17. PORUNCA A CINCEA – RESPECT FATA DE AUTORITATE
Autor Lori Balogh
www.loribalogh.ro
“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau !”
Exod 20, 12
Aroganta, dispret, neascultare…
I-ati auzit pe unii adolescenti care, vorbind despre parintii lor, folosesc expresii ca “batranu”, “babacu”…? Ati vazut mame in varsta batute de copiii lor pentru ca nu le-au dat acestora mica lor pensie pentru a cumpara bautura ? Ati auzit de parinti batrani care nu au mai primit niciun telefon sau scrisoare de la copiii lor de ani de zile ? Ati fost in azile de batrani ca sa vedeti cati parinti batrani, care au copii cu o situatie financiara buna, se afla acolo abandonati ? Ati vazut copii de doar cativa anisori care isi injura mama si isi lovesc tatal, doar pentru ca acestia nu-i implinesc dorintele pe loc ?
Cu siguranta ca ati vazut si ati auzit multe lucruri de felul acesta . Din nefericire, la acest capitol ( si nu numai la acesta ! ) societatea noastra e bolnava. Tanara generatie e adesea aroganta, dispretuitoare si lipsita de respect si consideratie fata de generatiile anterioare. Faptul acesta nu il surprinde pe cercetatorul atent al Bibliei, caci apostolul Pavel aminteste in scrierile sale ca neascultarea si lipsa de respect fata de parinti este unul din semnele evidente ale timpului sfarsitului.
“Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi , hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie…” ( 2 Timotei 3, 1-2 )
Toate aceste fapte, care sunt din ce in ce mai prezente in societatea noastra, dovedesc necesitatea unei reglementari de natura morala care sa aseze la locul lor firesc relatiile interumane, in special cele din cadrul celulei societatii-familia.
Din acest punct de vedere, Biblia poate aduce vindecare caci ea este, prin excelenta, un manual al relatiilor. Poate ca uneori ne-am intrebat de ce Biblia nu e mai concentrata, de ce nu e mai mica in dimensiuni. De ce atata istorie, atatea biografii, atatea fapte relatate cu lux de amanunte ?
Unul din motive consta in faptul ca educatia cea mai eficienta nu se face prin legi, reguli, si norme, ci prin exemple. Relatandu-ne despre atatea vieti de oameni, unii buni, altii rai, majoritatea dintre ei avand caractere complexe, fiind un amestec de lumini si umbre, Biblia ne invata principiile care trebuie sa guverneze relatiile noastre cu Dumnezeu si cu semenii.
Decalogul, in mod particular, reglementeaza aceste relatii. Daca primele patru porunci reglementeaza relatia cu Dumnezeu ( pe verticala ), ultimele sase porunci se refera la relatiile interumane ( pe orizontala ).
Porunca a cincea ocupa un loc central. Ea se afla chiar in inima Decalogului, acest fapt nefiind intamplator. Dupa ce suntem invatati cum sa ne purtam in relatia cu Dumnezeu ( primele patru porunci ), Biblia ne invata cum sa ne purtam in relatiile de familie ( porunca a cincea ), pentru ca apoi sa fim invatati cum sa abordam relatiile cu semenii nostri ( ultimele cinci porunci ). Nu intamplator porunca a cincea se afla in capul listei poruncilor de pe a doua tabla a Legii morale, caci respectul fata de autoritatea parinteasca se va rasfrange in mod natural asupra tuturor relatiilor pe care un om le stabileste in societate.
O societate bolnava de aroganta generatiei tinere, de dispretul fata de valorile realizate de inaintasi, nu poate fi vindecata decat prin cerinta expresa a poruncii a cincea: ascultare, respect si consideratie fata de autoritatea parinteasca.
