CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 1
„GRADINILE SUSPENDATE DIN BABILON”
Primul Episod
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington, DC, SUA.
Sponsor: Adrian Dobrovolschi
Gradinile, suspendate din Babilon, sau mai bine zis gradinile terasate ale acestui oras infloritor, numit Babilon, au fost proiectate si construite din ordinul dictatorial al regelui Nabucodonosor al II-LEA,(605-562 i.Ch.) pentru una din sotiile lui numita Amytis sau Amuhea. Aceasta dorinta a sotiei lui Nabucodonosor, a fost satisfacuta din plin, prin munca si sacrificiu din partea babilonienilor pana la epuizare. Mediul inconjurator cu o clima calda si uscata, cu un pamant arid ce imbraca o peisagistica aparte, tipica cu viata si obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. In orientul Antic, „gradina”, reprezenta suprema fericire a omului pe pamant. Ideia nu este a lor ci, au preluat-o din istoria gradinii „Eden”, sau, „Raiul pe Pamant”, dupa terminologia creatiei lui Dumnezeu, „Gradina din Eden”. Ca urbanistica a vremii, Babilonul a fost amplasat pe malurile bogate in vegetatie ale Eufratului, tipica zonei, ce si astazi ramane in memoria lumii ca el, „Babilonul„, este capul de aur. Mandria imparatilor Babilonului a fost fara margini, iar apogeul ei a fost acest imparat, numit Nebucodonosor, imparatul Babilonului.
Gradinile, suspendate din Babilon, au fost considerate una din cele 7(sapte), minuni ale lumii antice. Peisagistica arhitecturala a faimoaselor terase din Babilon, era atat de mareata ca, intreaga suprafata de 15000 mp, avea un sistem de alimentare cu apa pe diferite nivele. Irigarea si ridicarea apei pe verticala era o creatie tehnico-edilitara de marca pentru vremea respectiva. Pe un sistem de parghii trase de oameni si animale de tractiune, pompau incontinu, apa necesara cresterii plantelor din gradinile miraculoase din indepartatului, Babilon Antic. Monumentul era conceput pe o trama regulata ce semana ca un „grid”, inaltat pe 4(patru) nivele, atentie, in terase si nu suspendate, ce erau impodobite si mobilate peisagistic cu plante ce erau aduse din toate tinuturile Babilonului. Sistemul si trama de rezistenta era satisfacuta prin coloane de inalta rezistenta, la vremea aceea, din piatra, caramida arsa, fier, placi ceramice pentru partea decorativa a ansamblului. Prin unele coloane ce, raspundeau necesitatii de alimentare cu apa, printr-un sistem de pompare al apei, satisfaceau cu apa fiecare nucleu vegetal cu plante de diferite gabarite si inaltimi. Distanta regulata a coloanelor pe cele 2(doua) directii, satisfaceau lumina necesara plantelor. Apa era scoasa si apoi pompata de mecanisme hidraulice care pompau din Eufrat, mari cantitati de apa. Nimeni nu sesiza, cum vine apa, cum se ridica sus la 77 de metri.
Umbra plantelor de tot felul, impreuna cu vegetatia abundenta cu o ordonata riguroasa, sau libera asezare a fiecarui element vegetal, scotea in evidenta, o urbanistica bine asezata si conceputa dupa reguli ale arte antice. Imparatul dadea ordin armatei lui ca in timpul campaniilor intreprinse de acestia, sa aduca la Babilon, cat mai multe plante unice si diversificate din intreg imperiul. Acest arsenal vegetal, era bine aranjat atat pe terase cat si in interiorul camerelor de vara, unde impreuna cu apa dadeau un ambient racoros si stabil, atat ziua cat si noaptea. Erau aproape toate soiurile de plante fructifere, printre care, smochini, migdali, nuci, rodii, meri, si lista continua. Nu lipseau diferitele specii de trandafiri, nuferi si arbori de tamaie ce raspundeau in atmosfera gradinilor, mirosuri imbietoare. Erau si terase in amfiteatru, cu latura de 123 metri. Acestea erau sustinute de o structura de rezistenta din piatra, construite la o distanta de (3) trei metri, unele de altele. Intre coloane erau prevazute arce si bolti realizate tot din piatra. Pe ele era asezat un strat de trestie, imbibat in asfalt (smoala topita), deasupra trestiei urma un dublu rand de caramizi arse, legate intre ele cu mortar de ispos, acoperite cu foi de plumb, pentru a satisface izolarea hidrofuga.
Peste foile de plumb era un strat de pamant, in grosime suficienta pentru ca sa poata prinde radacinile celor mai mari arbori. Terasele erau pline de plante dupa soiul lor, ce incanta privirea prin marime si frumusete. Pentru stropitul si intretinerea gradinilor la nivele diferite, se folosea apa din Eufrat ce era captata cu sisteme de forta manuala si hidraulica, apa era era urcata la diverse inaltimi ale teraselor cu pomi, verdeata, flori, aranjamente florale, toate in maiestria coloristica a Orientului Antic. Totul era o opera de arta prin imbinarea arida a zonei cu umezeala si diversitatea coloristico-artistica a fiecarui soi de planta sau floare, in stare sa incante ochiul prin marime si frumusete. Decorul uman era la inaltime, femeile ca intotdeauna sant aduse spre a satisface pofta ochiului si a gustului fiecaruia, indiferent daca este femeie sau barbat. Culorile vii folosite in nuante de albastru, galben si alb, fac prin constraste de aliniere in marea compozitie a unui ansamlu, ce vrea sa se ridice la nivel de arta. Si astazi , in memoria omenirii, apar, ca o istorie a desfraului total imbibat in moarte si pacat. Capul de aur al Babilonului s-a dus, si ramasitele lui pun marturie intre pamant si cer, caci vreme nu mai este si Biruitorul Neamurilor, vine pe nori in curand.
Gradinile suspendate din Babilon, s-au dus. O lume pierduta cu bune si rele, intr-un context de arta peisagera. A trecut patina vremii peste maretul Babilon, cu gradinile lui terasate, special anume pentru contemplare si relax, intr-o lume care nu a vrut sa stie de Creatorul Universului. Ars din temelii de catre imperiul Medo-Persan, Babilonul traieste din amintiri efemere de praf si pulbere, venite parca, din lumea Orientului Antic. In lungul anilor, cu ramasitele placilor decorative, a coloanelor din piatra, si a altor resturi si esantioane, ce sant, gestionate din praf si pulbere, s-a construit un dig de-a lungul Eufratului. Ce a ajuns din mandria de odinioara a marelui Babilon? Nimic. Iar din gradinile lui terasate, a ramas ca un simbol al vremii si locului vechiului Babilon, un martor ocular natural, un arbore numit, „Tamaris Orientalis”, ce seamana cu catina din Romania. Babilonul de ieri cu gradinile lui s-a dus, iar amintirea mareata a lui, inca e vie in mintea oamenilor, dar, fara folos, fara o remarca actuala, intr-o lume pierduta. Amin!.
