ei,
Ci pentru plăcerea pe care o aduc.
Ajută-mă să fiu moderat în toate aceste privinţe,
Aşa încât bucuria de a primi
Să îi ajute să descopere bucuria de a dărui.
Veghează ca responsabilităţile lor să fie reale,
Dar să nu fie o povară pentru ei…
Aşteptările mele să fie înalte, dar nu copleşitoare
Şi lauda să fie chibzuită şi adusă când trebuie.
Ajută-mă să-i învăţ că excelenţa
Este cea mai bună răsplată a muncii.
Iar când vor apărea roadele,
Ajută-mă să mă bucur de fiecare realizare, oricât de mică,
Fără să mă prefac nici măcar o dată că aş avea vreun merit;
Copii mei sunt ei înşişi slava mea.
Mai presus de toate,
Ajută-mă să-i înrădăcinez bine în adevărul Tău,
Încât să pot pleca liniştit când vine vremea.
Sursa: Dorys
Ce nu trebuie să facem într-o ceartă
Orice cuplu trece prin momente în care fericirea căminului este perturbată de neînţelegeri între cei doi parteneri, care duc cel mai adesea la ceea ce numim cu toţii „ceartă”. Deşi unii vă vor spune că în cuplul creştin dragostea este interzisă şi chiar poate fi eliminată de tot, noi vă garantăm că, dincolo de dragostea imensă ce o purtăm celui drag, va veni şi momentul unui astfel de test al relaţiei noastre.
Conflictul nu este neapărat un lucru negativ. Dimpotrivă, el ne poate ajuta să ajungem la un numitor comun, să ne cunoaştem mai bine, să ne rezolvăm problemele – punându-ne pe aceeaşi lungime de undă şi, de ce nu, să ne demonstrăm dragostea într-un mod practic, prin felul în care facem compromisuri pozitive, investind în relaţia cu cel drag, renunţând la orgoliu, acordându-i valoare.
Sfaturi utile pentru taţi, oferite de… copii:
• Într-o dimineaţă, pregăteşte micul dejun pentru soţia şi copiii tăi. Nu trebuie să te gândeşti că nu ştii să găteşti, pentru că nu contează atât de mult conţinutul cât modul de prezentare, gestul şi atitudinea.
• Într-o seară, ocupă-te de programul copiilor (le dai de mâncare, îi ajuţi la terminarea temelor etc.) pentru a oferi soţiei tale un timp în care se poate odihni. Este ceva divin – Efortul tău va fi apreciat din plin.
• După o zi istovitoare, nimic nu face mai bine ca un masaj pentru relaxarea muşchilor şi odihnirea trupului. De aceea, oferirea unui masaj soţiei tale va fi un lucru benefic pe care îl poţi face pentru ea.
• Stabileşte împreună cu soţia şi copiii tăi ca o zi pe săptămână să o petreceţi în familie, timp în care să jucaţi un joc împreună: lego, puzzle, monopoly, remi, şah, mima etc.
• Fiecare copil în parte are nevoie de atenţie din partea tatălui, aşa că dacă vrei să ai o relaţie sănătoasă cu fiecare copil cu care te-a binecuvântat Dumnezeu trebuie să petreci timp de calitate cu fiecare dintre ei. De aceea, acordă un timp special fiecăruia dintre ei stabilind o activitate specifică vârstei lui (dacă este la vârsta adolescenţei, puteţi ieşi la un suc sau la o pizza; sau poate este genul de copil care se simte în largul lui stând acasă având în faţă un castron de floricele de porumb, sau dacă ai un copil care practică un sport, fii alături de el în competiţiile sportive pentru a-i arăta suportul tău etc.)