Principiul respectului
Respectul este un principiu regasit in toate codurile de conduita umana. El nu dispare niciodata. Chiar daca maturizarea copiilor ii face sa-si ia viata in propriile maini, respectul acestora fata de parintii lor nu trebuie sa inceteze niciodata. Miinile crapate de munca grea, fata arsa de soarele campului, hainele modeste cu care isi pot permite sa se imbrace atunci cand isi viziteaza copiii in campusul universitar, nu vor reprezenta niciodata un motiv serios pentru care un copil sa se rusineze de cei care l-au adus pe lume si au facut atatea sacrificii ca el sa ajunga om.
Din vremea imparatului Austro-Ungariei Iosif al 2-lea , se relateaza un fapt impresionant. Un grup de pucariasi condamnati la munca fortata lucrau in Piata Graben din Viena, in fata palatului imperial. Baronul Kressler, cancelar imperial, privind prin ferestrele palatului spre piata, a vazut o scena impresionanta : un student s-a apropiat de unul dintre detinuti si i-a sarutat mana. Baronul l-a chemat indata pe tanarul student, dojenindu-l:
“Nu se cuvine sa saruti in public mana unui puscarias”
“Dar, Excelenta – s-a scuzat tanarul – e tatal meu !”
Faptul a ajuns imediat la urechile imparatului Iosif al 2-lea care l-a gratiat pe detinut, spunandu-i:
“Un tata care isi educa atat de bine copilul nu poate fi un delicvent de rand.” ( 1 )
Atunci cand parintii s-au purtat cu dragoste si intelegere fata de copiii lor, este relativ usor pentru copii sa le arate respect. Dar este oare tot atat de usor pentru un copil sa manifeste respect fata de un parinte care nu a stiut sa se poarte cu el in anii formarii sale ca om? Poti fi respectuos fata de niste parinti dificili care te-au abuzat sufleteste in anii copilariei ?
Raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ. Am vazut astfel de cazuri in care parintii s-au purtat nedemn fata de copiii lor si totusi, in ciuda acestui comportament, copiii le-au aratat in continuare respectul cuvenit. Prin puterea harului lui Christos lucrul acesta este posibil. La piciorul crucii invatam care este valoarea adevarata a omului si putem sa privim la acesti parinti care s-au comporatat nedemn ca la niste fiinte omenesti care au nevoie de acelasi har ca si noi. Si ei sunt oameni pacatosi, cu slabiciuni si defecte de caracter si de aceea, poate chiar atitudinea noastra de intelegere si rabdare ii va putea castiga, ajutandu-i sa gaseasca acelasi izvor al harului pe care l-am descoperit si noi.
Daca avem parinti care ne-au abuzat sufleteste in anii copilariei, durerea si cicatricile sunt deosebit de mari. Cu toate acestea, nu brutalitatea si reprosurile ii vor castiga pe acesti parinti, ci rabdarea, intelegerea, compasiunea si dragostea noastra, izvorate dintr-o relatie vie cu Dumnezeu. Noi insine avem nevoie de mult har divin pentru ca sa putem spune din toata inima: “Te iert !”.
“Parintilor li se cuvine o masura de dragoste si respect care nu se cuvine niciunei alte persoane. Insusi Dumnezeu, care a asezat asupra lor responsabilitatea pentru sufletele incredintate grijii lor, a randuit ca , in anii de inceput ai vietii, parintii sa-L reprezinte pe Dumnezeu fata de copiii lor, iar acela care respinge autoritatea indreptatita a parintilor respinge autoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere de la copii nu numai respect, supunere si ascultare fata de parintii lor, dar si iubire, duiosie, dorinta de a le usura sarcinile, de a le pastra bunul nume si de a-i ajuta la batranete.” ( 2 )
Porunca a cincea nu ne spune :“Iubeste pe tatal tau si pe mama ta” , ci “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”. Cinstirea de care aminteste porunca este privilegiul suveranului. De aceea, prin aceasta porunca Dumnezeu, de fapt, transfera o parte din autoritatea Sa parintilor nostri trupesti. Acest transfer de autoritate este adesea consemnat pe paginile Bibliei:
“Domnul a vorbit lui Moise si a zis: Vorbeste intregii adunari a copiilor lui Israel si spune-le: “Fiti sfinti caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul Dumnezeul vostru. Fiecare din voi sa cinsteasca pe mama sa si pe tatal sau si sa pazeasca Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” ( Exod 19, 1-3 )
In original, textul spune: “Fiecare sa se teama de mama sa si de tatal sau…” Iata unul din motivele pentru care Luther afirma despre parinti ca ei sunt “vicarul lui Dumnezeu” ( cel ce-L reprezinta pe Dumnezeu in fata copiilor sai ) .
