19. PORUNCA A SAPTEA – RESPECT FATA DE INSTITUTIA FAMILIEI
Autor Lori Balogh
www.loribalogh.ro
“Sa nu comiti adulter !” Exod 20, 14
O istorie dezonoranta
Avea doar 18 ani si promitea mult. Tenul sau frumos, trasaturile regulate, statura atletica si eruditia lui ii impresionau pe cei care-l cunoasteau. Practica sporturile, era un luptator desavarsit, un arcas neintrecut si un vanator pasionat. Stia sa cante din gura, dar si la o multime de instrumente, avand talentul unui muzician desavarsit. A compus chiar si doua mese care s-au pastrat pana in zilele noastre. Un deosebit de rafinat simt artistic il facea sa adune opere de arta de mare valoare, iar cultura sa teologica il facea capabil sa reproduca oricand pasaje intregi din Biblie. A dorit chiar sa imbratiseze o cariera ecleziastica…
Henric al 8-lea, asa se numeste omul care in 1509 urca pe tronul Angliei si care avea sa devina unul din cei mai iubiti dar, in acelasi timp, si unul din cei mai contestati si urati regi ai Europei. Henric avea multe talente innascute si cultivate dar, pe langa nenumaratele sale pasiuni, mai exista una: femeile.
Insa nu doar regele avea astfel de pasiuni…
“In cele 8000 de parohii din Anglia, existau si cazuri de concubinaj, de adulter, betie si crime faptuite de preoti…” ( 1 )
Decanul Colet, un crestin devotat al timpului si membru al curtii regale, scria unei adunari a fetelor bisericesti in 1512:
“O, preoti ! O, preotime ! Ce abominabila este nelegiuirea acestor mizerabili preoti, atat de numerosi in zilele noastre, care nu se tem sa se arunce din bratele unei prostituate pacatoase direct in templul bisericii, pe altarul lui Christos, in mijlocul tainelor Domnului.” ( 2 )
Intr-un pamflet scris in 1528, un oarecare Simon Fish declara:
“Care femeie se va inhama la munca pentru trei silingi pe zi, cand stie ca poate obtine cel putin 20, daca se culca cu un frate, un calugar sau un preot ?” ( 3 )
Intr-o astfel de atmosfera degradata moral, putea oare tanarul si talentatul rege Henric sa faca o exceptie ?
In 1509, la putin timp dupa inscaunare, Henric al 8-lea se casatoreste cu Caterina de Aragon, fiica regilor catolici ai Spaniei: Ferdinand si Izabela. Copilul mult asteptat, care trebuia sa mosteneasca tronul Angliei, intarzie insa sa vina. Caterina naste cinci copii, dar unii dintre ei se nasc deja morti, iar altii mor imediat dupa venirea lor pe lume. O singura fata supravietuieste: Maria, viitoarea regina Mary.
Suparat ca nu putea avea un fiu ca mostenitor si pierzandu-si pasiunea pentru Caterina ca femeie, Henric isi ia doua metrese, traind in concubinaj chiar cu mama uneia dintre ele.
In 1527, lui Henric i se declanseaza pasiunea pentru Anne Boleyn, sora uneia dintre metrese. Regele cere papei Clement sa anuleze casatoria lui cu Caterina si o intreaga diplomatie e pusa in miscare in Europa, fie in favoarea cererii lui Henric, fie impotriva ei. In cele din urma, in 1531, Henric al 8-lea ia o decizie majora care va schimba radical istoria pana in zilele noastre: Anglia se rupe de Scaunul Papal, iar Henric se proclama seful suprem al bisericii engleze, devenita Biserica Anglicana.
In 1533, Henric se casatoreste cu noua sa iubita, Anne Boleyn, aflata deja in a patra luna de sarcina. Pentru cateva luni, Henric este bigam, deoarece este casatorit cu Anne Boleyn, fara sa fie divortat de Caterina de Aragon. De abia in aprilie 1533, sinodul aproba divortul lui Henric de Caterina de Aragon.
Primul copil al Annei Boleyn este tot o fata: Elisabeta, viitoarea regina Elisabeta 1 . Al doilea copil se naste mort, lucru care il determina pe rege sa se gandeasca din nou la divort. Spune tuturor ca aceasta a doua casatorie s-a incheiat datorita unor vrajitorii si, prin urmare, o considera nula. Ca sa scape de Anne Boleyn, Henric o acuza de adulter, trimitand-o pe esafod.
Pasiunea regelui se indreapta acum spre una din domnisoarele de onoare ale reginei: Jane Seymour, cu care se casatoreste la putin timp dupa executia Annei Boleyn. In sfarsit, noua sotie ii daruieste un fiu: Eduard, viitorul rege Eduard al 6-lea, insa ea moare la cateva zile de la nastere.
Urmeaza o a patra casatorie: cu Ana de Cleves, dar in acelasi an divorteaza si se recasatoreste cu Catherine Howard, o tanara de 20 ani , provenind dintr-o puternica familie catolica. Se pare ca Henric o iubeste pe noua sa sotie, insa afla ulterior ca aceasta ar fi avut niste legaturi amoroase. Infuriat, Henric o trimite si pe ea pe esafod. In acelasi loc in care cu sase ani in urma cazuse capul Annei Boleyn, cade si cel al Catherinei, a cincea sotie oficiala a regelui.
In 1543, la insistentele sfetnicilor, Henric se casatoreste din nou, pentru a sasea oara, cu Catherine Parr. Avea deja sifilis, corpul ii era deformat, era un munte de grasime… La 55 ani, dupa sase casatorii nefericite, cel care dictase poporului englez ce e bine si ce e rau in materie de morala si religie, moare, lasand in urma sa o influenta degradanta ale carei urmari doar in ziua judecatii finale vor fi scoase , in intregime, la lumina.
“Aspectele morale ale acestei domnii au fost negative – remarca istoricul Will Durand. Regele i-a oferit natiei o pilda nociva prin destrabalarea sa sexuala, prin trecerea sa nesimtitoare, in numai cateva zile, de la executia unei sotii la patul urmatoarei, prin cruzimea sa calma, necinstea fiscala si lacomia sa. Clasele superioare semanau dezordine la curte si in guvernare prin intrigi si coruptie…Operele de caritate aproape disparusera si se adancea tot mai mult umilitoarea ingenunchiere a unui popor ingrozit in fata unui autocrat egoist.” ( 4 )
Acesta este, pe scurt, portretul moral al celui care putea ramane in istorie ca unul din marii regi eruditi. Henric al 8-lea putea ramane in memoria omenirii ca Henric cel Bun si Intelept…Faptele sale i-au atras insa pentru totdeauna numele de Henric cel Groaznic !
