09. DECALOGUL IN VIATA SI LUCRAREA LUI IISUS
Autor Lori Balogh
www.loribalogh.ro
In lumea crestina, exprimarea Legii lui Dumnezeu a produs intotdeauna crispare. Este de neinteles faptul ca tocmai crestinii, cei care ar fi trebuit sa fie cei dintai sustinatori ai Legii lui Dumnezeu, tocmai ei se ridica cu inversunare impotriva ei, sustinand ca ea nu mai are valoare si valabilitate in timpurile Noului Testament.
Aceasta tema controversata ( valoarea si valabilitatea Legii in Noul Testament ) nu e noua. Despre valoarea si valabilitatea Legii s-a vorbit si in cer, cand Lucifer a contestat-o cu toata puterea. ( 1 ). Apoi, odata cu caderea in pacat a primilor oameni, controversa s-a mutat pe pamant. Si de atunci, de-a lungul istoriei, Legea lui Dumnezeu a continuat si continua sa fie contestata.
Legea e privita cu crispare de cei care vorbesc doar despre iubirea lui Dumnezeu, dar si de cei ce sunt adeptii unei filozofii legaliste, vazand in Lege un mijloc de mantuire.
Totusi, pe Muntele Sinai nu a fost un foc de artificii ! Acolo Dumnezeul cel Atotputernic a dat Legea morala intr-o solemnitate ce ar trebui sa dea de gandit celor ce afirma atat de facil si iresponsabil ca Decalogul este “vechea slova” ( Romani 7, 6 ), “zapisul” ce a fost pironit pe cruce ( Coloseni 2, 14 ), si ca noi, crestinii, nu mai suntem sub Lege, ci sub har.
Misiunea mesianica a lui Christos a cuprins si acest aspect important: sa aduca lumina in aceasta controversa cu privire la Legea lui Dumnezeu. Lucrarea mantuirii noastre trebuie sa rezolve si aceasta mare problema: cerintele sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu sa fie din nou asezate in om, pentru ca el sa recapete chipul divin pierdut.
Intrebarea – cheie de la care pornesc toate discutiile cu privire la valoarea si valabilitatea Legii in timpurile Noului Testament este urmatoarea:
A desfiintat Iisus Legea morala ? Sau, cel putin , a avut intentia sa o desfiinteze ?
Daca raspunsul este afirmativ, atunci apar o multime de nedumeriri, iar ecuatia capata o multime de necunoscute. Daca dimpotriva, raspunsul este negativ, atunci inseamna ca lumea crestina are o problema . Si aceasta problema poate fi rezumata intr-un singur cuvant: ASCULTAREA. Sau, mai bine zis, NEASCULTAREA fata de vointa exprimata a lui Dumnezeu.
Cateva observatii generale
Inainte de a parcurge si comenta pe scurt toate pasajele din Evanghelii care se refera la atitudinea lui Iisus fata de Lege, in general, si fata de Sabat, in special, sunt necesare cateva observatii generale.
1) Daca Iisus ar fi desfiintat Legea morala, sau ne-ar fi lasat indicii ca a intentionat sa o faca, El ar aparea ca un opozant al Dumnezeului revelat in Vechiul Testament.
In felul acesta, s-ar da apa la moara ereziei lui Marcion ( 2 ) care sustine ca exista o adversitate intre Dumnezeul Vechiului Testament si Cel al Noului Testament. Cu toate acestea, pe tot parcursul vietii si lucrarii Sale pamantesti, Mantuitorul a demonstrat ca intre El si Tatal exista o unitate perfecta, pe care nici oamenii, nici imprejurarile protivnice si nici Satana cu legiunile sale de demoni, nu au fost in stare sa o distruga.
“Eu si Tatal una suntem” ( Ioan 10, 30 ) – ne asigura Iisus. Si tot El afirma ca “Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal” ( Ioan 10, 38 ) si ca “Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai” ( Ioan 5, 19 ).
Dar nu numai afirmatiile lui Iisus dovedesc deplina armonie dintre El si Tatal, ci si faptele Sale.
V-ati pus vreodata intrebarea de ce Iisus petrecea nopti intregi in rugaciune inainte de un eveniment important ? ( vezi de ex. Luca 6, 12-13 – alegerea celor 12 )
De ce, de ex. la mormantul lui Lazar, Domnul nu a savarsit minunea invierii bazandu-se pe propria putere divina, ci S-a rugat Tatalui pentru aceasta ? ( vezi Ioan 11, 41-43 )
De ce in Ghetemani, Mantuitorul se ruga: “Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine ! Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta “ ( Luca 22, 42 )
Raspunsul nu poate fi decat unul singur: intre Tatal si Fiul exista o armonie perfecta si nimic din viata si activitatea Mantuitorului nu sugereaza ca El ar fi lucrat impotriva vointei Tatalui Sau. Acest lucru este valabil si in ce priveste atitudinea fata de Lege.
2) Daca Iisus ar fi desfiintat Legea morala, sau ne-ar fi lasat indicii ca a intentionat sa o faca, atunci El nu ar fi consecvent cu Sine Insusi.
Asa cum am vazut intr-o ocazie anterioara ( 08. Decalogul si Iisus- Datatorul Legii ), Fiul lui Dumnezeu a luat parte activa la darea Legii pe Sinai. El a fost Persoana divina care S-a intrupat temporar , in diferite momente ale istoriei Vechiului Testament, venind in legatura cu oamenii, calauzindu-i si facandu-le cunoscuta voia lui Dumnezeu.