Din acest transfer de autoritate dinspre Dumnezeu spre parinte, rezulta doua aspecte care trebuie luate in considerare:
1) Parintii capata, prin acest transfer de autoritate, o responsabilitate uriasa: aceea de a-L reprezenta corect pe Dumnezeu in fata copiilor lor.
2) In acelasi timp, copiii au datoria de a-i asculta si respecta pe parintii lor ca unii care au fost investiti cu autoritate de sus.
Porunca a cincea nu ne lasa nicio portita de refugiu pentru manifestarea lipsei de respect fata de parinti. Orice ne-ar fi facut acestia, oricate greseli ar fi facut in educatia noastra, orice abuz din partea lor si orice neglijenta de orice natura ar fi , nu ne scuteste de manifestarea unui spirit de respect, consideratie si intelegere fata de persoana lor. Porunca a cincea nu ne cere:”Cinsteste pe tatal tau si pa mama ta numai daca s-au purtat corect cu tine in anii copilariei”, ci “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta chiar daca ei au gresit, te-au abuzat si ti-au lasat in inima cicatrici si rani adanci…”
In sensul acesta, porunca a cincea ne invita la vindecarea relatiilor interumane, incepand cu familia, cu cei mai apropiati de noi. In procesul, uneori greoi si indelungat , al vindecarii acestor relatii, respectul ocupa un loc de prim rang.
Exista limite ?
Cand ne referim la ascultarea si supunerea copiilor fata de autoritatea parinteasca, putem vorbi de o ascultare oarba, neconditionata ? Exista undeva niste limite dincolo de care copilul nu trebuie sa mai asculte de parintii lui ?
Pentru a raspunde la aceste intrebari , trebuie sa avem in vedere doua aspecte:
1) Varsta copilului.
La varsta copilariei, ascultarea si supunerea sunt de inteles. Lipsit de experienta, neajutorat si incapabil sa se intretina singur, copilul are datoria sa se supuna parintilor sai si sa asculte de regulile stabilite de acestia in cadrul caminului. Dar ca adult ?
Copilul ajuns la varsta maturitatii are dreptul la propria opinie, care poate fi diferita de cea a parintilor lui. El are dreptul sa-si aleaga propria cale, profesiunea pe care o indrageste, precum si tovarasul de viata cu care va imparti bucuriile si necazurile vietii. In toate aceste alegeri, e foarte posibil ca opiniile lui sa difere de cele ale parintilor.
A vea o opinie diferita de cea a parintilor si a alege altfel decat ar dori ei nu inseamna a nu le arata respect. Actul casatoriei aduce pe lume un camin nou care nu seamana cu niciunul din cele din care provin cei doi. Fiecare din soti aduce in noul camin un bagaj diferit: obiceiuri, cultura, idealuri etc. Unindu-se cele doua “bagaje” diferite, intotdeauna se va naste ceva nou si unic: un camin care nu va semana nici cu cel din care provine el, nici cu cel din care provine ea.
Asa a stabilit Creatorul inca din Eden: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.” ( Geneza 2, 24 )
Sosind in vizita la copii, parintii vor gasi lucruri noi care nu exista in caminul lor. Multe conflicte apar datorita incercarii parintilor de a impune in noul camin aceleasi reguli si obiceiuri ca in propriul camin. Aici intervin limitele. Parintii nu au dreptul sa impuna asemenea pretentii, iar copiii nu sunt obligati sa aduca in caminul lor pretentiile parintilor. Cu toate acestea, reintorsi in casa parinteasca, copiii au datoria, din respect, sa se conformeze regulilor acelei case.