Istoria lui Henric al 8-lea este doar o picatura din marele ocean al istoriei pacatului, a istoriei luptei dintre bine si rau. O istorie care ne dovedeste ( oare mai era cazul ? ) ca rasa umana sufera, pe langa alte numeroase boli, si de teribila boala a adulterului.
Intr-un articol publicat in mass-media in 11 septembrie 2008, zi de trista amintire pentru istoria recenta a Americii, intitulat : “Presedintii Americii sufera de adulter” ( 5 ), autorul ii aminteste telegrafic pe cativa presedinti americani impreuna cu aventurile lor amoroase care au facut ca scandalurile de la Casa Alba sa se tina lant. Contrar asteptarilor, legaturile extraconjugale par sa fie o practica obisnuita intre mai marii care conduc lumea. Iata cateva exemple nedorite:
– George Washington, primul presedinte american, i-a propus chiar prietenei viitoarei sale sotii, Sally Fairfax, sa-i devina amanta. Aceasta a refuzat , insa presedintele nu a renuntat la legaturile extraconjugale. Mary Gibbons a fost una din amantele recunoscute ale presedintelui.
– Thomas Jefferson nu a fost nici el un familist-model.Cu putin timp inainte de moartea sotiei, a inceput o legatura amoroasa cu una din sclavele sale negrese care avea pe atunci doar 14 ani. Istoricii afirma ca legatura a durat 36 de ani.
– Franklin Roosvelt e considerat un campion in materie de relatii extraconjugale, avand trei aventuri in timpul mandatului sau la Casa Alba.
– John F.Kenedy, cel mai charismatic, dar si cel mai infidel dintre presedintii Americii, a avut atat de multe amante incat numarul lor a depasit pe cel al dormitoarelor Casei Albe. Intre acestea, s-a numarat si idolul unei intregi generatii: actrita Marlyn Monroe.
– Richard Nixon a avut o relatie extraconjugala cu o chelnarita asiatica.
– Bill Clinton a ajuns de notorietate publica datorita relatiei sale cu Monica Lewinsky, intens mediatizata la acea vreme.
Daca din partea societatii americane ne putem astepta la astfel de derapaje morale, caci – nu este asa ? – “America este tara tuturor posibilitatilor”, o surpriza totala vine din lumea comunista a bolsevismului sovietic: insusi Lenin, parintele revolutiei bolsevice, nu a rezistat la capitolul fidelitatea in casatorie. Frantuzoaica Inessa Armand a fost amanta lui Lenin pana ce sotia sa, Nadia Krupskaia, l-a somat pe acesta sa aleaga intre ea si amanta. Desi a renuntat la amanta, apropiatii lui Lenin afirma ca acesta nu a incetat niciodata sa se gandeasca la ea…
Porunca: “Sa nu comiti adulter !” a schimbat istoria. Si continua sa o schimbe…Doar in marea zi a judecatii finale va fi scos la lumina tot ceea ce omul ascunde prin dibacia sa de a-si masca faradelegile. Doar atunci se va vedea cat de profund a schimbat aceasta porunca, sau , mai bine-zis, calcarea ei, destine individuale sau colective de-a lungul istoriei.
Matematica cerului: cand 1+1=1
Importanta pe care Creatorul o acorda institutiei casatoriei rezulta, printre altele, si din faptul ca doua din poruncile Decalogului au ca obiect familia: porunca a cincea, care reglementeaza relatiile dintre copii si parinti, si porunca a saptea, care face acelasi lucru cu privire la relatiile dintre soti.
Ideea ca relatiile sexuale, chiar daca au loc in cadrul legamantului casatoriei ( fiind in acest fel legitime ), sunt pacatoase, este o prejudecata fara temei biblic. Si astazi,in mediile rurale, inainte de consumarea unui moment intim intre sotii casatoriti legitim, acestia, daca sunt credinciosi, intorc cu fata la perete icoana aflata deasupra patului.
Nu trebuie pierdut niciodata din vedere ca familia si casatoria au fost instituite in Eden, inainte de aparitia pacatului pe pamant. Cand Creatorul a spus: “Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul !” ( Geneza 1,28 ), pacatul inca nu-si facuse aparitia pe pamant. De aceea, sexualitatea nu este vinovata prin definitie. Dimpotriva, ea este unul din darurile facute de un Dumnezeu iubitor fiintelor create de El.
V-ati intrebat vreodata de ce consumarea momentelor intime intre un barbat si o femeie are loc fata catre fata ? Lumea animala nu cunoaste aceasta experienta. In cazul ei, sexualitatea se reduce strict la perpetuarea speciei si se produce instinctual. La om, lucrurile stau cu totul altfel. Cei doi se pot privi in ochi in momentele lor intime, facand din sexualitate un mijloc de comunicare aflat la cel mai inalt nivel. Sentimentele profunde de afectiune si de dragoste, insotite de gesturi de tandrete, sunt transmise de la unul la celalalt prin privire, lucru care nu se intampla in lumea animala.
De ce oare la inceput Dumnezeu nu i-a creat pe barbat si pe femeie in acelasi timp ? De ce a fost creat intai unul si, abia apoi, printr-o procedura aparent misterioasa, Creatorul l-a adus la existenta si pe al doilea ?
Exista o profunda intelepciune divina in acest procedeu. Adam a fost creat primul. Totul era desavarsit , atat in universul sau interior, cat si in cel exterior. Natura, proaspat iesita din mainile Creatorului, exploda de prospetime si frumusete. Oricat ne-am stradui , imaginatia nu ne poate ajuta sa intelegem frumusetea fara egal a Edenului, acea gradina sadita de Dumnezeu si destinata a fi caminul primilor oameni.
Adam admira tot ce e in jurul sau si e uimit de atata frumusete . Simte nevoia sa impartaseasca cu cineva asemenea lui bucuriile traite, dar e singur. Toate animalele sunt perechi-perechi… Doar el e singur…Singuratatea e singura umbra a existentei sale in explozia de lumina din jurul sau. In suflet i se naste o nevoie profunda dupa comuniunea cu cineva de aceeasi natura cu a lui.
Dumnezeu cunostea dinainte aceasta nevoie a omului, insa a lasat intentionat ca ea sa se nasca in inima lui Adam, pentru ca darul pe care urma sa-l primeasca prin crearea Evei sa fie cu atat mai apreciat.