Chiar anuntarea misiunii mesianice a Mantuitorului, pe care o gasim in Psalmul 40, 7-8, cuprinde, in cateva cuvinte profetice, atitudinea pe care Mesia urma sa o aiba fata de Legea lui Dumnezeu:
“Atunci am zis: “Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul inimii Mele “
Cu un astfel de program mesianic si cu o astfel de implicare in darea Legii pe Sinai, cum ar fi putut Fiul lui Dumnezeu sa lupte pentru desfiintarea Legii pe care tocmai El, impreuna cu Tatal si Duhul Sfant o concepusera ?
Eventuala incercare a lui Iisus de a desfiinta Decalogul L-ar descoperi ca fiind incosecvent fata de Sine. Ce incredere am putea avea intr-un Dumnezeu care astazi spune ceva, iar maine altceva ? Ce incredere am mai avea intr-un Dumnezeu care schimba legile la fiecare mie de ani ? De unde sa stim ce e bine si rau in viata daca principiile morale ba sunt, ba nu mai sunt valabile ?
Din fericire, lucrurile nu stau asa.
“Iisus Christos este Acelasi, ieri, azi si in veci !” (Evrei 13, 8 )- ne asigura Scriptura. Insusi Domnul afirma despre Sine: “Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb “ ( Maleahi 3, 6 ), pentru ca in El nu este “nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1, 17 up. ).
Iisus este , prin definitie, “Stanca veacurilor” ( Isaia 26, 4 ), consecvent cu Sine si consecvent cu standardul moral pe care l-a dat omenirii “o data pentru totdeauna” ( Iuda 3 up. ).
3) Daca Iisus ar fi desfiintat Legea morala, sau ne-ar fi lasat indicii ca a intentionat sa o faca, atunci El ar arunca judecata finala intr-o zona a incertitudinii si a arbitrarului.
Biblia ne invata ca “toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Christos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care l-a facut cand traia in trup” ( 2 Corinteni 5, 10; Romani 14, 10 ). Insa o judecata universala, pentru ca sa fie corecta, trebuie facuta dupa acelasi standard moral. In caz contrar, judecata ar fi nedreapta. Evreii, carora li s-a dat Decalogul si li s-a cerut sa-l respecte, ar putea obiecta la judecata finala: “Bine, Doamne, dar de ce numai noua ne-ai cerut sa pazim Legea Ta, iar paganilor si crestinilor nu le-ai cerut asta ?”
Daca Iisus ar fi desfiintat Legea, acest gest ar presupune ca oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai sa fie judecati dupa anumite criterii morale, evreii – dupa Decalog, iar crestinii – dupa singurul criteriu moral ( ? ) lasat de Christos – porunca iubirii ( Ioan 13, 34 ). Unde ar fi atunci dreptatea ?
Scripturile nu ne lasa insa in incertitudine. Vizionarul si batranul apostol Ioan, privind la scenele profetice care se derulau in fata sa, vede la un moment dat o scena plina de solemnitate:
“Si Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau” ( Apocalipsa 11, 19 ).
Scena este uimitoare ! Probabil ca acei crestini care sustin idea desfiintarii Legii de catre Christos, au o mare problema citind acest text, scris de ultimul apostol in viata spre sfarsitul primului secol crestin. Un chivot al legamantului in plin secol crestin ? Decalogul inca in centrul atentiei lui Dumnezeu dupa inaltarea lui Iisus la cer ? Si unde e vazut acest chivot continand cele zece porunci ? Tocmai in cer si tocmai in momentele premergatoare incheierii istoriei lumii ! Aceste amanunte ar trebui sa ne dea de gandit ori de cate ori suntem tentati sa credem ca Dumnezeu a renuntat la Legea Sa.
Tot Ioan vede cu ochii sai profetici, un popor pazitor al poruncilor lui Dumnezeu care traieste si lucreaza chiar in preajma revenirii lui Christos pe pamant:
“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus “ ( Apocalipsa 14, 12 )
Mai mult decat atat, Biblia declara ca Legea este vesnica, dupa cum si Datatorul ei este vesnic:
“Temelia Cuvantului Tau este adevarul si toate Legile Tale cele drepte sunt vesnice “ ( Psalmul 119, 160 )
Asadar, nu avem niciun motiv sa ne indoim de dreptatea lui Dumnezeu la judecata finala. Si aceasta pentru simplul fapt ca El ii va judeca pe oameni dupa aceleasi criterii morale, dupa aceeasi Lege pe care a intiparit-o in constiintele tuturor oamenilor, a scris-o pe tablele de piatra ale Sinaiului ( in vechiul legamant ), iar apoi a scris-o in inimile noastre ( in noul legamant – Ieremia 31,33 ).
Texte care relateaza despre atitudinea lui Iisus fata de Lege
1) Matei 5, 17-19: “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii…”
Avem in fata prima declaratie publica a lui Iisus in legatura cu atitudinea Sa fata de Lege. Mantuitorul face aceasta afirmatie inca de la inceputul lucrarii Sale publice, pentru a inlatura orice confuzie ulterioara si orice parere gresita pe care si-ar fi putut-o face oamenii in legatura cu acest subiect. Probabil ca inca de pe vremea Mantuitorului exista acea categorie de oameni care sustineau ca El a venit sa desfiinteze Legea lui Dumnezeu. Declaratia lui Iisus este, de aceea, categorica si fara echivoc.
