Biserica e o armată.
Orice soldat e echipat.
Uniți sunt, gata să îl bată
pe-al lor vrăjmaș specializat.
Încins este cu adevărul,
acest dar esențial divin,
Apoi este ocrotitorul,
neprihănirea pe deplin.
Încălțămintea din picioare,
al păcii, Evangheliei zel,
Smerenie blândă și iertare,
rugă, ‘nchinare doar în El.
Scutul credinței mereu poartă,
al mântuirii coif pe cap,
Nimic de sabie să-l despartă
și rugi spre cer multe încap.
Vai, l-am găsit, dormea soldatul…
Sub pomul nepăsării sta.
Nici în picioare și nici capul
nimic nu le acoperea.
Se depărtase de-a lui ceata
și singur el se odihnea,
Și nici nu bănuia vreodată
pericolul ce-l aștepta.
Căci reguli și porunci, restricții
erau pentru a-l apăra,
Si-atatea aspre interdicții
lângă colegi, puteau salva.
Trezește-te, acum fii gata!
Sub steagul cel însângerat
Ai locul tău, ești sub comanda
Domnului păcii, Prinț minunat. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