“Domnul, Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” ( Geneza 2, 18 )
Iata si prima anestezie si prima operatie chirurgicala facute de cel mai mare Chirurg din Univers. Rezultatul? Acolo unde pana nu demult fusese unul singur, acum sunt doi. Doi oameni care se iubesc, fiecare simtindu-l pe celalat ca o completare a propriei fiinte, doi care se protejeaza reciproc, care impart totul, care se privesc in ochi si comunica la cel mai inalt nivel, perpetuand viata impreuna.
Iata cat de inteligent lucreaza Dumnezeu ! Din unul face doi, pentru ca apoi, din doi sa faca din nou unul.
“De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa ; si se vor face un singur trup.” ( Geneza 2, 24 )
Eva era carne din carnea lui Adam, os din oasele lui si totusi, cat erau de diferiti ! Dar tocmai diferentele dintre ei erau menite sa-i atraga ( contrariile se atrag ! ) si sa-i faca sa se completeze reciproc. Institutia casatoriei a finalizat crearea omului si planul lui Dumnezeu cu privire la acesta.
Textul biblic ne vorbeste practic despre o noua creatie aparuta din unirea celor doi: “cei doi vor fi un singur trup”. Dar atentie ! Este vorba , in planul lui Dumnezeu, despre El si Ea ! Nu despre El si El, nici despre Ea si Ea. Astazi se fac mari presiuni asupra legiuitorilor de a aproba casatoriile intre persoane de acelasi sex. Planul lui Dumnezeu nu a fost niciodata altul si, deoarece Biblia ne asigura solemn ca El nu se schimba ( vezi Maleahi 3, 6; Evrei 13, 8; Iacov 1, 17 ), intelegem ca El nu va accepta nicio alta forma de unire intre doua fiinte omenesti.
Textul biblic amintit este un argument de nezdruncinat in favoarea monogamiei , caci este vorba de un singur barbat unit cu o singura femeie. In acest sens, poligamia, fie ca este concomitenta, fie ca este succesiva ( prin contractarea mai multor casatorii ), se afla sub condamnare. Inca inainte de aparitia pacatului, planul lui Dumnezeu a fost ca un singur barbat sa se uneasca cu o singura femeie intr-o relatie profunda, durabila si binecuvantata. Doar in acest cadru si numai in el, sexualitatea devine un mod inalt de comunicare intre doi oameni care se iubesc si un mijloc de cunoastere reciproca, in care fiecare daruieste totul celuilalt, primind totul de la celalalt.
Casatoria a fost instituita in Eden pentru a proteja chipul lui Dumnezeu in om, impiedicandu-l pe acesta sa coboare la starea de animalitate. Porunca a saptea, contrar prejudecatilor existente, nu se ridica impotriva sexualitatii umane. Dimpotriva, ea o apara, cerandu-ne ca ea sa se desfasoare doar intre hotarele legamantului casatoriei.
Chiar daca Decalogul e privit astazi ca fiind invechit, anacronic ( paradoxal, lucrul acesta se intampla chiar in lumea crestina ! ), chiar daca unii teologi incearca sa demonstreze ca el e legat de vechiul legamant valabil doar pentru evrei, Mantuitorul a reinnoit valabilitatea si autoritatea poruncii a saptea ori de cate ori a avut ocazia. In predica de pe munte , dar si alte ocazii in care era intrebat cu privire la subiectul delicat al infidelitatii si divortului, El ii trimitea pe oameni la inceputuri, la planul initial al Creatorului. In dialogul purtat de Mantuitorul cu unii farisei care L-au intrebat cu privire la divort ( vezi Matei 19, 3- 9 ), Acesta ii trimite la Scripturile inceputurilor, incercand sa-i convinga de planul initial al lui Dumnezeu la care nu s-a renuntat:
“ Drept raspuns , El le-a zis: Oare n-ati citit ca Ziditorul de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup ? Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.” ( Matei 19, 4-6 )
Chiar daca Mantuitorul recunoaste ca pacatul a produs modificari mari in societatea umana, lovind insesi temeliile familiei, El nu ne lasa nicio clipa sa credem ca Dumnezeu a renuntat la planul Sau initial. Familia a fost, este si va fi singurul cadru binecuvantat de Creator in care sexualitatea poate sa-si atinga adevarata sa menire.
Fructul oprit
Cuvantul “adulter” este legat, la originea lui, de ideea de “botezare” a vinului prin adaugare de apa. Sensul originar al termenului este, deci, acela de falsificare, de contrafacere, de schimbare a unui lucru bun in ceva rau, prin adaugarea unei substante nedorite.
Adaugand la cercul sfant al familiei relatii sexuale cu cineva din afara legamantului casatoriei, rezulta ceva impur, ceva falsificat. Rezulta adulter…
Pacatul adulterului exista odata cu patrunderea pacatului pe acest pamant, insa, privind in istorie, constatam ca au existat cicluri in care moralitatea oamenilor a oscilat intre puritanism si depravare. Din acest punct de vedere, societatea in care traim se afla la un apogeu al depravarii totale, pregatit cu minutiozitate de o minte diabolica cu decenii si chiar secole in urma.
Daca ne gandim la ideile iluministe ale lui J. J. Rousseau si Voltaire, care propuneau libertatea sexuala ca mijloc de eliberare fata de tirania religiei crestine, apoi la desfiintatea legamantului casatoriei in timpul Revolutiei Franceze si introducerea divortului si a casatoriei civile, daca ne gandim la ideile lui Darwin care sustinea ca sexul nu trebuie legat de principii morale si religioase, precum si la alte idei care au circulat in secolele al 19-lea si al 20-lea, nu ne va fi greu sa intelegem de ce s-a ajuns astazi la o asemenea decadere morala.
In Manifestul Revolutiei Comuniste, publicat in 1919, Lenin scria: “Corupeti tineretul, indepartati-l de religie. Faceti-i sa fie interesati de sex. Faceti-i superficiali…” ( 6 )
In secolul trecut, un plan diabolic a pregatit calea asa-zisei “revolutii sexuale” din zilele noastre:
– In 1952, Hugh Hefner fondeaza revista porno Playboy
– In 1956, sunt inlaturate standardele morale de care se tinuse cont pana atunci in productia de film
– In 1966, Danemarca este prima tara care legalizeaza pornografia, urmata de Suedia si alte state
– In 1967, parlamentul englez este primul care legalizeaza avortul. In 1977, SUA fac acelasi lucru.