Traducerea in limba franceza a Bibliei, facuta de abatele Crampon, foloseste un termen si mai clar: “Sa nu credeti ca am venit sa anulez ( “abroger”, fr. ) Legea sau Proorocii.”
Sustinatorii teoriei potrivit careia Iisus a r fi desfiintat Decalogul la cruce ( de ex. fostul profesor de Biblie si pastor adventist Dale Ratzlaff, autorul cartii “Sabatul in criza”- “Sabbath in Crisis” ) se leaga, in interpretarea acestui pasaj biblic, de un anumit sens dat verbului “a implini”. Ei sustin ca ori de cate ori se foloseste acest termen in dreptul lui Christos, e vorba de un eveniment care a implinit profetiile mesianice, iar crestinii nu trebuiau sa participle la aceasta implinire. Deci, conchid acestia, verbul “a implini” din Matei 5, 17-19 nu se refera la continuitatea Legii in era crestina, ci la implinirea profetiilor cu privire la viata si moartea lui Mesia.
Eroarea de interpretare porneste de la neintelegerea contextului imediat al pasajului.
“Contextul imediat din Matei 5, 17-19 arata clar ca implinirea Legii si Proorocilor are loc, in cele din urma, nu la moartea lui Christos, cum sustine Ratzlaff, ci la incheierea veacului actual: “Adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul , nu va trece o iota sau o frantura de sloava din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile” ( Matei 5, 18 ). Deoarece la moartea lui Christos , cerurile si pamantul n-au disparut, este vadit , conform spuselor lui Iisus, ca functia Legii va continua pana la sfarsitul veacului acestuia.” ( 3 )
Desi verbul “ a implini” se refera intr-adevar la implinirea profetica a unor aspecte din Lege si Prooroci in viata lui Christos, aceasta interpretare nu poate fi aplicata si la aspectele morale ale Legii. Insusi Domnul a spus explicit ca Legea va fi valabila “ cata vreme nu va trece cerul si pamantul”.
Dar cum sa intelegem afirmatia Mantuitorului potrivit careia acela care va strica una din cele mai mici porunci va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor ? Ce vrea sa ne spuna Iisus prin acesta afirmatie ? Vrea El sa ne asigure ca chiar si acei care-si vor permite sa strice una din poruncile lui Dumnezeu vor fi totusi mantuiti ?
Nicidecum ! Cel ce va lua locul lui Dumnezeu, intervenind in Legea Sa “sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7, 12 ), va fi privit ca fiind atat de mic ( in caracter !) incat nu va putea mosteni cerul. Pentru a trece pragul vesniciei, apostolul Pavel ne invata ca trebuie sa ajungem “la starea de om mare, la inaltimea staturii lui Christos” ( Efeseni 4, 13 ).
2) Matei 5, 21-35: “Ati auzit ca s-a zis celor din vechime…dar Eu va spun…”
In predica de pe munte, Iisus a facut sase antiteze “ati auzit ca s-a zis…dar Eu va spun…” ( vers. 5.21. 27. 31. 33. 38. 43 ). Contrar opiniilor adversarilor Legii, prin aceste antiteze Iisus nu ii scuteste pe urmasii Sai sa tina Legea. Dimpotriva, El ii leaga si mai mult de ea, largind semnificatiile Legii.
Mantuitorul vrea sa ne constientizeze ca Legea nu are doar o litera , ci ea are si un spirit ; ca se poate ucide nu doar cu mana, ci si cu un cuvant ; ca se poate desfrana nu doar cu trupul, ci si cu o privire…
De fapt, in predica de pe munte Iisus sondeaza adanc in spiritul Decalogului, aratand oamenilor ca pacatul se poate comite nu doar calcand litera, ci si spiritul Legii. Aceasta nu reprezinta o inlocuire, ci o intarire a Legii. Scopul predicii este acela de a ne invata ca ascultarea de poruncile lui Dumnezeu cuprind atat actiunile exterioare ( litera Legii ), cat mai ales motivele launtrice ( spiritul Legii ).
3) Matei 7, 12: “Regula de aur” : “Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel ! Caci in aceasta este cuprinsa toata Legea si Proorocii”
Kung Fu Tse ( Confucius, sec. 6 i.Chr. ) ii indemna pe oameni: “Tot ce nu doriti sa vi se faca voua, nu le faceti nici voi altora!”. De aici probabil si proverbul romanesc: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-I face !”
In aparenta, cele trei afirmatii sunt identice. Si totusi, cata diferenta exista intre ele ! Daca invatatul chinez ne indeamna sa luam o atitutine pasiva fata de oameni, Iisus , dimpotriva, ne indeamna sa luam o atitudine activa, dinamica, pozitiva fata de semenii nostri.
Mantuitorul face de fapt un rezumat al tuturor prevederilor Legii, inglobandu-le intr-o singura regula simpla de viata , aflata la indemana tuturor. Insa un rezumat nu anuleaza niciodata ceea ce rezuma. Scopul unui rezumat nu este acela de a abroga, ci de a intipari in memorie acele adevaruri pe care le rezuma.
Gasim aici, in aceasta formulare a “regulii de aur” , acelasi principiu al iubirii care sta la baza Legii morale.
4) Matei 7, 21-23 ; Luca 13, 27: “Lucratorii faradelegii”
Iisus pune accentul aici pe fapte, nu pe marturisire. Nu cel ce zice, ci cel ce face voia Tatalui va intra in Imparatia cerurilor. Care este insa voia Tatalui ? De unde o putem cunoaste ?
