M-am săturat de viaţa asta! M-am săturat de toate mofturile lui! În ultimul timp ne certăm mereu, iar el se comportă cu mine de parcă nici n-aş mai fi soţia lui. Singurul motiv pentru care mai stau cu el este copilul. De data asta ne-am certat rău de tot şi după cum presimt, el nu va veni să-mi ceară iertare. Iar eu, nici că mă mai duc să mă umilesc. M-am săturat ca de fiecare dată eu să fac primul pas. Acum sunt hotărâtă. Nu mai am ce discuta cu el până când nu îmi va cere iertare, până când nu va face el primul pas. […] Mamă, am spus „nu”! Nu voi mai fi proasta de până acum. Ţi-am spus, dacă va face el primul pas, îl voi ierta, dacă nu, adio! […] Mamă, nu mai insista, nu ai cum să înţelegi! Hai, că nu mai pot vorbi la telefon. Rareş poate intra oricând în bucătărie şi nu vreau să fie afectat de cearta dintre mine şi tatăl lui. Trebuie să închid. Pa!
Urechea băieţelului se desprinse de uşa de la bucătărie. Fugi repede în camera lui. Ochii îi erau larg deschişi şi privea în gol. Era speriat. La cei opt anişori ai săi înţelegea prea puţin din cele ce se întâmplau, dar ceea ce tocmai auzise din gura mamei sale l-a făcut să realizeze de ce părinţii lui nu mai dormeau în aceeaşi cameră, nu mai mâncau împreună şi vorbeau foarte rar. Era clar. Se certaseră şi niciunul nu avea de gând să-şi ceară iertare.
