Dialog pe sfârșit de timp
Zice: „Cum de și-a permis William Miller să spună că Domnul va veni pe 22 octombrie 1844 când Însuși Domnul a spus în Matei 24, 36: Despre ziua aceea și ceasul acela, nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”?
Zic: Nu cred că la William Miller a fost o problemă de „a-și permite” sau „a nu-și permite”, cât una de atâta dor de a-L vedea pe Domnul venind cum a promis, încât „a-și permite” sau „a nu-și permite” nu mai intra în calcul. Intensitatea așteptării a îngenuncheat riscul de a greși în măsurarea timpului. Nu cred că judecata cea dreaptă va pune pe marele reformator sub incidența întrebării „cum de ți-ai permis”. Domnul Dumnezeu pune întrebările mai altfel decât noi. Aș întreba mai degrabă: Cum își permit atâția să zică precum scrie în 2 Petru 3, 4: „Unde este făgăduința venirii Lui”? Chiar și omenește numai, batjocura de neașteptare nu poate sta alături de „greșeala” așteptării din tot sufletul.
Zice: „Cum de e posibilă o așa rătăcire ca o Biserică întreagă de așa proporții să fie fondată pe o simplă viziune avută de Edson pe poteca unui câmp de porumb”?
Zic: Visele și viziunile raportate în Sfintele Scripturi au făcut schimbări și mutații istorice uneori cuprinzând întreaga lume. Geneza 28, 12: „Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe scara aceea”. Geneza 32, 24: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor”. ISRAEL. Un popor de-alungul mileniilor.
Zice: Este ridicul să susții că există un Sanctuar Ceresc. Lui Moise nu i-a arătat Domnul Sanctuarul Ceresc, ci modelul de cum să-l facă pe cel de pe pământ.
Zic: Apocalipsa 1, 3: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea. Căci vremea este aproape”. În această carte de Biblie, capitolul 15, versetul 5, scrie: „După aceea, am văzut deschizându-se ÎN CER, Templul CORTULUI MĂRTURIEI”. Acest lucru nu-l spune vreun om prin extrapolare a vreunui alt text. Îl spune Însuși Domnul și îl spune așa de simplu și de clar ca nimeni să nu se poată dezvinovăți că nu a auzit sau nu a înțeles. Cine „citește”, „cei ce ascultă”, „cei ce păzesc” „cuvintele acestei proorocii”, așa cum spune în capitolul 1 versetul 3, nu au cum să nu priceapă când Domnul zice: „CORTUL MĂRTURIEI din CER”. Sub înțelepciunea divină nu poate exista ființă cu alegere liberă fără Sanctuar, oriunde în Univers s-ar afla aceasta. Sanctuarul nu este doar o noțiune de infinire, ci și una de veșnicitate. Apocalipsa 21, 22: „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei”. Mai îngăduiți-mi un text biblic tot așa ușor de înțeles privind Sanctuarul Ceresc în originalul său, Evrei 9, 11: „..cortul acela mai mare și mai desăvârșit care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta”. Nu este vorba de o demonstrație, ci de o DOVADĂ, nu de discurs, ci de MĂRTURIE.
Zice: Mai lăsați „fiara” în pace. Fiara în sus, fiara în jos. Propovăduiți-L pe Isus, nu „fiara”.
Zic: Așa este. Să-L propovăduim pe Domnul Isus. Numai că dacă facem acest lucru vom da peste „fiara” despre care El ne vorbește. În Sfânta Scriptură, „fiara” nu este o invenție omenească, ci de fiecare dată când este amintită reprezintă un personaj profetic de mare referință în mesajul Domnului către oamenii ultimelor zile. Chiar și doar în Apocalipsa, descoperirea Martorului Credincios către ultima generație de oameni, „fiara” și implicațiile ei în marea luptă pentru biruința finală, este prezentată în detaliu. Capitolele 13, 14, 16, 17, 19, 20, amintesc „fiarele” pentru înțelegerea peisajului profetic al ultimelor zile. De 30 de ori cuvântul „fiară” apare în această carte a Bibliei. Dacă apare de mai multe ori, cer iertare. Pentru a veni puțin în ajutorul cuiva care ar fi interesat, iată și trimiterile. Capitolul 13, versetele 1,2,3,4 (de trei ori), 11, 12 (de două ori), 14, 15 (de trei ori) 17, 18. Capitolul 14, versetul 11. Capitolul 16, versetele 10 (de două ori), 13. Capitolul 17, versetele 7, 8 (de două ori) 11, 12, 13, 16. Capitolul 19, versetele 19, 20 (de două ori). Capitolul 20, versetul 4. Absolut că Domnul Isus este și trebuie să fie centrul propovăduirii. Odată cunoscându-L și venind la El, ne arată însă rânduielile Sale ca învățătură și trăire, precum și marile evenimente profetice în împlinire, căci El vine curând.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