Sub aspect moral, voia Tatalui este cel mai bine exprimata in Legea Sa. De unde intelegem acest lucru ? Din contextul imediat al pasajului biblic. La finalul istoriei, Fiul lui Dumnezeu le va spune celor nemantuiti: “Departati-va de la Mine , voi toti care lucrati FARA-DE-LEGE “ ( vers. 23 ). Cei ce lucreaza faradelege sunt cei care doar au pretentia de a fi crestini ( ei se roaga: “Doamne, Doamne” ), fara insa a face si voia Tatalui ceresc. Ei pot face multe lucruri spectaculoase pentru Dumnezeu si in Numele Lui, insa valoarea faptelor lor este nula inaintea cerului atat vreme cat ei traiesc intr-o atitudine sfidatoare fata de cerintele Legii lui Dumnezeu.
Probabil ca acele cuvinte pe care le vor auzi din partea lui Iisus la sfarsitul judecatii, vor fi cele mai triste si lipsite de speranta cuvinte care i-au fost date unui om sa le auda. Oare cati crestini care implinesc doar formele religiei ( “Doamne, Doamne” ) nu vor avea parte de o surpriza neplacuta ? Oare cati crestini activi intr-un domeniu sau altul ( “proorocesc, fac minuni, scot demoni “) nu vor fi surprinsi sa auda ca intreaga lor viata a fost irosita pentru simplul motiv ca au lucrat intr-o atitudine de permanenta neascultare fata de cerintele Legii lui Dumnezeu ?
5) Matei 11, 13 : “Caci pana la Ioan au proorocit toti proorocii si Legea”
Traducerea Bibliei facuta de abatele Crampon in limba franceza spune: “Caci toti profetii si Legea au anuntat despre venirea Impatiei lui Dumnezeu pana la Ioan.”
Verbul “ a prooroci” inseamna, intre altele, si a invata, a instrui pe cineva cu privire la voia lui Dumnezeu. Departe de a desfiinta Legea prin aceasta afirmatie, Iisus demonstreaza ca, pana la Ioan Botezatorul, rolul de a vesti venirea Imparatiei lui Dumnezeu l-au avut profetii si Legea, intelegand prin Lege intregul sistem de coduri primite de poporul evreu. Ideea aceasta este intarita de Pavel in Galateni 3, 24: “Astfel Legea ne-a fost un indrumator ( pedagog ) spre Christos …”
De la Ioan Botezatorul, rolul de pedagog ( de invatare si calauzire ) l-a preluat de Insusi Iisus, prin Duhul Sfant ( Ioan 14, 26; 16, 13 ), fara ca prin aceasta sa se desfiinteze vreuna din prevederile morale ale Legii , despre care psalmistul afirma ca sunt vesnice ( Psalmul 119, 160 up.)
6) Matei 12, 1-8; Marcu 2, 23-28; Luca 6, 1-5: Spicele si Sabatul
Se considera de catre unii invatati ca aceste pasaje , descriind un eveniment petrecut in Sabat, demonstreaza autoritatea lui Christos de a calca Sabatul, anticipand prin aceasta schimbarea zilei de odihna. Faptul ca Iisus apeleaza la exemplul lui David si cel al preotilor din Templu ar fi o dovada, in opinia acestor invatati, ca personae cu autoritate ar avea dreptul sa schimbe porunca Sabatului.
Daca asa ar sta lucrurile, atunci intre autoritatea omeneasca si preceptele divine ar fi un permanent conflict. Iisus insa nu vrea sa spuna asa ceva. El adreseaza o contraintrebare : “N-ati citit in Lege…?”, aratand prin aceasta ca fapta lui David, precum si actiunile preotilor care lucrau in Sabat in Templu, nu se aflau in afara Legii, ci erau in cadrul Legii, erau chiar prevazute de Lege.
Cand Iisus afirma despre Sine ca este Domn al Sabatului ( Matei 12, 8; Marcu 2, 28 ), El nu isi ia autoritatea de a abroga Legea, ci mai degraba de a o interpreta, in calitatea Sa de Legiuitor, de Datator al Legii. In societetea Americana orice lege este interpretata de un for superior numit Curtea Suprema de Justitie. Aceasta institutie are ultimul cuvant in interpretarea tuturor legilor americane. In mod similar, singura autoritate capabila sa intrepreteze corect Legea morala este chiar Autorul ei.
Ideea care ne este transmisa de Mantuitorul in scena cu spicele de grau culese in Sabat este aceea ca atunci cand este vorba de slujirea lui Dumnezeu sau a semenilor, nicidecum cand e vorba de interese personale, slujitorii Evangheliei pot “calca” Sabatul, la fel cum faceau preotii de la Templu, care in zilele de Sabat lucrau mult mai mult decat in alte zile din saptamana.
Importanta nu e lucrarea in sine, ci scopul ei. Ucenicii Il insoteau pe Iisus in lucrarea Sa si erau flamanzi. Nu mergeau nici la pescuit, nici la piata, nici la camp in Sabat. Daca ar fi facut gestul de a smulge in Sabat spice de grau pentru a le manca, fara sa fie angrenati in lucrarea Mantuitorului, atunci acest gest ar fi reprezentat cu adevarat o calcare de Sabat, prin neglijenta de a se pregati pentru el.