– In 1970, unul din filmele continand scene de desfrau ( “Cowboy-ul de la mizul noptii “ ) este premiat cu premiul Oscar
– In 2008, Norvegia devine a sasea tara din lume care legalizeaza casatoria intre persoane de acelasi sex, precum si adoptia de copii de care acestea
“Revolutia sexuala” inceputa in anii ’60, incurajata si sustinuta de mass-media si industria distractiilor, nu a ramas fara urmari. Le putem vedea cu totii in societatea in care traim: prabusirea vietii de familie, inmultirea copiilor abandonati, cresterea numarului de divorturi, sex premarital, pedofilie, copii care nasc copii, raspandirea homosexualitatii ca o altenativa a heterosexualitatii, inmultirea SIDA si a bolilor venerice, dezorientarea tineretului si pierderea valorilor morale, violenta care insoteste o viata sexuala dezordonata, reputatii ruinate, slabirea discernamantului, disparitia treptata a dragostei adevarate, fiind inlocuita cu instincte animalice…
Dar cea mai grava urmare pe care vor trebui sa o suporte cei ce nu reusesc sa se elibereze din inclestarea degradarii morale este pierderea vietii vesnice. Pe lista pacatelor care-i vor exclude pe oameni din Imparatia lui Dumnezeu, amintite de Pavel in Epistola catre Galateni, desfraul ocupa primul loc:
“Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea…Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” ( Galateni 5, 19- 21 )
Aceeasi idee este subliniata si in Apocalipsa :
“Cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua.”(Apocalipsa21,8)
De ce adulterul este considerat un pacat atat de grav in ochii lui Dumnezeu ? De ce consumarea unui act sexual in afara legamantului casatoriei este privita cu atata repulsie de Creator ? Iata cateva raspunsuri :
1) Adulterul inseamna distrugerea unui simbol.
Legamantul casatoriei oglindeste legatura pe care Dumnezeu doreste sa o aiba cu omul ( Vezi Osea 2, 19-20; Isaia 54, 5; 62,5; Ezechiel 16). Orice pervertire a legamantului casatoriei strica simbolul prin care Dumnezeu doreste sa ilustreze idealul Sau cu privire la relatia Sa cu omul.
2) Adulterul inseamna furt.
A avea o relatie sexuala cu cineva din afara casatoriei inseamna a lua ceva ce nu ne apartine. Pentru acest motiv, inteleptul Solomon, dupa ce el insusi a trait experienta amara a unei vieti nedemne de un imparat, ne indeamna:
“Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau…Bucura-te de nevasta tineretii tale…” ( Proverbe 5, 15-19 )
3) Adulterul inseamna inselaciune.
El inseamna pasiune fara responsabilitate si descarcare emotionala si fizica fara iubire. Chiar persoanele care savarsesc adulterul recunosc, atunci cand sunt descoperite, ca totul nu a fost decat o aventura, doar sex fara dragoste. In general, persoanele adulterine marturisesc faptul ca tin la familie, iar aventurile lor amoroase nu reprezinta decat o descarcare fizica. Aceasta inseamna a-l insela nu doar pe partenerul de viata, ci si persoana cu care este comis adulterul, dandu-i speranta unei legaturi durabile. In cele din urma, cel mai inselat este persoana adulterina care, mai curand sau mai tarziu, va trebui sa culeaga consecintele.
4) Adulterul inseamna egoism.
Persoana adulterina se gandeste doar la sine si la satisfacerea propriilor placeri. Foarte adesea, o astfel de persoana isi justifica faptele spunand: “Vreau sa-mi dovedesc mie insumi ca inca sunt tanar (-a ), ca inca sunt atragator ( -oare ) , ca sunt sexy si ca sunt dorit ( -a )”
Totul se invarte in jurul propriei persoane…Celalalt, fericirea lui, viitorul lui, nu conteaza pentru persoana adulterina.
5) Adulterul inseamna razvratire impotriva vointei lui Dumnezeu.
Creatorul a promis fericirea si binecuvantarea Sa doar in cadrul legamantului casatoriei. A cauta fericirea, implinirea si binecuvantarea lui Dumnezeu in afara acestui legamant este o dovada de razvratire si necredinta din partea omului.
6) Adulterul este un pacat premeditat.
Orice alt pacat, oricat ar fi de grav, poate fi comis din neatentie, fulgerator. Porunca a saptea este calcata doar printr-o stratagema elaborata. Adulterinul e nevoit sa se lupte cu propria constiinta ,uneori timp indelungat. El e nevoit sa dea la o parte criteriile morale invatate, trebuie sa-si infranga mila fata de sotia inselata si fata de copii, calcand peste sufletele lor. El trebuie sa planuiasca pentru a nu fi descoperit, trebuie sa-si creeze alibiuri si scuze in cazul in care va fi prins. Tocmai aceasta premeditare face ca adulterul sa fie un pacat atat de grav, el fiind pedepsit cu moartea in timpurile Vechiului Testament ( vezi Levitic 20, 10 ).
7) Adulterul deterioreaza iremediabil imaginea de sine
Dupa comiterea adulterului, un om nu mai poate fi niciodata acelasi ca inainte, chiar daca a fost iertat. Ranile, chiar daca sunt vindecate, vor lasa cicatrici adanci in viata de familie, in cea sociala si in propria constiinta.
8) Adulterul duce la pierderea capacitatii de a iubi cu adevarat
Este una din cele mai grave consecinte ale acestui pacat. Sufletul unui adulterin este un suflet mutilat pe viata, el pierzandu-si capacitatea de a iubi cu adevarat o singura femeie in viata.
Persoanele care comit adulter recurg la o multime de scuze pentru a-si justifica atitudinea:
– Ele marturisesc ca nu mai simt pasiune pentru sot sau sotie. Au disparut clipele romantice de la inceputul casniciei, iar relatia a devenit rece, platonica.
– Unii marturisesc faptul ca s-au plictisit de acelasi partener ca de un fel de mancare pe care-l consuma prea des. Deosebirea este ca pertenerul de viata nu e un fel de mancare, ci un intreg univers ce se cere exploatat pe tot parcursul vietii si de care nu te poti plictisi.
– Altii se palng ca sunt neglijati, mai ales dupa aparitia copiilor.
– Altii simt nevoia sa-si demonstreze ca sunt inca tineri si atragatori, ca inca sunt capabili sa starneasca pasiuni, ca inca sunt doriti .
– Unele persoane din aceasta categorie se plang de faptul ca nu le mai sunt implinite nevoile in cadrul casniciei, fie datorita unei boli a partenerului de viata, fie datorita unor pretentii exagerate pe care partenerul nu e de acord sa le satisfaca.
