Ceasul cercetării
Când solemn răsună, peste tot pământul
Glasul cel puternic privind Vestea Bună,
Omenirea întreagă, poate-afla Cuvântul
Ce-L enunţă dragostea, de a fi-mpreună.
Îngerul ce zboară, anunţând cu glas tare
Ceasul cel măreţ, pentru judecata sfântă,
Vrea s-atragă atenţia, la Ziua cea Mare,
Zi de răsplătire, şi de răzbunare cruntă.
Pe fundalul cerului, strălucind sub soare
Ne confirmă Golgota cea mai elocventă,
Cea mai sfantă lumii, cea mai arzătoare,
Afirmaţie lansată, prin strigarea adventă.
Prin jertfa cea scumpă-n zel de sacrificiu,
Ceru-ntreg plecatu-sa, acceptând golirea
De ce-a fost mai scump, până la supliciu,
Ca-n moartea la cruce s-avem mântuirea.
Dragostea cea mare, de-nălţime magică
Pe Calvarul crucii, împodobit cu sânge,
Ne-o raportează istoria tulbure şi tragică
Ce-n moarte Lucifer, n-a putut-o frânge.
Astfel, Dumnezeu, prin sfânta-I dreptate
El poate să ierte, chiar sa îndreptăţească,
Pe-ori şi cine-azi crede, c-ale lui pacate
Au străpuns la cruce, Jertfa cea cerească.
Flavius Laurian Duverna
14 Ianuarie, 2009.