In Marcu 2, 27 , Iisus specifica faptul ca “Sabatul a fost facut pentru om si nu omul pentru Sabat”, aratand in felul acesta raportul normal , cel intentionat de Creator, intre om si ziua de odihna. Nu omul trebuie sa fie la dispozitia zilei, ci ziua la dispozitia omului. In conceptia lui Iisus, Sabatul este ziua creata si pusa la dispozitia omului spre binele si fericirea lui, spre reluarea si pastrarea legaturii dintre om si Creatorul sau. E o zi, nu a restrictiilor, ci a deplinei libertati .
Iisus a intentionat sa-I ajute pe oameni sa redobandeasca latura umana a Sabatului, latura ce se pierduse intre atatea ceremonii reci si formale. A nega, a neglija nevoile umane in Sabat, a nu te ingriji in Sabat de cei cazuti in suferinta, inseamna a perverti scopului originar al zilei de odihna.
Sabatul isi pierduse latura umana in mod deosebit datorita numeroaselor articole din Talmud. Acesta este o culegere de comentarii rabinice ale Torei, cuprinzand normele religioase si social-juridice ale mozaismului si avand doua parti: Misna care explica Tora (Vechiul Testament), si Ghemara (Completarea Legii), care interpreteaza Misna. ( 4 )
Conducatorii religiosi iudei, de teama ca poporul sa nu calce Sabatul, au adaugat un numar mare de prevederi suplimentare cu scopul de a ocroti porunca din Decalog. S-a ajuns acolo ca un evreu nu avea voie sa scuipe pe iarba in Sabat, deoarece gestul sau era interpretat ca fiind o lucrare – udarea ierbii. De asemenea, un evreu nu avea voie sa poarte batista, acest lucru insemnand purtarea unei poveri in Sabat. Pentru a rezolva totusi problema, evreii isi coseau batistele de haina pentru ca ele sa faca parte din ea. Evrei nu mancau oul ouat sambata si era o intreaga discutie intre rabini daca evreul care dorea sa aduca o jertfa din porumbei in Sabat putea sau nu sa mute scara pentru a ajunge la porumbar.
Tot acest „moloz” omenesc trebuia inlaturat din jurul Legii lui Dumnezeu. Una din misiunile Mantuitorului a fost si aceea de a interpreta corect poruncile Decalogului, fara adaosurile omenesti.
7) Matei 12, 9-14; Marcu 3, 1-5: Vindecarea omului cu mana uscata
Totul se desfasoara in jurul intrebarii puse de Iisus: „Este ingaduit a vindeca in zilele de Sabat ?” ( vers. 10 up. ).
Observam din nou ca tot ceea ce face Iisus nu este in afara Legii, ci in cadrul ei. Daca El ar fi avut intentia sa desfiinteze Sabatul, intrebarea Lui ar fi trebuit sa sune altfel, de exemplu: „Mai trebuie tinut Sabatul?” Iisus insa nu pune problema in felul acesta, ci, la fel ca in cazul spicelor de grau culese de ucenici in Sabat, , El doreste sa „dezlege” Sabatul de o serie de prejudecati daunatoare. Imbibati pana la refuz de preceptele Talmudului, iudeii nu mai stiau daca este permis in aceasta zi sa faca un bine aproapelui lor aflat in nevoie.
Din nou Iisus elibereaza Sabatul de molozul regulilor oamensti, redandu-i adevarata valoare. Facand afirmatia „este ingaduit a face bine in zilele de Sabat”( Matei 12, 12 up.) , Iisus , in calitate de Legiuitor, intareste Legea.
Nu Iisus ingaduie, ci Legea ingaduie a se face bine in zilele de Sabat. Facand aceasta afirmatie, Iisus Isi ia pe deplin rolul de interpret, de comentator cu autoritate al Legii.
8) Matei 15, 1-13; Marcu 7, 1-13: Fariseii si datina batranilor
Controversa iscata intre farisei si Iisus pe tema traditiei aduce si mai multa claritate in privinta atitudinii Mantuitorului fata de Lege. Acuzat de conducatorii religiosi ca ucenicii Sai nu respecta traditia, Iisus le raspunde cu o contraintrebare: „Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei voastre ? ” Specificand la care porunca se refera ( porunca a cincea ), Mantuitorul ii acuza pe interlocutorii Sai de calcarea Legii lui Dumnezeu in folosul datinei batranilor. In discutie era vorba de legea Corbanului care permitea unui copil, care nu dorea sa-si ajute parintii batrani, sa-si instraineze averea Templului, gasind astfel o scuza fata de neimplinirea datoriei fata de parinti. Legea Corbanului era o prescriptie rabinica din Talmud, fiind in totala contradictie cu litera si spiritul poruncii a cincea din Decalog.
Citand din Isaia : „Degeaba Ma cinstesc ei invatand ca porunci niste porunci omenesti” ( Isaia 29, 13 ) , Iisus intareste autoritatea Legii morale, aratand ca orice adaos omenesc si orice traditie, oricat ar fi de benefica in aparenta, este cel putin inutila, daca nu chiar primejdioasa. Cinstirea lui Dumnezeu sta in respectarea poruncilor Sale, nu a celor inventate de om.
Mai mult decat atat, Iisus adauga fara echivoc: „Orice rasad ( porunca, traditie, invatatura etc.) pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina.” ( vers. 13 ).
Pe tot parcursul vietii Sale pamantesti, Iisus a luat pozitie ferma de partea Legii lui Dumnezeu. Daca El a respins ceva in domeniul legii, acel ceva a fost Talmudul, nu Legea lui Dumnezeu.
9) Matei 19, 3-9; Marcu 10, 1-9: Desfacerea casatoriei
Intrebarea ispititoare a fariseilor era legata de data aceasta de divort. Indirect insa, era vizata porunca a saptea din Decalog.