• Un alt lucru pe care copiii trebuie să-l înveţe încă de când sunt mici este dărnicia. Pentru aceasta îţi sugerăm ca împreună cu copiii tăi să găseşti o familie pentru care să fiţi o binecuvântare. Modurile practice de a fi o binecuvântare sunt multe, noi amintim doar două dintre ele:
fie mergi împreună cu copiii tăi şi cumpăraţi cadouri pentru fiecare membru al familiei respective
fie împreună cu soţia şi copiii pregătiţi o masă special pentru această familie.
Recomandări de pe site-ul www.abcr.ro
Harry Chapin – Cat’s in the Cradle… (Pisici în leagăn)
Copilul meu a sosit abia ieri…
A venit pe lume în cel mai obişnuit mod,
Dar eu am avut avioane de prins, facturi de plătit,
Aşa că a învăţat să umble pe când eu eram departe.
A ştiut să vorbească înainte ca eu să-mi dau seama şi când a crescut,
Mi-a spus: „Voi fi ca tine, tată!… Ştii că voi fi ca tine?”.
Şi pisica e în leagăn, şi linguriţa este de argint,
Şi razele lunii pătrund prin fereastră…
„Când te întorci acasă, tată?”
„Nu ştiu când, dar atunci vom fi împreună,
Şi ne vom distra de minune”.
Fiul meu a împlinit ieri zece ani…
Mi-a spus: „Mulţumesc pentru minge, tată,
Hai să ne jucăm cu ea!”
Eu i-am spus: „Nu, nu astăzi,
Acum am multe de făcut!”
Şi el a răspuns: „Nu-i nimic!”
A plecat de lângă mine, pe buze cu veşnicul lui zâmbet,
Care parcă spunea: „Voi fi exact ca el, da, ştiu că voi fi ca el…”
A venit de la colegiu chiar ieri,
Un om în toată firea… trebuie să recunosc.
„Fiule, sunt mândru de tine, poţi să te aşezi puţin?”
A clătinat din cap şi mi-a răspuns cu un zâmbet:
„Ceea ce doresc de fapt, tată,
Este să-mi împrumuţi cheile de la maşină…
Vorbim mai târziu – mi le dai, te rog?”
M-am pensionat demult şi fiul meu a plecat de acasă…
L-am sunat chiar ieri şi i-am spus:
„Mi-aş dori să te văd, dacă se poate…”
El mi-a răspuns: „Mi-ar plăcea şi mie, tată,
Dacă voi putea găsi puţin timp liber…
Dar noua mea slujbă îmi ocupă tot timpul şi copiii au gripă…
Mă bucur totuşi că am vorbit cu tine, tată!
Îmi place întotdeauna să vorbesc cu tine.”
Şi, după ce am închis telefonul,
Mi-am dat seama că a devenit exact ca mine…
Fiul meu era întocmai ca mine…
Şi pisica e în leagăn, şi linguriţa este de argint,
Şi razele lunii pătrund prin fereastră…
„Când vii acasă, fiule?”
„Nu ştiu când, dar atunci vom fi împreună, tată,
Şi ne vom distra de minune!…„
Drama descrisă în acest cântec s-a derulat chiar în viaţa lui Chapin, aproape ca o profeţie ce se împlineşte de la sine. Soţia lui, care a scris cuvintele cântecului, i-a cerut într-o zi, pe când se pregătea să plece de acasă, să-şi mai tempereze ritmul alert al vieţii şi să petreacă mai mult timp cu copiii lor. Răspunsul lui a fost: ‘La sfârşitul acestei veri aglomerate îmi voi face timp pentru ei’. Din nefericire, şi ca o ironie a sorţii, în vara aceea Harry Chapin a murit într-un accident de maşină”. (Ravi Zacharias)
POEZII DE JERCAN D ALEX
PĂRINŢI ŞI COPII
Părinţi şi copii, culori pastelate
De mâna iubirii divine legate…
Mănunchi ce păstrează-n parfumu-i mister,
Simbol de celulă născută în cer…
Părinţi şi copii, imagine pură,
Tablou cu izvor răsărind din Scriptură,
Stropi albi, stropi de mană ca ploaia de vară
Căzând peste lumea ce-i gata să moară…
Părinţi şi copii, istorie vie
Venind din Eden, ca exemplu să fie…
În lumea în care se stinge Urie,
Familia sfântă să dea mărturie.