Oricare ar fi scuzele, porunca a saptea spune scurt si fara echivoc: “Sa nu comiti adulter !” Punct si fara comentarii ! Deoarece nu ni se dau explicatii suplimentare, porunca are o aplicabilitate maxima. Dumnezeu nu ne lasa nicio usa de scapare, nu face dispense. El nu ne spune: “Sa nu comiti adulter, decat daca te simti neglijat, daca vrei sa-ti dovedesti ca esti inca tanar, sau daca te-ai plictisit. “ In fata Celui pe care L-am luat ca Martor la incheierea legamantului casatoriei nu exista astfel de scuze.
Desi in majoritatea casatoriilor pot aparea dificultati, cu toate acestea adulterul nu este o solutie, mai ales in cazul unor familii crestine. De ce ? Pentru ca furtul, inselaciunea, egoismul si spiritul de razvratire pe care le presupune adulterul nu pot fi niciodata o solutie.
De ce adulterul este un pacat atat de grav ? Pentru ca el inseamna a pacatui impotriva iubirii. Si ce poate fi mai de valoare in acest Univers decat iubirea ?
Derapaje morale
Diferitele statistici realizate pe teme morale demonstreaza faptul ca lumea in care traim a intrat intr-un derapaj major. Deja, de cateva decenii, se merge pe aratura…
O statistica suedeza arata ca doar 2 % dintre barbati si 5 % dintre femeile care vin la altar pentru a incheia legamantul casatoriei nu au avut relatii sexuale premaritale. Ceilalti, pana la 100 %, au avut astfel de experiente, fie ocazional, fie in cadrul unor legaturi de concubinaj. Statistica, desi se refera la Suedia, este edificatoare pentru o intreaga cultura occidentala.
Decaderea morala se datoreaza, in mare parte, atat unor publicatii si emisiuni TV, cat mai ales unor site-uri porno in care “ dreptul la placere” este prezentat ca fiind unul din drepturile fundamentale ale fiintei umane. Este sugerata, pe diferite cai, existenta unor zone ale placerii inca neexplorate suficient, incitand publicul sa le experimenteze. Se estimeaza ca numai in Romania peste 28 000 de utilizatori de internet acceseaza in fiecare secunda pagini cu continut pornografic, in timp ce aproape 400 folosesc motoarele de cautare pentru a accesa un site porno. In 2006, Romania s-a situat pe nefericitul loc 3 mondial in topul cautarilor porno pe internet ( 7 ).
Derapajul moral al societatii este o realitate care nu mai are nevoie de demonstatie. Daca luam in discutie doar evolutia costumului de baie de-a lungul timpului, decaderea este evidenta: daca la inceput barbatii si femeile faceau baie separat, ulterior s-a permis sa se faca baie impreuna; daca la inceput costumele de baie acopereau picioarele pana la genunchi si bratele pana la coate, astazi s-a ajuns la bikini si nudism.
Scandalurile sexuale in care au fost implicati preoti, acceptarea de catre unele biserici a homosexualitatii in randurile clerului, dar si oficierea de casatorii intre persoane de acelasi sex, demonstreaza ca in multe biserici din zilele noastre constiinta morala s-a schimbat, vechile standarde au fost inlaturate si reperele morale biblice au disparut.
Apostolul Pavel a prevazut aceasta stare de lucruri pentru “zilele din urma” , timp in care oamenii vor uita ceea ce inseamna “dragostea fireasca” ( naturala ), devenind “iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” ( 2 Timotei 3, 1-5 ).
Calcarea poruncii a saptea, indiferent de forma, a dus la indobitocirea fiintei umane. Pacatul desfraului a ajuns o boala sociala. Se vorbeste astazi de “bolile civilizatiei” ca diabetul, hipertensiunea arteriala, cancerul, bolile de inima sau obezitatea. Nimeni insa nu aminteste intre aceste boli si pe cea a desfraului.
In societatile etichetate de noi ca fiind “inapoiate”, ca cele din jungla Amazonului, din Africa salbatica sau Australia aborigenilor, aceasta “boala” a desfraului nu exista, desi oamenii umbla goi. Acolo barierele morale sunt respectate si familia este la loc de cinste. Doar in lumea noastra “civilizata” e permis limbajul degradant cu aluzii sexuale; doar la noi exista sex comercial la toate colturile strazilor; doar la noi legamantul casatoriei e privit ca fiind depasit, anacronic.
Daca am compara moralitatea locuitorilor din Sodoma cu cea din zilele noastre, mi-e teama ca, in ce priveste depravarea morala, societatea noastra i-a depasit demult pe acestia. Lumea noastra se transforma, pe zi ce trece, intr-o uriasa “Sodoma”, confirmand implinirea uneia din cele mai clare profetii escatologice rostita de Mantuitorul: “Ce s-a intamplat in zilele lui Lot se va intampla aidoma : oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul Omului.” ( Luca 17, 28-30 )
Depravarea societatii omenesti se adanceste de la o zi la alta. Oare care va fi punctul ei culminant, de la care nu mai este cale de intoarcere, determinandu-L pe Dumnezeu sa aduca sfarsitul istoriei lumii si al pacatului ? Ce se poate intampla mai rau decat ceea ce vedem deja in jurul nostru?
Decaderea morala poate fi privita sub patru aspecte diferite: relatiile sexuale inainte de casatorie ( premaritale ), auto-erotismul ( auto-satisfacerea, masturbarea ), orientari si preferinte sexuale anormale ( perversiuni sexuale, homosexualitatea, pedofilia, zoofilia etc. ) si relatiile sexuale extraconjugale asociate cu divortul.
1) Relatiile sexuale inainte de casatorie ( premaritale ).
Cu privire la acestea, in lume exista patru standarde diferite: abstinenta, standardul dublu, permisiune cu conditia existentei afectiunii si permisiune fara conditia existentei afectiunii.
a) Abstinenta si castitatea. Este standardul crestin traditional ( si nu numai !). Cea mai mare parte a societatii a renuntat deja la acest standard, considerandu-l depasit, anacronic.
b) Standardul dublu ( diferit pentru barbati si femei ), care permite barbatilor ceea ce nu le este permis femeilor , este si el pe cale de disparitie in ultimele decenii. Emanciparea femeii si miscarea feminista au contribuit la inlaturarea standardelor duble din viata multor societati.
c) Permisiunea cu conditia existentei dragostei intre cei doi este solutia cea mai acceptata astazi, ducand la concubinaj.
d) Permisiunea fara existenta dragostei este si ea acceptata ca fiind doar o descarcare fizica, un fel de sex recreational si intamplator, fara angajamantul unei relatii de durata. Pericolele unei astfel de atitudini sunt insa majore. Inmultirea bolilor venerice si SIDA sunt doar doua exemple care franeaza intr-o oarecare masura raul adus de o astfel de mentalitate.