Raspunsul lui Iisus nu numai ca nu submineaza autoritatea Legii morale – asa cum credeau conducatorii religiosi ai timpului- dar el intareste autoritatea acestei Legi. Cu siguranta ca cei veniti cu gand sa-L ispiteasca pe Mantuitorul nu s-au asteptat la o asemenea atitudine ferma a lui Iisus de partea Legii.
10) Matei 19, 16-21; Marcu 10, 17-21: Tanarul bogat
La intrebarea tanarului fruntas iudeu cu privire la conditiile mostenirii vietii vesnice, Iisus da un raspuns cat se poate de concret: „Binele este unul singur: daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile !”
Tanarul este insa nedumerit: „Care din aceste porunci ?” Intrebarea tanarului nu e deloc deplasata, avand in vedere ca un iudeu avea legea ceremoniala, legea sanitara, legea morala, legea civila, la toate acestea adaugandu-se numeroasele reguli ale Talmudului.
Raspunsul Mantuitorului face curatenie si pune in ordine lucrurile, indreptand atentia omului spre Decalog. De ce Iisus enumera doar porunci de pe a doua tabla a Legii ?
Fiind evreu, nu se punea problema ca tanarul sa nu le respecte pe primele patru, cele legate de relatia cu Dumnezeu. Daca exista un pericol pentru un evreu credincios ca el sa nu implineasca Legea, atunci pericolul consta in neglijarea poruncilor care reglementeaza relatia cu semenii.
Cand tanarul a afirmat ca a pazit intregul Decalog, Iisus l-a apreciat, intarind in felul acesta autoritatea Legii morale. Daca Iisus ar fi avut cea mai mica intentie de a desfiinta Decalogul, atunci aceasta discutie ar fi avut un cu totul alt caracter.
Finalul dialogului este interesant: „Daca vrei sa fii desavarsit…” ( vers. 21 ) Aducerea in discutie a notiunii de „desavarsire” in contextul dat, face ca sa devina evidenta legatura dintre pazirea Legii morale si atingerea desavarsirii in caracter.
11) Matei 22, 31-40; Marcu 12, 28-31: Cea mai mare porunca din Lege
Intrebarea ispititoare a carturarului avea scopul de a obtine confirmarea unei ierarhizari a poruncilor Legii, sustinand ca unele sunt mai importante decat altele.
Raspunsul Mantuitorului face un rezumat al Decalogului, cuprinzand primele patru porunci in porunca iubirii fata de Dumnezeu, iar ultimele sase porunci, in porunca iubirii fata de aproapele. Interesant este felul in care aseaza Iisus cele doua porunci-rezumat una fata de cealalta: „Iar a doua, asemenea ei…”
Cele doua porunci fiind „asemenea”, inseamna ca nu exista nicio ierarhizare intre poruncile Decalogului, toate avand, in domeniul lor de actiune, aceeasi importanta.
Poruncile iubirii sunt, de fapt, un rezumat al Decalogului. Or, un rezumat nu abroga, nu desfiinteaza ceea ce el rezuma. Nu putem spune ca porunca-rezumat „sa iubesti pe aproapele tau” abroga , de exemplu, porunca explicita „sa nu ucizi”. Dimpotriva, ea o intareste.
Cei ce sustin ca cele doua porunci ale iubirii sunt noile porunci lasate de Iisus in locul Decalogului „pironit pe cruce” ( Coloseni 2, 14 ) ar trebui sa nu uite ca aceste doua porunci nu sunt catusi de putin noi, ci vechi ( Vezi Deuteronom 6, 4-5 si Levitic 19, 18 ).
Iisus nu a adus o etica noua, nu a dat o lege noua, ci a comentat-o, a explicat-o,a intarit-o si a exemplificat-o pe cea exietenta.
12) Matei 23, 23; Luca 11, 42 : Mustrarea carturarilor si fariseilor
„Vai de voi…” Vaiul este rostit nu pentru ca oamenii implineau unele cerinte neimportante ( ca de exemplu darea zecimii din veniturile cele mai neinsemnate ), ci pentru ca neglijau implinirea celor mai insemnate lucruri din Lege. Spunand : „Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea nu trebuiia sa le lasati nefacute”, Iisus nu desfiinteaza , nu submineaza , ci intareste autoritatea Legii.
13) Matei 24, 20: Fuga intr-o zi de Sabat
Unii comentatori sustin ca textul nu poate fi un argument in favoarea ideei ca Iisus a intarit Legea prin amintirea poruncii a patra. Argumentul lor consta in faptul ca in Sabat portile Ierusalimului erau inchise, iar strazile baricadate ( dupa cum se intampla si azi in cartierul evreilor fanatici din Ierusalim ), iar fuga crestinilor ar fi fost mult impiedicata din cauza aceasta.
Argumentul este valabil in cazul in care aplicam cele spuse de Iisus doar la distrugerea Ierusalimului din anul 70. Textul insa are o aplicabilitate profetica, referindu-se si la timpul sfarsitului. Contextul imediat dovedeste aceasta aplicabilitate.
Vorbind despre Sabat in contextul evenimentelor finale ( escatologice ), Iisus nu face decat sa intareasca autoritatea poruncii a patra in special, si a Decalogului, in general.