Părinţi şi copii, profeţii târzii…
Al treilea Ilie vorbind de vecii,
Strigând Adevărul, să se înţeleagă…
Păstrează-le Doamne, corabia-ntreagă!
LÂNGĂ TATA
Nu mi-e frică de-ntuneric,
Nici de şoareci sau de zmeu…
Dar să nu vă luaţi de mine
Că vă spun tatălui meu…
Nu mă tem de gunoierii
Care umblă cu lopata
Dar să mă lăsaţi în pace
Că dacă îl chem pe tata…
Şi îi spun şi celui rău
Să nu-mi fure ciocolata…
Să mă lase să-mi fac treaba
Că dacă Îl strig pe TATA!…
FAMILII
Familii de peşti în oceane şi mări,
Familii de stele pictate în zări,
Familii în crânguri şi în muşuroaie,
Familii de frunze spălate de ploaie…
Găseşti pretutindeni în cartea naturii
Imagini fidele iubirii, Scripturii…
Familie mică, familie mare,
Principiu etern conturat cu splendoare…
Învăţ de la crini, de la păsări ce cântă:
Familia-i taină edenică, sfântă…
Familia mea-i simfonie aleasă,
E darul iubirii, e cea mai frumoasă!…
DACĂ PĂRINŢII
Când mama e cu mine nu mă tem
Ea ştie să rezolve plânsul meu,
Iar dacă neputinţa e prea dură
Îl cheamă-n ajutor pe Dumnezeu!
Când tata mă alintă şi-mi arată,
Zburând spre cer o pasăre măiastră,
Mă simt puternic, evadând din slavă,
Ca raza ce pătrunde prin fereastră.
O, Doamne mare, binecuvântează
Pe-ai mei părinţi cu har nemaivăzut
Şi dă-le sănătate, viaţă lungă,
Că fără ei aş fi un om pierdut!…
La tine e frumos?
Aseară te-ai întors nervos acasă… Serviciul tău e greu şi e stresant…
– din când în când te doare capul tare, din când în când recurgi la un calmant –
Aveai nevoie de eliberare şi pentru ca să nu cedezi sub boală
Ai tot ţipat cu patos la soţie şi la cel mic, abia sosit din şcoală…
Ei n-aveau nici o vină, ştii prea bine, dar trebuia, zici tu, să-ţi verşi necazul…
– încarcerat de-această “înlesnire”, din când în când, mai sari spre rău pârleazul –
Da, eşti bărbat şi ai probleme multe… Tu duci tot greul s-aduci bani în casă,
Aşa că îţi permiţi să faci pe şeful că îţi doreşti familie frumoasă!
Când e frumos la tine? Să vedem: soţia să gătească şi să spele,
Copiii să înveţe şi s-ajute atunci când se ivesc probleme grele;
În faţa ta să tacă toţi, desigur… părerea lor contează mai puţin…
Toţi să te-asculte când deschizi o carte şi-anunţi, cu stil, că e “servici divin!”
Aşa vezi tu familia perfectă? Acest tipar e biblic, e frumos?
Aşa o demonstrează Trinitatea? Este modelul lui Isus Hristos?
S-a spus chiar de curând la Şcoala Vieţii, şcoala trăirii Legii lui Isus
Că viaţa de cămin e predicare, este indicator spre Cel de Sus…
Familia creştină e iubire, cuvânt frumos, blândeţe şi dreptate
Nu un dezastru psihic, închisoare, nu zid de plâns după calamitate!
Familia nu e ograda-n care arunci în păsări că te enervează,
Nici un azil în care bătrânica, visând la tinereţe, tot oftează…
Familia nu este locu-n care ţi-arunci ciorapii pe unde apuci
Sau unde intri-n grabă cu noroiul şi ţipi că vrei urgent ca să te culci!