Biblia nu accepta decat una din cele patru atitudini amintite: castitatea si abstinenta sexuala inainte de casatorie. Nu ne este sugerata in Scripturi nicio dezlegare pentru relatiile sexuale inainte de casatorie. Din nefericire, pe toate caile posibile, suntem supusi unui bombardament intens cu tot felul de stimuli sexuali expliciti, facand sa dispara , daca e posibil, ideea de castitate si abstinenta inainte de casatorie. In aceasta privinta, exista un plan diabolic bine pus la punct. Unui tanar care traieste la acest inceput de secol 21 ii trebuie multa, foarte multa credinta, consacrare si rugaciune pentru a-si pastra curatia morala inainte de a pasi in fata altarului.
Da, e greu. E foarte greu. Dar e posibil ! Exemplul vietii lui Iosif in Egipt , care si-a pastrat castitatea in conditii extreme ( era un adolescent, rob intr-o tara straina si pagana, departe de familie, supus unor ispite teribile ) este o dovada ca se poate ( vezi Geneza cap. 39 ).
2) Auto-erotismul ( auto-satisfacerea, masturbarea )
Este un domeniu deosebit de delicat si sensibil. Subiectul a fost considerat multa vreme tabu, fiecare procedand, in lipsa unor informatii, dupa propria gandire.
Au circulat si circula inca o multime de prejudecati legate de actul auto-satisfacerii sexuale, sustinandu-se ca cel care practica masturbarea ajunge debil mintal, orbeste, isi pierde parul de pe cap, ii creste par in palma, devine steril, etc. Din punct de vedere biologic, acestea nu au putut fi confirmate, fiind doar simple prejudecati.
Daca este sa vorbim despre adevaratele si gravele urmari ale acestor practici, atunci trebuie sa ne referim la consecintele comportamentale si spirituale suferite de cel in cauza.
a) Modificarile de comportament la persoanele care practica auto-erotismul sunt majore. Fiindu-i sugerata ideea ca auto-satisfacerea sexuala ofera un grad de placere superior fata de placerea oferita de o relatie normala dintre un barbat si o femeie, cel in cauza se va adapta foarte greu la viata de cuplu in cadrul unei casnicii. O astfel de persoana va avea permanent sentimentul de nemultumire, de neatingere a placerii maxime. Din acest motiv, cel care practica masturbarea inainte de casatorie, are toate sansele sa o practice si dupa , cu toate urmarile firesti: tendinta de izolare fata de partenerul de viata, o viata sexuala de cuplu ce lasa de dorit, o multime de tensiuni familiale si, in final, divortul.
b) Scaderea spiritualitatii este cea mai grava consecinta dintre toate celelalte.
Trebuie sa recunoastem ca Biblia nu ne spune prea multe despre auto-erotism. De fapt, ea tace in multe alte privinte: tutunul, drogurile, jocurile pe calculator, etc. In multe cazuri, tacerea Bibliei se datoreaza simplului fapt ca pe vremea cand a fost scrisa , nu existau aceste tentatii.
In mod gresit, unii asociaza gestul lui Onan cu masturbarea ( vezi Geneza 38, 9 ). In acel caz este vorba de refuzul lui Onan, din motive egoiste, de a-i sprijini familia fratelui sau decedat, conform unor legi nescrise atunci, dar specificate mai tarziu poporului evreu ( vezi Deuteronom 25, 5-10 ). Pedepsirea lui Onan nu s-a datorat masturbarii ( se pare ca el practica ejacularea ante-portas ), ci egoismului si rautatii sale in raport cu familia fratelui pe care refuza sa o ajute, desi in fata lumii afisa imaginea contrara, a omului iubitor, generos, capabil de sacrificiu.
Cu toate ca Biblia tace cu privire la acest subiect, nu suntem lasati in confuzie, deoarece principiile morale care trebuie sa reglementeze viata omului, indiferent de secolul in care traieste, ne sunt clar expuse pe paginile ei.
Unul din aceste principii este cel al altruismului, care trebuie sa insoteasca fiecare aspect al vietii unui om care doreste sa fie implinit si fericit. In marele imn al iubirii, scris de Pavel in 1 Corintei 13, se spune ca dragostea “nu cauta folosul sau”, intarind aceeasi idee in Epistola catre Filipeni:
“Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.” ( Filipeni 2, 4 )
Sexualitatea este darul lui Dumnezeu pentru ambii parteneri de viata, nu doar pentru unul. Adevarata satisfactie in cadrul unei relatii intime dintre soti nu apare decat atunci cand fiecare are in vedere binele si satisfactia celuilalt. Cand unul din parteneri se gandeste doar la sine, cand actul sexual este implinit in mod egoist, sexualitatea nu-si atinge menirea pentru care a fost lasata de Creator. Daca luam in considerare si faptul ca sexualitatea este unul din mijloacele cele mai delicate si profunde de comunicare si cunoastere intre soti, lucrurile se clarifica si mai mult in privinta auto-satisfacerii sexuale.
In cazul masturbarii, nu altruismul este principiul care conduce omul, ci egoismul. Un egoism exacerbat, care nu ofera nimic celuilalt , oferindu-si totul propriei persoane. O astfel de atitudine este contrara principiilor biblice, este contrara planului lui Dumnezeu cu omul si, prin urmare, ea nu poate aduce decat dezaprobarea lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, Biblia ne invata ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant:
“Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu ? Si ca voi nu sunteti ai vostri ? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu ” ( 1 Corinteni 6, 19-20; vezi si cap. 3, 16-17 )
E greu de asociat, daca nu chiar imposibil, notiunea de templu al Duhului Sfant cu masturbarea. Probabil de aceea, pe locul al treilea intre cei care se vor gasi pe lista celor nemantuiti, asa cum o gasim redata in Apocalipsa 21, 8, se gasesc cei numiti de inspiratia biblica “scarbosii” ( “abominables” in traducerea Louis Seconde ).
3) Orientari si preferinte sexuale nenaturale ( homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, zoofilia ).
Desi se incearca analiza factorilor care pot conduce la astfel de orientari sexuale ( biologici, psihologici, sociali si culturali ), fenomenul unor astfel de orientari sexuale nenaturale nu poate fi explicat.
Dincolo de factorii pe care i-am putea lua in discutie, exista o latura morala in privinta careia Biblia are multe de spus.