14) Luca 8, 19-21; Matei 12, 46; Marcu 3, 31: „Mama Mea si fratii Mei”
„Mama Mea si fratii Mei sunt aceia care asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc”
La data in care Iisus spunea aceste cuvinte, prin expresia :”Cuvantul lui Dumnezeu” se intelegeau doar Scripturile Vechiului Testament, daca El ar fi avut intentia sa le desfiinteze, nu ar fi afirmat ceea ce a afirmat.
Indemnul de a asculta si a implini Cuvantul lui Dumnezeu ( incluzand si Legea morala ) nu face decat sa intareasca si mai mult autoritatea Legii.
15) Luca 10, 25-28 : Invatatorul Legii
La intrebarea: „Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”, Iisus il indreapta pe carturar spre Lege. De ce ar fi facut Iisus acest lucru ( ca si in cazul tanarului bogat ) , daca El ar fi avut intentia sa desfiinteze Legea?
Observam din raspunsul carturarului ca ideea de a rezuma intregul Decalog in doua porunci ale iubirii nu e noua. Era vorba, de fapt, de cele doua porunci-rezumat vechi, pe care le gasim in Deuteronom 6, 5 si Leviticul 19, 18. A rezuma nu inseamna a desfiinta, deci cele doua porunci nu inlocuiesc Decalogul, ci il intaresc. Indemnul dat carturarului de Iisus:”Fa asa si vei avea viata vesnica” nu face decat ( pentru a cata oara ? ) sa intareasca autoritatea Legii morale.
16 ) Luca 11, 27-28: „Ferice mai degraba de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc”
De data acesta Iisus rosteste o fericire ce poate fi adaugata celor deja rostite in predica de pe munte ( Matei cap. 5-7 ). Specificand faptul ca prin expresia „Cuvantul lui Dumnezeu” se intelegeau Scripturile Vechiului Testament, nu ne va fi greu sa intelegem intentia Mantuitorului de a ne incuraja sa implinim cerintele Legii pentru a fi fericiti.
17) Luca 13, 10-17; 14, 1-5: Vindecari in Sabat
Este vorba despre doua vindecari in zi de Sabat: femeia garbova si omul bolnav de dropica.
Iisus demonstreaza inca odata ca Sabatul este in folosul omului, nu impotriva lui. Fara intentia de a desfiinta Sabatul ( si Legea, in general ), Iisus scoate in evidenta latura umana a poruncii. Mai mult decat atat, Domnul aduce in discutie cazurile de forta majora care cer o interventie urgenta pentru salvarea de vieti omenesti. In astfel de cazuri, spiritul Legii ne invata ca trebuie sa intervenim pentru usurarea suferintei si acordarea ajutorului de urgenta.
Calcarea Sabatului ( in spirit ) inseamna, in astfel de situatii de forta majora, a nu interveni in favoarea celor cazuti intr-o nenorocire oarecare, chiar daca e vorba de o zi de Sabat.
18) Luca 16, 16-18: „O iota sau o frantura de slava din Lege”
Cu privire la rolul Legii de a fi un indrumator spre Christos, vezi comentariul de la Matei 11, 13.
Versetul 17 reprezinta o declaratie fara echivoc in favoarea autoritatii Legii: „Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege”. Cu o astfel de declaratie clara si categorica in favoarea Legii, este de neinteles cum invatati crestini inca mai sustin ca Iisus a desfiintat Legea.
19) Luca 24, 44: Iisus se arata ucenicilor dupa inviere
„Apoi le-a zis: „Iata ce va spuneam cand eram inca cu voi ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si Psalmi.”
Versetul acesta ne clarifica doua din afirmatiile Mantuitorului, pe care le gasim in Matei 11, 13 si Luca 16, 16, in care se spune ca Legea si Proorocii au tinut pana la Ioan. In textul de fata Iisus ne arata clar care lege a tinut pana la Ioan: legea lui Moise ( ceremoniala ), nicidecum Legea morala.
Implinind cele aratate in Legea lui Moise ( ceremoniile si slujbele de la Templu care aratau spre lucrarea ispasitoare a lui Christos ), aceasta lege si-a incheiat rolul.
Nu acelasi lucru poate fi spus si in dreptul Decalogului, ale carui prevederi morale nu depind de timp si imprejurari, ele fiind vesnice.
20) Ioan 5, 2-18: Vindecarea slabanogului de la Betesda
O noua vindeacre in Sabat… Ceea ce i se poate reprosa lui Iisus de catre critici in acest caz este porunca pe care i-a dat-o celui vindecat: „Ridica-ti patul si umbla!”
Vindecarea in zi de Sabat pote fi inteleasa si acceptata, dar cum ramane cu porunca de a-si ridica patul ? De ce a poruncit Iisus ca bolnavul vindecat sa faca aceasta lucrare in Sabat ?
Iata doua observatii utile:
1) „Patul”pe care sezuse paraliticul nu era ceea ce ne imaginam noi. El era o simpla rogojina, probabil singura avere a omului. Daca a ridica o simpla rogojina inseamna calcare de Sabat, atunci ce sa insemne ridicarea invelitorii cand ne trezim dimineata, sau igiena personala din Sabat dimineata, sau imbracarea hainelor, incaltarea, precum si alte activitati inerente pe care orice credincos le face in Sabat ?
Sa nu uitam ca Iisus, in calitate de Datator al Legii pe Sinai, este cel mai autorizat interpret al ei.
2) Prin ridicarea „patului” , vindecarea paraliticului devenea si mai evidenta pentru cei din jur, indreptandu-le atentia spre lucrarea Fiului lui Dumnezeu.