Cu intelegere, rabdare si respect, atat parintii cat si copiii ajunsi la maturitate pot depasi potentialele cause de conflict.
2) Pozitia fata de Legea lui Dumnezeu.
Multe conflicte dintre parinti si copiii lor pot aparea si datorita faptului ca ei se raporteaza diferit fata de cerintele lui Dumnezeu. Este posibil ca parintii, care inca nu au gasit calea mantuirii, sa pretinda copiilor lor lucruri care sunt contrare Legii lui Dumnezeu. Ce va face copilul in acest caz ? Va da ascultare orbeste cerintelor parintilor sai sau va asculta de glasul constiintei modelata de cerintele Legii divine ?
Biblia nu ne lasa in confuzie nici in aceasta situatie. Cand cerintele parintilor ne aduc in conflict cu cerintele lui Dumnezeu, trebuie sa aplicam principiul clar expus de apostoli:
“Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns i-au zis: “Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.” ( Faptele Apostolilor 5, 29 )
Desigur, ascultarea de Dumnezeu mai mult decat de parinti nu trebuie sa insemne certuri, vorbe grele sau violenta. Loialitatea fata de Dumnezeu si principiile Sale nu are valoare decat daca e insotita de respect, consideratie, compasiune si iubire fata de cei care nu vad lucrurile prin aceeasi prisma ca si noi.
Cand parintii sunt batrani sau bolnavi
Porunca a cincea cuprinde, in litera si spiritul ei, nu doar cerinta de a ne respecta parintii la modul teoretic. Ea ne cere sa luam si o atitudine concreta in cazul in care parintii au ajuns in situatia de a nu se mai putea ingriji singuri, fie datorita unei boli, fie din cauza varstei inaintate. Grija fata de ei trebuie insa manifestata intr-o maniera in care parintii sa-si pastreze demnitatea in cel mai bun mod posibil.
Parintii sunt legati sufleteste de caminul lor. de aceea, ajutorul din partea copiilor va merge , pe cat posibil, in sensul de a-i ajuta sa ramana in casa lor cat mai multa vreme. Acolo e coltul lor intim, acolo sunt amintirile lor, acolo s-a desfasurat o buna parte din viata lor. A-i indeparta brutal si fara sa fie imperios necesar din caminul lor inseamna a le leza demnitatea si a-i face nefericiti in ultimii lor ani de viata.
Atunci cand situatia o cere, grija fata de parintii bolnavi cere ca acestia sa se mute in caminul copiilor. Dar si in acest caz, pe cat posibil, parintilor trebuie sa li se asigure propria lor camera, pentru a se bucura de intimitate. Alteori, grija fata de parintii bolnavi sau in varsta impune o asitenta de specialitate permanenta.
Atata vreme cat traiesc, parintii au dreptul sa fie onorati si respectati de cei pe care i-au adus pe lume.
Vrednici de cinste
Indirect, porunca a cincea ne vorbeste si despre rolul parintilor in educatia copiilor lor. Daca viata ne aduce in vizor situatii in care copiii nu-si cinstesc parintii, uneori aceasta se datoreaza si faptului ca parintii respectivi nu sunt vrednici de cinste.
Desigur, aceasta nu reprezinta o scuza pentru copii de a nu-si respecta parintii. Insa uneori parintii sunt nevoiti sa culeaga fructele amare ale neascultarii copiilor lor pentru ca ei insisi au neglijat sa dea tinerelor vlastare educatia morala de care aveau nevoie.
In comentariul poruncii a cincea, pr. Claudiu Dumea aminteste despre un caz cutremurator, petrecut in ziua de 15 mai 1992. In acea zi, in WC-ul garii Tiburtina din Roma a fost gasita moarta o tanara in varsta de 21 de ani, cu numele Francisca. Se spanzurase. De ce? Era o tanara frumoasa, avea de toate si viitorul i se deschidea in fata promitator.
