FRUMUSEȚE SABATICĂ
Toate Poruncile Domnului ne sunt dragi, cum spune psalmistul în numărul 119. Cea mai dragă însă, prin implicarea ei în viața noastră curentă, este Porunca a Patra, Porunca despre Ziua a Șaptea ca zi de odihnă. Odihna de la creațiune, odihna din timpul Planului de Mântuire, odihna cea veșnică după ce toate lucrurile vor intra în rânduiala cea nouă.
Departe de intenția vreunei statistici semețe și arogante, de câte ori n-ați simțit fiorul începutului de Sabat când soarele da în apus către el? De câte ori nu v-a tresăltat inima de bucurie la gândul ce se făcea pași în zicerea „haidem la Casa Domnului”? De câte ori nu v-ați simțit mâinile fremătând de iubire în timp ce spălați picioarele celuilalt? Câte cântece știți? Cum de le-ați învățat așa de repede, din mers, din mersul printre dureri uneori? De câte ori n-ați spus „amin” descătușându-vă de toate poverile vieții într-o anticipare de viață veșnică? De câte ori ați început zilele din nou de la prima cu gândul de a o ajunge pe a șaptea cea binecuvântată și sfințită de Domnul de la Marea Facere a noastră de către El? Nu vă este îmbrăcămintea de Sabat deosebită așteptând cuminte în partea șifonierului dedicată ei? Nu vă este amintire frumoasă mâncarea deja coaptă și fiartă așteptându-vă pentru Sabat? Nu are ea iz de „mană” gata pregătită?
Desigur, din punct de vedere juridic toate Poruncile Domnului au aceeași însemnătate în dovedit „vinovat” sau „nevinovat”, dar Porunca a Patra despre Sabatul zilei a Șaptea se face permanență a trăirilor noastre mult mai mult decât incidental. Tocmai de aceea este asemănată cu nesfârșirea unor ape liniștite sau cu azurul mângâietor în dulcile lui adieri. Tocmai de aceea în zilele de pe urmă – și îmi permit să-mi asum responsabilitatea zicerii „ZILELE NOASTRE” -, Satana va dispera împotriva Sabatului care-l poate lega pe om de veșnicie mai repede și mai frumos decât orice altceva.
Biblia abundă în referiri cu privire la Sabat, pentru a nu fi vreo îndoială cu privire la el. Deși o singură zicere a Domnului ar fi suficientă pentru autenticitate, El revine din nou și din nou asupra Sabatului în Cuvântul Său pentru a-l face parte din viața noastră din ființa noastră. Pentru generația de sfârșit de istorie omenească El a ridicat o Biserică anume care să poarte pe frontispiciul ei acest adevăr pe care poporul evreu l-a purtat prin milenii pentru toată suflarea omenească, dar pe care mulți îl uitaseră sau îl abandonaseră conștient.
Fiind astfel în prim planul lucrării Domnului cu noi, ori de câte ori ceva nou se adaugă sublinierii Sabatului, face o mare bucurie străluminând și mai mult adevărul. Pentru mulți dintre dumneavoastră poate nu este ceva necunsocut, dar pentru puținii la care această știre nu a ajuns este foarte plăcut de relatat. Există în Statele Unite, în special în partea unor state de Est, o populație de Indieni Nativi cunoscută sub numele de Cherokee. Jurnaliști, cercetători, misionari, au pătruns printre ei și au cules mărturii orale și scrise, inestimabile. Ele se referă în special la o asemănare de necontestat între ei și poporul evreu al Vechiului Testament. Decalogul este intact. Cu mult înainte de 1844 când Sabatul a fost proclamat oficial – deși uneori neprimit ca atare – chiar înainte ca europenii să fi sosit pe aceste meleaguri, Indienii Cherokee păstrau Ziua a Șaptea de odihnă. Acest lucru se consideră o replică de adevăr dată celor care au abandonat această Poruncă a Domnului. Documente în această privință au fost adunate în cărți, și publicate, dar mai ales păstrate pentru oricine vrea să ia contact cu ele. Atât conținutul cât și felul de scriitură duc spre Biblia Vechiului Testament, o adresare către toate națiile de pe pământ. Nume de cercetători la fața locului, și date și titluri de lucrări sunt o mulțime, dar ele nu fac obiectul acestui scurt comentariu. Bucuria noastră este că se arată iară și iară în toate felurile că există un singur Dumnezeu, că El a creat lumea, că El are un scop cu ea și că planurile Sale sunt de veșnicitate. Nici vorbă că nația de Indieni Cherokee ar fi suportul unic doveditor al existenței Dumnezeului Celui Viu și al Poruncilor Sale, dar ea se adaugă prin mărturia ei adevărului, mai dându-i o culoare, mai răspândindu-i o mireasmă. Domnul Dumnezeu și Sabatul poruncit de El nu este ceva de „documentat”, ci este ceva arătat ce trebuie doar „proclamat”.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