Familia nu-i locul tău de ceartă, nici coşul de gunoi, nici câmp de luptă,
Nu-i sac de box şi nici arena firii unde soţia cade seara, ruptă.
Familia Scripturii e iubire… Este altar de jertfă şi cântare,
Loc de povesti de adormit copiii, loc special sub rugi ocrotitoare…
Familia e darul Trinităţii, este exemplul sfânt de sărbătoare,
E predica trăirii printre oameni, simbol etern pentru comunicare…
Îţi scriu cu dor în suflet, cu fior, prieten, frate în Isus Hristos!
Te rog, primeşte-aceasta provocare: spune-mi, cum e la tine? E frumos?
CHIPUL MAMEI
Potop de alb
Strâns în avalanşă pe creasta
Înţelepciunii…
Boltă cu stele albastre,
Aşezate perfect, paralel,
Faruri neobosite veghind corăbioara
Ce visează să ajungă corabie…
Stâncă fierbinte
Pe care se sting ploile durerii…
Comoară bogată în gânduri
Şi loc de popas pentru
Fiii întorşi din infern…
Portret cu
Segmente de cerc,
Arcuindu-se sub briza uimiri,
Albindu-se sub povara zdrobirii…
Citadelă, cu uşi deschise pentru cele mai noi metafore…
Vale a Regilor
cu izvoare limpezi, ce adapă
Valea obrajilor…
Fântână cu apă de mare
Sau, curcubeu, aruncat peste zare…
Taler de argint
Încărcat cu mere de aur,
Spiritual tezaur…
Punct de sprijin
Pentru universul trăirii,
Iubirii şi perseverenţei….
Strat de flori primăvăratice,
Tomnatice şi chiar
Flori la ferestre, în iarnă…
Instrument muzical ce alină
Suferinţa din inimă plină…
Bagaj încărcat cu banane
Şi dulciuri
Şi povestiri pentru cei mici,
Care-acum sunt mai mari…
Pentru medici, inimă;
Pentru jurişti, dreptate;
Pentru imigranţi, ţara natală;
Pentru copii,
Notă bună la şcoală…
Pentru poeţi,
Icoană aşezată în ramă…
Despre cine vorbesc?
Despre dragostea, numită de cer…
MAMĂ!
***
PARABOLĂ DE FAMILIE
O rândunică-n primăvară
Căra de zor, căra de-afară,
Noroi şi paie din platou
Să-şi aranjeze un cuib nou…
Dar nu căra doar ea povara:
De dimineaţa până seara,
Sub al familiei drapel,
O ajuta un rândunel…
Şi-au tot muncit, au tot cărat
Până când cuibu-au terminat…
Şi rândunica-n casa nouă
A aşezat, pe fulgi, trei ouă…
Pe când cu drag şi le clocea
Şi rândunelul o hrănea
Sub tufa mare de urzică
Stătea la pândă o pisică…
Cu poftă rea dar cu răbdare,
Pe ploaie ori în zi cu soare,
A aşteptat ca pe-un tezaur
Un rândunel cu cioc de aur…
Şi într-o zi, căzu pe tuşă
Un rândunel cu alb sub guşă…
Şi s-a pornit să plângă norii
Şi au venit în zbor cocorii,
Şi veveriţe cu coroane…
Şi multe păsări, milioane,
Au ciripit bocet amar
Făcând cortegiu funerar…
Şi… vai! Sărmana rândunică
Se întreba cu mare frică:
Să stea în cuib de clocitoare?
Să plece la înmormântare?