Ii lipsea insa ceva esential: nu avea niciun ideal in viata si nici valori morale. In biletelul lasat parintilor, ea a scris cateva cuvinte zguduitoare, dar relevante pentru subiectul cu care ne ocupam:
“Mi-ati dat totul, dar nu mi-ati dat ce era absolut necesar. Nu m-ati sfatuit niciodata, nu m-ati indrumat, nu m-ati indemnat la bine cu nicio ocazie. Despre mine , voi parintii, nu cunosteati decat cum ma cheama.” ( 3 )
Este cat se poate de dureros ca un copil sa reproseze parintilor sai asemenea lucruri. De aceea, porunca a cincea, care cere le cere copiilor sa-si respecte si sa-si ajute parintii, le cere si parintilor, cel putin in aceeasi masura, sa acorde cea mai mare atentie educatiei copiilor lor.
Deoarece la acest capitol sunt multe de spus, voi reda cateva principii de educatie asa cum au fost ele sintetizate in “cele zece fericiri ale parintilor”, proclamate in emisiunea “Orizonturi crestine” a postului de radio Vatican ( 4 ):
1) Fericiti vor fi parintii care isi educa copilul chiar de la venirea lui pe lume.
2) Fericiti vor fi parintii care nu dau copilului tot ce vrea el, care nu-i fac toate mofturile si capriciile.
3) Fericiti vor fi parintii care nu iau intotdeauna apararea copiilor lor.
4) Fericiti vor fi parintii care nu se vor lansa in critici sterile si continui la adresa altora, a societati si bisericii si nu se vor vorbi de rau reciproc in fata copiilor.
5) Fericiti vor fi parintii care nu-si compatimesc si jelesc copiii pentru orice mic neajuns care li se intampla.
6) Fericiti vor fi parintii care, cu rabdare si incredere, ii ajuta pe copiii lor sa-si dezvolte propria personalitate.
7) Fericiti vor fi parintii care cultiva bunatatea, darnicia si compatimirea fata de altii in inimile copiilor lor.
8) Fericit vor fi parintii care isi evanghelizeaza copiii inca din primii ani ai vietii.
9) Fericiti vor fi parintii care se straduiesc sa traiasca in mod concret impreuna cu copiii lor Evanghelia iubirii, atenti permanent la soaptele Duhului Sfant.
10) Fericiti vor fi parintii care, in pofida tuturor greutatilor, vor avea fata permanent senina si zambetul pe buze, creind o atmosfera de bucurie si pace.
Fericiti vor fi acei parinti care isi vor extrage din izvorul Scripturilor toate sfaturile de care au nevoie in educatia copiilor lor, dar mai fericiti decat ei vor fi acei copii care au astfel de parinti !
Secretul longevitatii
Inca din zorii istoriei, oamenii au cautat cu infrigurare elixirul tineretii – secretul, daca nu al vietii fara de moarte, cel putin al unei vieti indelungate.
Daca-i vom intreba pe producatorii si comerciantii de suplimente nutritive cu privire la acest subiect, ne vor spune ca elixirul tineretii consta in consumarea zilnica a antioxidantilor naturali. Daca ii vom intreba pe culegatorii de plante medicinale, ei ne vor recomanda cu siguranta o reteta secreta, descoperita chiar de ei, care ne va asigura o viata indelungata.
Pentru prevenirea efectelor imbatranirii, nutritionistii ne vor recomanda calduros coenzima Q10, un antioxidant puternic si un aliat al organismului in lupta impotriva radicalilor liberi. Altii ne vor recomanda tot felul de diete, unele bazate pe grupele sanguine, altele vegetariene, vegane, bazate pe consumul strict de cruditati… Unii ne vor recomanda bananele, ca fiind un aliment minune care intarzie mult imbatranirea organismului…Unii ne vor recomanda sportul, altii odihna, altii o viata lipsita de stress… Unii ne vor recomanda abstinenta de la tutun , alcool, droguri etc., altii, dimpotriva, ne vor indemna –asa cum a facut-o un batran in varsta de 110 ani din Anglia- sa bem cat mai mult whisky pentru a intarzia imbatranirea ( ! ? ). ( 5 ) .
Mai recent, se vorbeste in presa de un adevarat elixir al tineretii descoperit de cercetatori – un soi de medicament care intarzie mult efectele imbatranirii, prelungind viata pana la aproximativ 120-125 de ani.
Fara a nega rolul unei anumite diete sau atitudini de viata in prelungirea scurtei noastre existente, trebuie insa sa recunoastem ca adevaratul elixir al tineretii nu trebuie cautat in domeniul material, ci in cel spiritual. In sensul acesta, porunca a cincea ne ofera unul din secretele longevitatii:
“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.” ( Exod 20, 12 )
Porunca a cincea este singura porunca din Decalog ce contine o fagaduinta evidenta si explicita: copiii care isi vor respecta parintii, care se vor ingriji de nevoile lor la varsta batranetii, care le vor arata grija si consideratie pana la moarte, vor fi binecuvantati de Dumnezeu cu viata lunga.
Lucrul acesta nu-l promite un om oarecare, ci Insusi Creatorul tuturor lucrurilor- Izvorul vietii.
Promisiunea lui Dumnezeu continuta in porunca a cincea nu se refera doar la aceasta viata. Ea trece dincolo de efemerul existentei noastre pe acest pamant, pana in viata cea vesnica traita de cei mantuiti pe Noul Pamant.
Daca este adevarat ca cei care implinesc cerintele poruncii a cincea vor fi binecuvantati de Dumnezeu cu viata lunga, chiar cu viata vesnica daca vor fi credinciosi in toate aspectele cerute de Dumnezeu, la fel de adevarat este si contrariul: cei ce sfideaza autoritatea parinteasca, cei ce–si neglijeaza si desconsidera parintii, vor trebui sa suporte dezaprobarea cerului.
“Copiii care-si necinstesc parintii, nu ii asculta si nu tin seama de sfaturile si indemnurile lor nu pot avea parte de Pamantul cel Nou. Pamantul cel Nou, curatit, nu va fi un loc pentru fiul sau fiica razvratita si nerecunoscatoare. Daca acestia nu invata ascultarea si supunerea aici, nu o vor invata niciodata. Pacea celor rascumparati nu va fi tulburata de copiii neascultatori, nestapaniti si nesupusi. Niciun calcator al poruncii nu poate mosteni Imparatia cerurilor.” ( 6 )
Biblia ne educa nu doar prin norme si reguli, ci si prin exemple. Copilul Iisus este un Model de ascultare si supunere fata de autoritatea parinteasca, atat cea pamanteasca, cat mai ales cea cereasca.
“Apoi S-a pogorat impreuna cu ei ( parintii ) , a venit la Nazaret si le era supus…” ( Luca 2, 51 )
In ceea ce-l priveste pe Iisus la varsta maturitatii, respectul si grija fata de mama Sa ne surprinde in mod placut. Pe cruce, in cele mai teribile momente ale existentei Sale pamantesti, Mantuitorul a gasit resursele sufletesti de a se ingriji de viitorul pamantesc al mamei Sale, incredintand-o grijii lui Ioan, ucenicul iubit ( Ioan 19, 26-27 ).
Daca El, Creatorul tuturor lucrurilor ( inclusiv al propriilor parinti pamantesti ! ) a stiut sa se supuna autoritatii parintesti, manifestand cel mai mare respect, de ce noi am face altfel in relatia cu parintii nostri ?
Referinte:
( 1 ) http://www.magazinterapeutic.ro/index.php?luna=2007/septembrie&afiseaza=art12
( 2 ) Ellen G. White , Caminul Adventist, cap. 50, Cinstea datorata parintilor
( 3 ) http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=28
( 4 ) Idem
( 5 ) http://www.askmen.ro/Whisky_ul_elixirul_tineretii_fara_batranete-a2355.html
( 6 ) Ellen G. White, Caminul Adventist, cap. 50, Cinstea datorata parintilor
