47
Views
Sărbătorile pascale tocmai au trecut. Primăvara se pare că va veni şi pe la noi. Însă eternele griji şi dezamăgiri nu au dispărut. Criza economică se desfăşoară în voie, iar resursele pe care le avem sunt tot mai puţine…. Să ne mai putem bucura de frumuseţea naturii? Să mai rămână ceva din amintirea evenimentului învierii Domnului Hristos?
 
Depinde. Pentru unii sărbătorile au fost doar un pretext de a mai uita de necaz. Pentru alţii, doar a şi le reaminti mai bine, date fiind circumstanţele defavorabile prin care trece economia românească. Dar pentru alţii, poate puţini la număr, a fost ocazia de a strânge mai multă energie spirituală şi motivaţie pentru a merge mai departe.
 
Cum aceasta? Cum poţi să strângi motivaţie interioară când totul în jur pare că se clatină? Cum poţi să ai o atitudine pozitivă, când lucrurile în jur par a merge într-o direcţie opusă dorinţelor fireşti care le ai?
 
Simplu. Atunci când reuşeşti să distingi forţa „Cuvântului”, când acesta îşi face o cale sigură în inima ta, atunci reuşeşti să treci peste orice fel de obstacole, indiferent de natura lor. Puterea „Cuvântului” este mai mare decât vă puteţi da seama. Doar cei care au gustat din ea înţeleg cu adevărat modul în care „Cuvântul” ne poate transforma viaţa.
 
Dar la ce „Cuvânt” mă refer astfel? La ceea ce auzim neîncetat la televizor şi radio? La ceea ce citim de regulă în presă sau pe Internet? Da, şi acela este un „cuvânt”, dar cel mai adesea demoralizator şi semănând descurajare sau îndoială. Nu la acel „cuvânt” mă refer, ci la „Cuvântul” care ne aduce eliberare.
 
Cred că aţi ghicit. Este vorba despre „Cuvântul” Sfintelor Scripturi, care ne vorbeşte despre nădejde şi curaj, indiferent de timpul prin care trecem. Dar cum poate să ne spună aşa ceva?
 
Iarăşi simplu. Fiindcă indiferent cât de greu ne este. Dacă ne încredem în Dumnezeu şi credem „Cuvântul” Său, atunci „El va purta de grijă” sau cum este redat în latină „Dominus providebit”.
 
Şi pentru oferi o încurajare celor care au uitat de providenţa divină, voi aşterne mai jos un citat prin care să vă ofer imaginea a ceea ce a fost, este şi va fi nemuritor: iubirea. Adică iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi a noastră faţă de el, atunci când credem „Cuvântul.
 
Mai jos am dat şi un link de pe Youtube (atenţie, melodia este cântată în limba engleză, dar cuvintele sunt cele din citatul de mai sus).
 
 
Până luna viitoare, cu simpatie şi prietenie,
 
Octavian Lupu
 
Conexiuni Creştine Contemporane – aprilie 2010
 
 
 

 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

 
13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
 
13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
 
13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
 
13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
 
13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
 
13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
 
13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
 
13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
 
13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.
 
13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
 
13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
 
13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

 

Editorial de aprilie

Despre autor
-