Homosexualitatea nu a facut niciodata parte din planul lui Dumnezeu cu privire la om. In schimb, heterosexualitatea a fost consfintita de Creator inca de la inceput. Dumnezeu nu a creat doi oameni de acelasi sex, ci doi oameni de sexe opuse si complementare, aflati la deplina maturitate biologica. Biblia spune clar ca doar un barbat si o femeie pot forma o unitate perfecta, astfel incat cei doi “se vor face un singur trup” ( Geneza 2, 24 up. ). De aceea, orice orientare sexuala in afara acestui cadru este contra naturii, contra intentiilor Creatorului si, prin urmare, in afara moralitatii.
Doar Dumnezeu poate stabili cadrul moral, fixandu-i reperele. Doar El, in virtutea atributelor Sale divine, poate spune ce e bine si ce e rau. Dezaprobarea Sa fata de o asemenea orientare sexuala devianta, aparuta dupa caderea in pacat a oamenirii, reiese clar din tot cuprinsul Scripturii, de la un capat la celalalt al ei.
Distrugerea Sodomei, impreuna cu celelalte cetati infloritoare din valea Iordanului, este un exemplu in acest sens. Zona geografica in care se aflau aceste cetati era una deosebit de manoasa. Oamenii munceau putin, caci pamantul isi dadea rodurile cu minim de efort. Lipsa unei munci plina de truda a facut ca populatia sa aiba mult timp liber, petrecut de obicei in fel de fel de distractii nou inventate. Asa s-a ajuns treptat, dar sigur, la practici homosexuale. Pasajul biblic care ne relateaza istoria nimicirii acestei civilizatii din valea Iordanului specifica faptul ca nu doar cateva persoane cazusera in plasa destrabalarii, ci intreaga populatie masculina:
“Dar nu se culcasera inca si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani, au inconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile.” ( Geneza 19, 4 )
Cu siguranta ca in cetatile respective se comiteau si alte nelegiuiri legate de viata sexuala, o dovada fiind gestul fiicelor lui Lot care l-au impins pe acesta la incest ( vezi geneza 19, 30-38 ). Dezgustul si dezaprobarea Creatorului fata de ceea ce se petrecea in Sodoma s-a manifestat prin distrugerea totala si definitiva a acestei civilizatii. Astazi, in locul atat de binecuvantat alta data, se intinde Marea Moarta, ca simbol vesnic al dezaprobarii lui Dumnezeu fata de pacat, sub orice forma ar fi el.
Orice argument ar fi adus in favoarea homosexualitatii , Biblia nu lasa nicio portita de toleranta fata de acest pacat. Relatiile homosexuale sunt numite “un lucru scarbos” :
“Daca un om se culca cu un om cum se culca cu o femeie, amandoi au facut un lucru scarbos; sa fie pedepsiti cu moartea; sangele lor sa cada asupra lor.” ( Leviticul 20, 13 )
Aceeasi Scriptura numeste homosexualitatea “ o uraciune”: “Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune.” (Levitic18, 22 )
In mijlocul poporului Israel nu era permisa existenta niciunui homosexual ( sodomit ): “ Sa nu fie niciun sodomit dintre fiii lui Israel.” ( Deuteronom 23, 17 up. )
Iar apostolul Pavel , in Noul Testament, infiereaza acest pacat, numindu-l “patimi scarboase” si “lucruri scarboase “ :
“Din pricina aceasta , Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii. Tot astfel si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. “ ( Romani 1, 26-27 ).
Pe lista celor nemantuiti, asa cum este ea redata de Pavel, sunt amintiti si homosexualii:
“Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii ( homosexuali pasivi ), nici sodomitii ( homosexuali activi ), nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 6, 9-10 )
Fie ca suntem de acord , fie ca nu suntem de acord cu cele scrise in Scripturi, daca Dumnezeu spune astfel, comentariile noastre sunt de prisos. Din fericire, Evanghelia ne invita pe toti la pocainta, oferindu-ne atat iertarea, cat si puterea spirituala de a invinge raul moral, oricare ar fi acesta. Nu exista groapa a pacatului din care Jertfa lui Christos sa nu ne poata salva. Cu o singura conditie: sa credem in ea si sa dorim eliberarea noastra de pacat, oricare ar fi acesta .
4) Relatii sexuale extraconjugale
Diferitele aspecte ale acestor relatii extraconjugale, numite pe scurt adulter, au fost deja amintite. Mai trebuie adaugat ceva in legatura cu adulterul: el conduce la poligamie, adica la o stare de fapt pe care Dumnezeu nu a intentionat-o in legatura cu rasa umana la Creatiune.
Pastorul Joe Crews, in lucarea sa “Creeping Compromise” ( “Compromisul se furiseaza “ ) ne invita sa ne imaginam doua tipuri de familie ( 8 ). In prima familie sunt trei sotii, toate casatorite cu acelasi barbat, fiecare avand cel putin un copil. Cele trei sotii locuiesc impreuna cu copiii si sotul, acesta fiind prezent si exercitandu-si autoritatea in familie. De asemenea, sotul se ingrijeste de educatia copiilor si de bunastarea lor materiala. In al doilea caz, barbatul se casatoreste si divorteaza de trei ori , din fiecare casatorie rezultand cel putin un copil. Barbatul nu e prezent in nicio familie, copiii cresc fara tata si sunt nevoiti sa suporte traume psihice si mari lipsuri materiale.
Care din cele doua tipuri de familie e de dorit ?
Analizand situatia din punct de vedere social si uman, prima situatie este mai umana si mai de dorit decat a doua. Insa legile omenesti spun contrariul: prima situatie este de neacceptat, in timp ce a doua este permisa.
Care este punctul de vedere biblic ? Biblia nu accepta niciuna din aceste situatii. Desi poligamia a fost o realitate in viata unor personaje biblice, ea nu a facut niciodata parte din planul lui Dumnezeu cu rasa umana. Fie ca rezulta in urma contractarii mai multor casatorii in acelasi timp, fie ca ca rezulta in urma casatoriilor si divorturilor repetate, poligamia este de neacceptat. Este suficient sa privim in vietile celor care nu au dat ascultare vointei lui Dumnezeu cu privire la casatoria monogama pentru a vedea ce complicatii teribile a adus poligamia. Cate probleme s-au ivit in familia lui Iacov intre cele doua sotii si, mai ales, intre copiii nascuti din patru femei diferite ? Cu ce dilema grozava a trebuit sa se confrunte batranul patriarh Avraam din cauza celor doi copii nascuti din doua femei diferite ! Ce eforturi deosebite a trebuit sa faca Elcana pentru a le impaca pe cele doua sotii Ana si Penina !