Versetul 18 aduce un amanunt interesant: iudeii Il acuzau pe Iisus ca „dezlega” ziua Sabatului ( traducerea Cornilescu ). Traducerile Louis Seconde si Crampon ( fr.) folosesc expresia „ viola ziua Sabatului”, iar traducerile Douay, NIV si RSV ( engl.) folosesc verbul „to break” ( a strica, a rupe, a zdrobi, a incalca, a slabi ).
Indiferent de sensul expresiei, trebuie sa subliniem ca este vorba de felul in care conducatorii religiosi evrei percepeau lucrarea lui Iisus. Avand in vedere ca iudeii din secolul intai aveau pe langa Decalog si Legea lui Moise si Talmudul ( culegere de comentarii rabinice pe marginea Torei ), nu ne e greu sa intelegem de ce acestia considearau ca Iisus „violeaza” , „dezleaga”, „strica”, „incalca”si „slabeste” ziua Sabatului. In Talmud exista un capitol intreg cu privire la Sabat, continand reguli stricte rabinice cu privire la respectarea lui.
Iisus nu a tinut cont de Talmud, considerandu-l un moloz ce trebuia inalaturat din jurul poruncii simple dar cuprinzatoare a Decalogului. Privite lucrurile din aceasta perspectiva, Iisus intr-adevar a „dezlegat” ziua Sabatului ce fusese „legata” si incatusata de numeroase reguli si traditii omenesti fara valoare.
A dezlega nu inseamna insa a desfiinta, dupa cum a dezlega o vita priponita nu inseamna a nimici. Aici e vorba doar de eliberarea a ceva ce fusese incatusat in lanturile poruncilor si traditiilor omenesti.
21) Ioan 13, 34: „Va dau o porunca noua”
Asadar, iata argumentul forte al sustinatorilor ideii desfiintarii Legii morale de catre Mantuitorul. O lege noua care o inlocuieste pe cea veche.
Citind Vechiul Testament, observam ca porunca iubirii nu e deloc noua ( vezi Deuteronom 6, 5 si Leviticul 19, 18 ). Porunca iubirii nu e altceva decat un rezumat al intregului Decalog, scotand in evidenta principiul care strabate intreaga Lege.
Totusi, ce e nou in porunca lui Iisus ? „Cum v-am iubit Eu”- aceasta e noutatea: Modelul. Pana la Iisus oamenii nu aveau un model desavarsit care sa exemplifice implinirea poruncilor iubirii. Iisus a fost si ramane Modelul suprem si in aceasta privinta.
22) Ioan 13, 34; 14, 15.21.23.24: Legea si dragostea
„Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele”, sau , asa dupa cum traduce Crampon: „Daca Ma iubiti, veti pune poruncile Mele in practica”
Din modul in care pune problema, Iisus vrea sa ne constientizeze ca pazirea poruncilor trebuie sa fie o urmare fireasca , naturala, a iubirii pe care I-o purtam. Chiar timpurile verbelor folosite in limba romana ( trad. Cornilescu ) ne arata acest lucru: „Daca Ma iubiti ( prezent ), veti pazi ( viitor ) poruncile Mele”
Asadar, intai dragostea de Dumnezeu si apoi faptele Legii ! Aceasta este singura ordine valabila si acceptata de cer. Simpla inversare a ordinii ne duce pe linia moarta a indreptatirii prin fapte si a legalismului.
Care sunt „poruncile Mele”? A adus Iisus ceva nou in materie de morala ? Categoric nu ! In afara de aprofundarea Legii ( patrunderea in spiritul ei ) si de exemplificarea Legii ( in viata lui Iisus, El devenind Modelul desavarsit ), Iisus nu a adaugat si nu a scazut nimic din cerintele morale cunoscute.
„Cuvantul pe care-l auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis „( vers. 24 ).
Concluzii:
Studiind cu atentie Evangheliile, se poate usor observa ca Iisus nu a adus o etica noua, nu a dat o lege noua, ci a comentat-o, a explicat-o,a intarit-o si a exemplificat-o pe cea exietenta.
Pe tot parcursul vietii Sale pamantesti, Iisus a luat pozitie ferma de partea Legii lui Dumnezeu, a carei autoritate a inaltat-o in orice ocazie posibila. Daca El a respins ceva in domeniul legii, acel ceva a fost Talmudul, nu Legea lui Dumnezeu.
Si cum ar fi putut face altfel Mesia, Cel despre care ne vorbeste Psalmul 40, 7.8 :
„Atunci am zis:”Iata-Ma ca vin! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul inimii Mele.”
Cu o astfel de declaratie mesianica clara si categorica in favoarea Legii, este de neinteles cum invatati crestini inca mai sustin ca Iisus a desfiintat Legea morala ( Decalogul ). In ziua judecatii finale, vor avea o surpriza foarte neplacuta: li se va spune : „Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati FARA-DE-LEGE” ( Matei 7, 23 up.)
Referinte:
( 1 ) Vezi E.G. White, „Tagedia veacurilor”, cap. 29 – „Originea raului”
( 2 ) Vezi despre erezia lui Marcion pe http://www.akademia.ro/articole.php?view=184 si http://www.crestinism-ortodox.ro/html/04/4g_controverse_cu_caracter_de_erezie.html
( 3 ) Samuele Bacchiocchi, „Sabatul sub foc incrucisat”, Ed. Viata si Sanatate, 2001, pag. 126
( 4 ) http://www.crestinortodox.ro/DR-TALMUD-16666-331-1.html si http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud
