94
Views

Dragi prieteni,

Intre 1 oct si 1 nov 2009 , prin harul lui Dumenzeu si puterea Lui, am reusit (am fost trimisi ca misionari pe termen scurt de catre Conferinta Generala) sa ajungem in Ghana (Africa) sa predam la o universitate adventista. Nicu a predat patru cursuri in domeniul computerelor iar eu un singur curs – Filosofia Educatiei.

Am avut experiente minunate pe care speram sa nu le uitam niciodata. Am intalnit oameni minunati a caror amintire o vom pastra in suflet. Sunt oameni calzi (ca si vremea de acolo) si doritori sa invete cat mai mult. Aveti atasat un mic jurnal pe care l-am scris cu multa placere.

Aceasta universitate este prima si cea mai buna universitate privata din Ghana. De ce este renumita aceasta universitate? Pentru ca ea promoveaza valorile crestine si isi doreste excelenta in tot ce realizeaza. Desi nu au clase destule pentru cursuri, acesti studenti dau navala sa invete, sa cunoasca cat mai mult (pentru a nu se mai spune despre poporul african ca este analfabet – expresiile studentilor).

Desi sunt flamanzi (nu au bani sa plateasca fiecare masa) sau bolnavi de malarie unii dintre ei, obositi de ritmul de invatare si curatenie la care trebuie sa faca fata, acesti studenti sunt avizi sa invete si iarasi sa invete……

Ne bucuram ca am putut sa ajutam si noi cu prezenta noastra, cu stilurile de predare si cunostinta primita de la Dumnezeu.

Dupa ce veti parcurge micul nostru jurnal de calatorie, daca va simtiti indemnati sa dati o mana de ajutor contribuind la ridicarea de cladiri, la cumpararea de computere sau carti sau echipamente radio, o puteti face la contul de banca de mai jos.

Va multumim ca ati ales sa fiti alaturi de noi!

Alex, Maria & Nicu Goga

Correspondent Bank : Citibank NA

111 Wall Street

19th Floor

New York N.Y. 10043

Swift Code : CITIUS33

Beneficiary Bank : Prudential Bank Limited, Madina, Accra, Ghana

Beneficiary Bank Account No. : 36123846

Fedwire : 021000089

Final Beneficiary : Valley View University

Account No. : 0052502390052

Jurnal de misiune –  Ghana
1 octombrie

A fost o calatorie lunga cu avionul (am mers cu KLM). A fost foarte plin avionul. Zilnic KLM are cursa in Gana. Au fost in avion in jur de 370 de persoane. A durat 8 ore zborul. Cand  am ajuns in Accra (capitala Ganei)  formalitatile au durat 1 ½ ore. Dupa ce ne-am luat bagajele un poilitist ne-a controlat bagaj cu bagaj si a citit numele de pe fiecare bagaj (asa facea la toti) sa vada daca corespunde cu numarul si numele de pe biletul de zbor. Apoi ne-a asteptat cineva de la Univ cu masina si am plecat spre univ. In drum spre univ ce sa vezi, magazinele deschise (erau deschise pana la 22.00). Aceste magazine de fapt erau la marginea drumului si aratau ca baracile de la Europa din Bucuresti. Drumul pe unele locuri era cu ffff multe gauri. Alex m-a intrebat de ce era asa drumul (el nu mai vazuse). Soferul trebuia sa mearga si pe langa drum (se mai intampla si in Ro). Dupa aprx o ora am ajuns in campus. Apartamentul pe care l-am primit este f spatios (2 camere, 2 bai, hol si bucatarie). Ne-a placut, dar am avut un soc cand sa ne spalam pe maini. Nici vorba sa fie apa. Am rugat urgent sa ni se aduca apa. S-a rezolvat.

Vineri 2 oct.

Ne zugravisera apartamentul special pt noi. Arata destul de bine. In aceasta zi au venit administratorul si o alta persoana sa ne intrebe ce mai avem nevoie. Am primit vase de bucatarie, lighene, galeti (aici mai e nevoie sa iei apa cu galeata), masa si fier de calcat, conexiune internet…

Sambata 3 oct

Am mers eu cu Alex la biserica de copii. Aici sunt in jur de 100 de copii si se aduna impreuna. Canta de la 9.00 la 9.30 apoi are loc studiul Bibliei pe grupe (se tine afara, e cald mereu). Iar de la 11.00 este serviciul divin. Aici copiii organizeaza totul numai predica este tinuta de cei mai mari (botezati) sau de pastorul insusi. L-au inconjurat copiiii pe Alex cu multa dragoste. Profesorii si pastorii au copiii in campus. Biserica era compusa din acesti copii. Ei erau cu vizibile potente de leaderi (unii dintre ei) si m-am bucurat sa ii vad cuminti si ascultatori. Au mers apoi la noi acasa sa vada unde locuim. Si apoi s-au jucat jocuri interesante din Biblie.

Duminica 4 oct

Au venit de dimineata copiii sa se joace cu Alex. S-au jucat jocuri simple dar interesante de-ale lui Alex. Apoi ne-a luat cineva cu masina si am mers la oceanul Atlantic. Plaja nu este ca in locurile frumoase din Ro. Arata jalnic. Dar apa era cu valuri mari. Nu a innotat nimeni. Africa este tara contrastelor. Am vazut cartiere atat de sarace ca nu aveau geamuri, case. Erau afara. Iar altii erau in lux total opus saraciei pe care o vazusem mai inainte. Am facut poze….

Marti 6 oct

Am predat astazi si a fost interesant. Am predat realismul si existentialismul (in cadrul cursului Filosofia Educatiei). Am avut discutii interesante. Sunt fff respectuosi. Alex a presat enter la prezentarea Power Point.

Miercuri 7 oct.

Soarele rasare la 6.am si apune la 6 pm in toate zilele anului. Canta pasarelele de pe la 4 am si tare ne place. Seara adormim in cantecul greierilor. Azi am fost la Shop (ca in vest) am facut poze. Dar am mai fost si la un market deschis (ca la Bucur obor). M-am tinut cu mana de nas ca sa rezist sa merg printre ei. Eram cu o doamna care avea nevoie de ceva din piata. Eu am filmat secvente de acolo. Zeci de mirosuri (peste afumat pe masa pt ca nu au congelatoare sa il pastreze, un copil se juca intr-un lighean cu orez). A fost jaaaaalnic. Multi dormeau in piata ca sa pazeasca marfa. ….Eu lucrez cu Alex la temele de acasa si ma pregatesc de cursuri.

Joi 8 oct

Astazi am avut a doua prezentare. Am predat progresivimul. I-am rugat pe ei sa ma invete pe mine ce gandesc ei ca inseamna progresivism (arta, societate, politica, educatie). Apoi am discutat pe marginea prezentarii mele. Apoi am prezentat un studiu de caz. Pt a discuta in grupuri mai mici i-am rugat sa se grupeze in functie de lunile anului (cine era nascut in ianuarie sa formeze un grup, s.a.m.d…) Le-a placut ff mult….. Am discutat cu responsabilul de la dep. Educatie Distanta si i-am incurajat sa instaleze programul Moodle in comunicarea cu studentii. S-a bucurat f mult…..Am a vut o discutie cu responsabilul de la radio. A fost o placere. Pana acum acest post de radio AZS (singurul radio AZS din Ghana) realiza emisiuni doar pentru AWR (Adventist World Radio). Au primit de curand licenta pentru 24 ore de emisie si se straduiesc sa cladeasca pentru alte camere Radio, si sa adune echipament necesar pentru acest spatiu.

Vineri 9 oct

Nu avem Internet oricand de aceea nu pot scrie cand doresc. Aici daca ploua (a plouat intr-o seara 30 min torential) nu mai avem Internet. Curgea apa cu galeata din cer. Nu am mai vazut asa ceva. Pt ei nu e nimic nou. Oamenii sunt ffff draguti.

Sambata 10 oct.

A fost o zi plina. S-au jucat multi copii cu Alex. Aici copiii sunt extrem de obositi. Ei nu prea au timp sa se joace in cursul saptamanii. Pleaca la 6.30 cu un bus special (ii duce pe mai mlti) si de la 7.00 dimineata pana la 15.00 au ore, apoi pana la 17.00 stau la scoala pt a astepta bus-ul ca sa ii duca inapoi acasa. Intre 17.00 si 18.00 mananca apoi se apuca de teme pt a doua zi. Mi se pare ingrozitor acest program. Astazi a venit la noi rectorul Universitatii sa ne intrebe cum ne simtim si daca mai avem nevoie de ceva. Este o persoana cu viziune asupra lucrurilor.