Flămândă şi sub presiune,
Făcând apel la raţiune,
Rupându-şi inima în două,
Ea a ales să stea pe ouă…
Cel dus, e dus… nu-şi schimbă gama
Oricât ar fi de mare drama…
Priveşti, păşind printre suspine,
Spre generaţia ce vine…
Dacă se-ntâmplă să oftezi,
Pe când citeşti şi meditezi,
Şi-n suflet ai o întrebare
Cu notă de interpretare,
Dezleg misterul, pe degeaba,
Ca să-nţelegi cum vine treaba:
Păi dacă tata-i rândunelul
Ce-şi urmăreşte zilnic ţelul,
Mămica este rândunica
Iar diavolul este… pisica!
Cât despre marea supărare,
Nu-i noutate pe sub soare
Dar Dumnezeu oferă har!
Ce mai urmează… este clar!…
ROST
Când în cămin actorii-şi cunosc rolul
Şi fără murmur, fericiţi, slujesc,
E bucurie mare-n toată casa
Ca într-un colţ de rai dumnezeiesc.
Când nu există vorbe rele, dure,
Ci doar cuvinte dulci, de mângâiere,
Nu e pericol de polemici grave,
Duşmanul rămânând fără putere.
Când toţi ai casei stau lângă altar,
La ceas ales şi sfânt de rugăciune,
Trimişi din cer aduc potir de pace…
Familia renaşte în minune…
Stând lângă Dumnezeu în adorare,
Copii şi tineri care ştiu s-aleagă,
Vom demonstra în lume că se poate
Să îţi păstrezi familia întreagă.
DESCRIEM FAMILIA ( pentru cei mici)
1. Casa mea e colţ de rai…
În ea te simţi foarte bine…
Dacă linişte nu ai
Vino-n vizită la mine.
2. Mama mea e foarte bună,
Şi în fapte şi-n cuvinte…
Ea, în vremuri de furtună
Te îmbie cu plăcinte.
3. Tata, cunoştinţe are
Din ştiinţă, din Scriptură…
El câştigă-n confruntare
Că e foarte… bun de gură.
4. Fratele meu cel mai mare
Este la teologie…
Misiunea de onoare,
Mi-a lăsat-o, toată, mie:
Eu spăl vasele rămase
Şi mă joc cu-aspiratorul,
Împart broşuri pe la case
Că-mi iubesc Mântuitorul.
5. Eu sunt cel mai mic din casă
Însă nu sunt supărat…
Fac şi eu ce pot mai bine
Pentru Bunul Împărat…
Mă rog, cânt şi-mi pun bănuţul
La colectă în Sabat…
Îmi doresc s-ajung apostol,
Un exemplu de urmat!
6. Eu sunt tare hărnicuţă,
Ca albina cărătoare…
Dumnezeu mi-a făcut ochii
Din albastru de cicoare…
Când zâmbesc, răsare soare
Pe străduţa-ntunecată…
Eu predic şi prin privire…
Tu ai predicat vreodată?
7. Nu mint, nu fur, nu poftesc,
Decât doar la ciocolată…
La ispitele Satanei
N-o să poftesc niciodată…
Dimpotrivă! Îmi duc crucea
Înainte pe cărare,
Şi cu dragoste de viaţă
Vă poftesc la Adunare!
8. Eu păzesc porunca cinci
Şi sunt foarte-ascultător…
Părinţilor mei iubiţi
Le voi fi mereu dator…
Vreau să-i văd trăind în pace
Nu cu sufletul distrus…
Pentru ei întotdeauna
Mă rog Domnului Isus!
9. Mama-mi cântă la culcare
Un cântec liniştitor
Ce îmi poartă, spre cer, gândul
Şi-mi dă aripi pentru zbor…
Aşa că visez de bine,
Cu un ochi întredeschis,
Cum de mână cu părinţii
Mă tot plimb prin paradis!
10. Dragi prieteni, noi copiii,
Putem face misiune
Dacă voi, părinţii noştri,
Ne purtaţi în rugăciune…
Nouă nu ne e ruşine
Să vestim… Nici nu e greu!
Sănătoşi să fim… de restul
Se-ngrijeşte Dumnezeu!