Este interesant de observat ca poligamia a aparut in istoria omenirii , dupa caderea in pacat, nu pe linia descendentilor lui Set, ci pe cea a descendentilor lui Cain.Asadar, cei care au introdus poligamia in practicile omenirii nu au fost urmasii credinciosi ai lui Adam, ci cei razvratiti. Primul poligam amintit in Biblie este Lameh, cel care si-a luat doua neveste ( Geneza 4, 19 ).
Privit din acest punct de vedere, divortul este un pas spre poligamie ( cu singura exceptie : cand una din parti a calcat legamantul casatoriei, avand relatii sexuale in afara castoriei ). Cu privire la divort, Biblia se exprima cat se poate de clar:
“ Luati dar seama in mintea voastra ca niciunul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui. Caci Eu urasc despartirea in casatorie – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” ( Maleahi 2, 15 up.- 16 pp. )
In predica de pe munte, dupa ce ne vorbeste despre adulterul nefeptuit, dar existent la nivelul privirilor patimase si al gandurilor necurate ( Matei 5, 27- 28 ), Mantuitorul exprima clar pozitia Sa cu privire la divort:
“Dar Eu va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilejul sa preacurveasca; si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste.” ( Matei 5, 32 ; 19, 3-9 ).
Pozitia lui Iisus fata de adulter si divort este cat se poate de clara si nu lasa loc de comentarii. Ucenicii au inteles foarte bine mesajul, iar bisericile crestine, pana nu demult, au aparat conceptia biblica cu privire la adulter si divort. Din nefericire, astazi standardele au fost coborate. Din cauza numarului mare de divorturi, mereu in crestere, biserica a facut compromisuri. Consecintele sunt vizibile in degradarea treptata, dar sigura a vietii de familie si a moralitatii .
Ce raspundere uriasa si-au luat conducatorii bisericilor crestine care au coborat standardele morale divine, asezand in locul lor pe cele omenesti, degradate de pacat !
Si totusi, exista vindecare !
Biblia este plina de incurajari pentru cei care au gresit si vor sa inceapa o viata noua. Apostolul Pavel ne asigura ca chiar “daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2, 13 ) .
Intr-adevar, orice rau am fi facut, Dumnezeu nu “divorteaza” atat de usor de noi. Este greu, foarte greu sa “scapam” de dragostea Lui si doar cei ce in mod ostentativ si permanent refuza harul Sau vor pierde sansa mantuirii.
Daca privim in istoria Vechiului si a Noului Testament, vom intalni multi oameni care au comis tot felul de pacate grele, dar care , datorita pocaintei lor sincere, au fost primiti din nou de Dumnezeu si reabilitati. O desfranata ca Rahav ajunge in genealogia Domnului Christos, o femeie de moravuri usoare ca Maria Magdalena e primita in cercul ucenicilor Mantuitorului, iar regele David, dupa pacatul cu Batseba, este iertat… Acolo unde a existat regret si dorinta de indreptare, Dumnezeu a revarsat belsug de har, astfel incat nimeni sa nu se poata scuza.
Este adevarat ca drumul reintoarcerii poate fi greu; poate sotul sau sotia ranita iarta greu fapta imorala care a produs ruptura in familie…Totusi, cu ajutor de sus, impacarea si vindecarea este posibila.
Cateva indemnuri pentru cei cazuti in pacatul adulterului pot fi de folos in astfel de imprejurari:
1) Roaga-te pentru iertare din partea lui Dumnezeu, dar si pentru putere de a nu mai cadea in acelasi pacat. Dumnezeu nu va intarzia sa-ti ofere pacea iertarii, daca pocainta ta e sincera.
2) Evita orice cale si mijloc prin care ai putea recadea in acelasi pacat . Evita filmele decadente, site-urile cu subiecte si imagini imorale, emisiunile TV si literatura care te incita la desfrau. Spune un categoric: Nu! tuturor acestora si reorienteaza-te spre preocupari nobile.
3) Cand pierzi cararea pe munte, trebuie sa te intorci pana la locul in care ai vazut ultimul marcaj. Cand ai pierdut romantismul primilor ani de casnicie, intoarce-te la clipele placute de la inceput si improspateaza-le. O plimbare in natura, un buchet de flori, o excursie pe munte pot trezi amintirile placute ale inceputului si pot reinviora relatia.
4) Nu-l neglija pe cel de langa tine chiar daca au trecut ceva ani peste relatia voastra. Cauta sa-l faci mereu fericit, fiind mereu disponibil pentru el. Nu fii mereu prea obosit sau prea ocupat ca sa-i acorzi atentia dupa care tanjeste .In felul acesta ispita de a cauta alte brate care sa-l primeasca va disparea. Orice clipa si orice efort depus pentru intarirea relatiei isi merita locul.
5) Inventeaza noi modalitati de manifestarea a afectiunii si cauta sa-i faci tovarasului de viata mereu surprize placute. In felul acesta afectiunea reciproca va capata durabilitate de diamant odata cu trecerea anilor, fiind ferita de orice deraieri morale.
Daca te simti vinovat in vreun fel de calcarea poruncii a saptea si doresti cu adevarat impacarea cu Dumnezeu, dar te indoiesti ca El te va primi din nou, nu uita cuvintele spuse de o supravietuitoare a lagarelor de exterminare naziste, Corrie Ten Boom:
“Nu exista o groapa a pacatului mai adanca decat profunzimea iubirii lui Dumnezeu.”
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) Will si Ariel Durant, Civilizatii Istorisite, Ed. “Prietenii Cartii, Bucuresti”, 2005, vol. 18, pag. 270
( 2 ) Idem, pag. 271
( 3 ) Idem, pag. 290
( 4 ) Idem, pag. 337
( 5 ) Revista Felicia, an 3, nr. 114, joi, 11 septembrie 2008, disponibil pe:
http://www.revistafelicia.ro/da_Presedintii_Americii_sufera_de_adulter_1000784.htm
( 6 ) P.Popovici, Evanghelia pentru lumea de azi, pag. 42
( 7 ) Potrivit NetBridge, publicat in “Gandul” , 20 septembrie 2008, disponibil pe http://www.gandul.info/actualitatea/romanii-intre-maniacii-porno-planetei.html?3927;351130
( 8 ) Joe Crews, “Creeping Compromise” , Frederick, Md, Amazing Facts, 1977, pag. 94-101