Duminica 11 oct

In Ghana este un rau numit Volta care strabate tara de la nord la sud. Spre Sudul tarii se varsa in oceanul Atlantic. Am vizitat acel loc. Este magnific. Vin valurile spre raul Volta si se intorc. Plaja este ff frumoasa. Pe langa rau locuiesc oameni care au case din plante. Ei sunt pescari……Am luat rosii de la fermieri de pe marginea drumului. Toate fructele sau legumele care se cumpara de la astfel de persoane trebuie bine spalate cu apa si apoi tinute in otet. Altfel poti sa ai dureri de stomac si sa te trezesti cu alte boli. Am invatat sa pretuiesc apa. Oamenii nu au apa de baut dar sa se mai si spele!!!! Studentii sunt slabi si obositi. Se scoala la 4 a.m. ca sa studieze in mod personal. De la 5 a.m. curata clasele de praf, apoi intre 6 si 7 merg la masa. De la 7 merg la cursuri. Universitatea unde suntem noi este cea mai buna univ privata din Gana. Profesorii sunt nevoiti sa refuze studenti ( nu au locuri in campus). Studentii vin la aceasta univ pentru ca atmosfera este alta decat cea din celelalte univ. Studiul este studiu!!! Si pe langa toate acestea sunt promovate valori care nu se intalnesc in alte unversitati. ..Langa apartamentul nostru este o fata arhitect din Germania care a venit din martie, sta pana in dec, ca sa asiste la construirea unor corpuri de facultate. Se construiesc multe corpuri de cladiri in aceasta univ pentru a fi spatiu la cursuri…..Aici in Ghana oamenii sunt foarte religiosi. Pe o strada lunga de 100 metri intalnesti cel putin 10 biserici (metodiste, pentecostale, catolice, prezbiteriene). Mi s-a parut foarte interessant acest aspect!!!!

Joi 15 oct

Saptamana aceasta a fost mai liniste (studentii au avut examene partiale). Am de corectat lucrari. Astazi am avut surpriza placuta sa ne intalnim cu un roman (pe care il cunosteam) este din Rep. Moldova. A venit in Ghana sa predea cursuri intensive pentru masterul de religie islamica. Ne-am bucurat f. mult ca mai avem cu cine sa vorbim in romana. El este deja stabilit in Nairobi (Kenya) cu familia si preda la universitatea de acolo (AUA). In seara aceasta a intrat o sopirlita in casa. Of ce m-am speriat. Cei de aici au inceput sa rada!!! Dar avem o vecina aproape care a chemat administratorul si un paznic sa ne scoata sopirlita. Era intre plasa de tantari si geam. Nu stiu pe unde a intrat la noi acasa. Oricum aici se plimba sopirlitele de acest gen precum furnicile sau mustele la noi in Romania. Umbla dupa frigidere, mese, scaune….Eu ma gandesc la Alex ca nu este sanatos sa se atinga de ele. Oricum este haios sa le vezi plimbandu-se ca la ele acasa peste tot.

Sambata 17 oct

Dupa  serviciul divin am vizitat Gradina Botanica de langa Accra. Am vazut copaci foarte interesanti. Spre ex, un copac a fost inconjurat de un alt copac parazit si dupa 30 de ani, copacul initial a fost, pur si simplu, inghitit de copacul parazit (acest copac parazit a crescut f mare). Nu se mai vad decat anumite parti ale copacului daca intri inauntru (este ca o scorbura de copac). Intr-un loc public cum e Gradina Botanica nu exista cosuri de gunoi. Drept urmare, peste tot sunt hartii sau pungi de plastic de la apa potabila pe care o cumpara.
Duminica 18 oct.

Astazi am fost la Cape Coast si Elmina, doua localitati unde se afla in fiecare cate un castel. In Elmina este un castel al olandezilor si in Cape Coast (a fost multa vreme capitala Ganei, acum este in Accra) este unul britanic. Amandoua castelele nu arata deloc frumos. Nu au nimic pe dinauntru. Sunt goale pentru ca acolo erau tinuti sclavii si apoi vanduti in New World (america) sau in America Latina…De-alungul coastei de vest a Africii sunt in jur de 60 de astfel de castele, construite de olandezi, englezi, portughezi sau francezi (cei care aveau comert la mare). In jurul anului 1450 pana cand s-a abolit sclavia (in jur de 1870), au fost tinuti sclavii negri in astfel de castele si apoi vanduti sau omorati. In toti acesti ani s-a facut comert cu 60 milioane de sclavi dintre care au supravietuit in jur de 20 de milioane. Sunt inca trista de ce am vazut. Au fost tratati ca animalele. Erau ca niste catacombe (pentru femei si barbati separat). Nu exista ventilatie si nici ferestre sa vezi cerul. In iulie 2009, presedintele Obama si sotia lui au vizitat Gana si cele doau castele. Michelle Obama nu a vrut sa intre si sa viziteze acele castele si a stat afara si a plans. Ea provine dintr-o familie de sclavi. Negrii erau nu numai din Gana ci si din alte tari africane. Albii se imprieteneau cu cativa negri, le ofereau sume frumoase de bani ca sa le furnizeze date despre alti negri pe care ii cunosteau. Si astfel erau luati oamenii si facuti sclavi peste noapte, despartiti unul de altul pentru totdeauna. Daca acei negri care erau platiti nu vroiau sa ofere informatii, erau omorati sau li se luau din familiile lor oameni care aveau sa devina sclavi. Olandezii au fost la inceput stapani asupra ganezilor, dar mai tarziu britanicii (dupa lupte sangeroase) au castigat si au ramas pentru 100 de ani sa stapaneasca Gana, olandezii cerand sa stapaneasca peste Indonezia.

Marti 20 oct

Astazi nu am avut toata ziua electricitate. Am crezut ca va veni pe seara. Alex nu a mai vazut asa ceva si m-a intrebat ce se intampla. Atunci am inceput sa ii povestesc de vremurile de glorie comunista in care ni se lua curentul in orele de varf si nu puteam sa ne facem temele pentru scoala….Era foarte interesat de ce anume ii povesteam….In drumul nostru spre Cape Coast am uitat sa povestesc despre satele pe care le-am intalnit. Erau jalnice. Noi stam in apropiere de Accra (capitala Ganei) si am zis ca nu e bine…dar ce am vazut m-a impresionat. Satele sunt de fapt case adunate una langa cealalta pe o suprafata nu prea mare, de o parte si de alta a strazii principale. Ei nu au electricitate, nu au strazi, iar casele sunt ca niste colibe acoperite cu paie, rogojini, stufaris. Multe dintre ele nu au ferestre sau usi. Pentru ca in Gana nu este iarna nu au nevoie de geamuri….Am inteles de la localnici ca acesti oameni sunt asa de saraci pt ca de fapt ei muncesc pentru alti omeni bogati care au cumparat fermele. Aceste persoane de la sate lucreaza pamantul acestor oameni bogati si pe deasupra mai platesc si chirie….De-alungul a 100 de kilometri cred ca am intalnit in jur de 7/ 8 sate din acestea. Am facut poze si am si filmat. M-au intristat toate aceste realitati. Mi s-a spus ca, de fapt, in Gana este mult mai bine fata de alte tari din Africa. In Gana vin investitori din alte tari (Europa, America) datorita stabilitatii economice a tarii (nu exista lupte intre partide).  In alte tari cum ar fi Congo, Togo, Zambia este mult mai rau…. Aici in Gana, si in general in tarile africane, albii trebuie sa aiba mult curaj sa mearga singuri pe strada. Noi am mers intotdeauna cu masina (pe cat posibil nu ne dadeam jos din ea) si daca era nevoie eram insotiti de 2, 3 localnici. In apropiere de castele erau zeci de baieti,  fete care aveau tot felul de suveniruri. Nici nu apucai sa te dai jos din masina, ca deja erau vreo 10 persoane in jurul masinii.  Erau f prietenosi dar de fapt sub aceasta prietenie se ascundea dorinta de a primi bani de la albi sau de a-si utiliza fortele supranaturale. Spre ex., cand unii au vazut ca noi nu cumparam nimic aveau pregatite scoici mai mari pe care erau scrise adresele lor de e-mail si alte fraze mai exotice. Pe aceste scoici le primeam gratis. Dar cand ne-au vazut localnicii cu ele ne-au spus sa le dam repede inapoi ca acestea sunt mijloace prin care acesti baieti vor sa ne faca sa comunicam cu spiritele la care se inchina ei. Bineinteles ca le-am dat inapoi ……Am mai vazut copaci la care se inchinau oamenii. Erau frumos impodobiti si se numeau copacii lui Dumnezeu. Erau pe strazi si lumea se inchina la ei!!!!!!!!!!!!

Duminica 25 octombrie

Astazi ne-am plimbat mai mult prin campusul universitatii si am descoperit multe lucruri interesante. Spre exemplu univ are o livada de mango, portocale, papaya. Numai ca sezonul pentru ele este undeva prin decembrie. Nicu si Alex au vazut 2 vulturi africani. Nu au reusit sa ii filmeze (nu aveau aparatele la ei). Universitatea este inconjurata de padure (unde sunt mai multe reptile – serpi, de obicei neveninosi)  iar pt a fi protejat campusul de astfel de animalute, in jurul universitatii  au fost plantati pomi care contin substante otravitoare atat la nivel de tulpina cat si la nivel de frunze. Iar daca vin serpii nu au sanse sa mai traiasca daca se ating de acesti copaci. I-am fotografiat. Nu putem sa trimitem poze prin net decat atunci cand ajungem in Olanda. Sistemul de incarcare si descarcare al fisierelor este incet. ……………..

Am observat un lucru care m-a intristat si care mi-a fost confirmat de catre studenti la clasa. Sclavia, care nu s-a terminat de mult timp, mai are inca urme pin modul in care se comporta unii studenti. Probabil fara sa realizeze ei se comporta ca acestia. Spre ex, daca ai un bagaj in mana ei iti cer voie sa ti-l care, sau aproape la fiecare fraza spun, yes, please. Am predat data trecuta perenialismul (filozofie care se bazeaza pe neoscolasticism – Aristotle si Toma d’Aquino) in care se evidentiat faptul ca omul este o fiinta umana care poate fi educata, nu numai sclavii. Oricum, am subliniat ideea ca ei sunt fiinte umane care au aceleasi drepturi ca si albii si ca modul lor de a comunica ar trebui sa fie ca al unor persoane care pot fi iubite si respectate. Mi-au confirmat ca, inca se mai pastreaza o astfel de atitudine, dar ca ei nu realizeaza aceasta.

…..V-am povestit zilele trecute de raul Volta care se varsa in Oceanul Atlantic. Acolo, pe malurile raului locuiesc pescari care sunt extreeeeeeeeeeeem de saraci. Ei traiesc numai din ce pescuiesc. Nu isi trimit copiii la scoala (doar aceia care isi doresc ff mult merg la scoala). Aceasta ese traditia celor din zona respectiva pe care nu doresc sa si-o schimbe.

……..Intr-o alta zi v-am povestit despre cele 2 castele (Cape Coast si Elmina). In drum spre aceste castele am vazut satulete care aratau jalnic. Am aflat mai tarziu ca acele case din lut si cu acoperisul de paie sunt case traditionale ce sunt special construite pentru zonele tropicale. Daca nu au geamuri si usi este ca au nevoie de ventilatie. Au doar niste cearceafuri puse in dreptul lor. Am discutat cu arhitecta  care locuieste langa noi in campus si ne-a spus ca acest stil de case este perfect pentru aceste zone. Casele europene nu au aceeasi ventilatie. De aceea, s-a ajuns la concluzia ca ar fi bine sa se pastreze modelul vechi de casa dar sa fie imbunatatite materialele din care sunt construite. Spre ex. Noi avem casa unde locuim in campus stil vestic dar geamurile se inchid si se deschid ca un evantai si astfel permit aerisire permanenta.

Spre casa…

In ultima saptamana am fost fff obositi de predare, examinare si multe altele. Aflam din relatarile studentilor ca metodele noastre de predare au avut un pact f bun asupra lor. Am intrebat studentii lui Nicu cum au derulat cursurile si studentii au spus ca au fost placut impresionati (socati dupa opiniiile lor) de modul de predare. Nicu nu i-a lasat pe studenti pana nu i-a facut sa inteleaga ce s-a predat sau ce aveau de lucrat. Iar la mine a venit seful departamentului de educatie dupa ce am terminat predarea, sa ma roage sa le pregatesc un curs de Strategii de predare. Sa nu credeti ca am facut ceva special. Am utilizat metodele pe care le-am invatat in Romania si apoi am observat nevoile clasei. Eu am avut in jur de 100 de cursanti, Nicu vreo 12, 18, depindea de curs (el a avut 4 cursuri). Daca la inceput am predat pur si simplu, dupa ce am luat pulsul clasei, am avut mai multa interactiune cu ei (studii de caz, discutii de grup, joc de rol, simulari). Au spus ca metodele de predare ale profesorilor lor sunt mai limitate. De obicei sunt prezentari, unde studentii daca nu inteleg si intreaba ceva li se raspunde sec, trebuie sa fiti atenti si sa intelegeti din mers ca nu mai sunteti la scoala generala. Prin aceasta vrem numai sa ne bucuram ca am putut fi de folos acestor studenti. Dumnezeu sa fie laudat pentru toate!!!!!!!

…..Tot in aceasta saptamana am lucrat mult cu studentii de la masterul in religia islamica (va povestisem de Gheorghe Razmerita care a venit din Kenya sa le predea acestor studenti – el este din Republica Moldova. El m-a rugat sa le prezint acestor studenti o scurta introducere in cercetarea prin chestionar). Am prezentat cum se colecteaza datele prin chestionar. Au construit chestionare si i-am pus sa colecteze datele, sa le interpreteze si astfel sa se familiarizeze cu cercetarea. Am descoperit mai tarziu ca acesti oameni (erau 20) erau fosti musulmani care au ajuns sa cunoasca credinta adventa si care isi doreau fff mult sa invete cum sa ii ajute pe prietenii sau cei in familiile lor (musulmane) cum sa il cunoasca pe Dumnezeu. Le-am luat cateva interviuri. Ce oameni minunati si care au trecut prin multe experiente dure inainte de a-l cunoaste pe adevaratul Dumnezeu. Spre exemplu, era un fost iman (preot musulman) din Niger care ajunsese in biserica AZS deoarece simtea ca religia islamica nu ii raspundea intrebarilor lui de suflet. A cunoscut credinta crestina (biserica baptista) dar nici acolo nu a ramas prea mult (2 ani) pt ca simtea ca nici aici nu este adevarul, de aceea, s-a rugat in taina mult si il intreba pe Dumnezeu ce sa faca. Atunci cand s-a facut crestin (baptist) a trecut prin multe umiliri din partea familiei a prietenilor (a fost otravit dar a scapat) dar a reusit sa treaca cu bine prin toate. A aflat in sfarsit prin Radio AZS despre biserica adventista si a gasit pace si liniste in suflet. Dupa ce s-a botezat in biserica AZS a stat 6 luni in alta tara pentru ca era singurul adventist in Niger si nu indraznea sa fie singur de alta religie, pana cand a venit prin ADRA o familie adventista din US si s-au unit impreuna si acum sunt in jur de 260 de membri in Niger. Iar acum acest frate este membru al diviziunii AZS din partea de est a Africii si se ocupa cu evanghelizarea. O, ce oameni minunati. Cred ca o sa imi iau timp sa scriu aceste istorioare care ne pot ajuta si pe noi sa intelegem ce inseamna sa ai curaj si sa doresti sa il cunosti cu adevarat pe Dumnezeu.

1 nov….

Am avut o calatorie lunga si obositoare. Alex si cu Nicu au dormit dar eu nu am reusit deloc. Ne bucuram ca suntem din nou acasa. ….Primul lucru pe care l-a facut Alex cand a ajuns acasa a fost sa bea apa direct de la robinet!!!! In Africa nu avea voie….

P.S.

  • Am invatat sa iubim oamenii asa cum sunt pentru ca de fapt ei sunt fratii nostri, indiferent de culoarea pielii.
  • Am invatat sa rabdam chiar daca nu aveam electricitate, apa cand doream si mancare de care ne placea.
  • Am vazut cu ochii nostri ce inseamna lumea a treia. Este mare diferenta, dar oamenii sunt mult mai calzi si mai iubitori si mai doritori sa invete decat in tarile unde toti au ce le trebuie si nu au nevoie de nimic, nici chiar de Dumnezeu.
  • Am invatat sa impartim putinul pe care il aveam cu cei care aveau mai putin decat noi.
  • Am invatat ca putem sa facem mai multa economie decat pana acum si sa economisim si pentru cei care nu au sau au mai putin decat noi.

Jurnal de misiune – Ghana

About The Author
-