Matei – Vamesul
Autor Lori Balogh
Sursa: www.loribalogh.ro
“Evanghelia Imparatiei”
Cine ar fi crezut acum doua milenii ca un perceptor de taxe evreu, vandut autoritatilor romane de ocupatie, va ajunge sa scrie cea mai citita carte din lume ?
Daca am fi trait in Palestina primului secol, cu greu am fi crezut ca vamesul Levi Matei va ajunge sa scrie un bestseller al tuturor timpurilor : Evanghelia care ii poarta numele. Da, aceasta carte este cea mai citita carte din intreaga Biblie, cea mai citita carte din lume…
Supranumita si “Evanghelia Imparatiei”, datorita folosirii dese a expresiei “Imparatia cerurilor”, Evanghelia lui Matei a fost scrisa in ebraica, fiind destinata in special poporului evreu. Acesta este si motivul pentru care cartea e plina de aluzii la traditiile, obiceiurile, credinta si amintirile israelitilor. Apoi, catre anul 60 d.Chr, autorul a completat lucrarea in limba greaca.
Evanghelia lui Matei nu este altceva decat o suma de note luate la intamplare, dupa impresiile traite de autor si fara sa respecte criteriul cronologic.
Omul Levi Matei ?
Stim foarte putine detalii despre el. Aproape nimic… Toate rapoartele in legatura cu el se rezuma la momentul chemarii lui in slujba lui Iisus : Matei 9, 9-13.
Toti parintii Bisericii, incepand cu Papias, ucenicul lui Ioan, sunt de acord ca el este autorul Evangheliei care-i poarta numele. Traditia sustine ca, dupa Cincizecime, Matei a predicat cativa ani in Palestina, apoi a facut cateva calatorii misionare, sfarsind prin a fi martirizat.
Totusi, in ciuda lipsei informatiilor legate de viata si activitatea sa, o analiza atenta a pasajelor biblice scoate in evidenta o calitate a lui: modestia. De ce sustin acest lucru ? Iata argumentele mele:
1) Desi Matei este autorul incontestabil al Evangheliei ce-i poarta numele, el personal nu afirma niciodata acest lucru. Singurul amanunt pe care il aminteste despre sine este faptul ca era vames. Niciun alt evanghelist nu spune nimic despre ocupatia sa. Matei este singurul care se numeste pe sine “Matei – Vamesul” ( Matei 10, 3 ).
2) Observati, va rog, modul in care Matei se raporteaza la sine, in Evanghelia care-i poarta numele. El vorbeste despre sine ca despre un om oarecare: “omul acela” ( Matei 9, 9 up. ).
3) In pasajul biblic citat mai sus este vorba de o masa data in cinstea lui Iisus. Cine era gazda ? Matei nu aminteste nimic in Evanghelia sa ca “ospatul mare” era dat chiar de el. Marcu si Luca insa confirma acest lucru ( Marcu 2, 15; Luca 5, 29 ).
Tinand cont de toate aceste detalii, nu putem trage decat o singura concluzie: Matei era, in ciuda ocupatiei lui ingrate, un om deosebit de modest. Daca trebuie sa spuna ceva despre sine, atunci spune doar ca era vames, ca la masa erau invitati “vamesi si pacatosi” si ca Iisus a venit sa cheme la pocainta pe vamesi si pe pacatosi. In spatele uniformei pe care o purta, profund dispretuita de concetatenii sai, batea o inima mare. Iar Iisus o cunostea prea bine…
Si atunci, permiteti-mi sa ma intreb: in spatele atator uniforme si titluri dispretuite de ochii nostri omenesti, oare cate inimi nu bat in ritmul inimii lui Dumnezeu ? Cate caractere puternice nu se ascund in anonimii lumii acesteia ? Cat de des ne lasam inselati in aprecierile noastre, incercand sa-i clasificam pe semenii nostri dupa aparente, nu dupa esente !
Matei este unul din “anonimii celebri”. Anonim si dispretuit de oameni, dar celebru in ochii cerului…
Ca intelect, Matei trebuie sa fi fost un om bine pregatit. Meseria lui cerea cunoasterea limbilor de circulatie in acea vreme: ebraica, aramaica si greaca. De asemenea, prin natura ocupatei care impunea tinerea unor evidente precise, Matei trebuie sa fi fost un om foarte ordonat. In relatia lui cu populatia, Matei trebuie sa fi avut prestanta si autoritate, avand in vedere ca in spatele uniformei pe care o purta se afla autoritatea romana.
Din punct de vedere al religiei, Matei era un practicant al religiei mozaice. Era un bun cunoscator al Scripturilor Vechiului Testament ( de altfel singurele existente la data aceea ), fapt ce rezulta din numeroasele pasaje pe care le citeaza in Evanghelia sa. Desi era un evreu inchinator al lui Iehova, concetatenii sai, dar mai ales conducatorii religiosi ai natiunii, il considerau un apostaziat. Stiti ce insemna aceasta pentru Matei ? El nu avea nicio sansa la mantuire, fiind inclus pe lista neagra a desfranatilor si pacatosilor.
Ca profesie, lucrurile sunt si mai clare: Matei era un vames si asta spune tot. Pe vremea aceea existau cel putin patru motive mari si late pentru care un vames merita tot dispretul semenilor:
1) Vamesul era un strangator de taxe si impozite, ceea ce facea ca el sa nu fie prea iubit de concetateni.
2) In plus, vamesii erau unelte ale stapanirii romane, ceea ce amplifica ura israelitilor fata de aceasta categorie profesionala.
3) Mai mult decat atat, vamesii erau recunoscuti pentru abuzurile si necinstea lor in relatiile cu poporul de rand. Ei nu se multumeau cu strangerea taxelor oficiale, ci faceau numeroase abuzuri in propriul lor interes. Cazul lui Zacheu si marturisirea facuta in fata Mantuitorului este un argument in acest sens.
4) Si, in sfarsit, ceea ce facea ca Matei sa fie urat si dispretuit de concetatenii sai, pe langa motivele deja amintite, era si acela ca era evreu. Daca vamesii ar fi fost straini, era de inteles.
Dar ca un evreu sa se vanda romanilor pagani pentru a stoarce taxe si impozite nedrepte, adaugand la acestea si abuzurile inerente, asta era prea de tot.
Incerc sa-mi imaginez ce simtea acest om, pe care il cunoastem ca fiind deosebit de sensibil, traind intr-o societate care-l dispretuia de moarte. In Evanghelia sa, Matei foloseste adesea expresii care redau dispretul profund al contemporanilor fata de vamesi:
– “Ca un pagan si ca un vames “ ( Matei 18, 17 )
– “ Vamesii si desfranatele “ ( Matei 21, 31 )
– “Un prieten al vamesilor si pacatosilor” ( Matei 11, 19 )
V-ati intrebat vreodata de ce Mantuitorul a rostit “Pilda fariseului si vamesului” ? De ce nu a numit-o , de exemplu: Pilda fariseului si desfranatului ? Stiti de ce ? Pentru ca in societatea vremii a fi vames insemna a fi pe o treapta inferioara unui desfranat. Matei traia intr-o societate care-l aruncase la periferia ei, asemenea unui rebut. Era privit ca un gunoi, mai periculos chiar decat un pagan, un desfranat sau un criminal. De ce mai periculos ? Pentru ca societatea israelita putea lua masuri impotriva pacatosilor obisnuiti, insa impotriva unui vames, nu. El era ocrotit de umbrela autoritatii romane…
Chemarea
Cand citim relatarea Evangheliilor cu privire la chemarea lui Levi Matei la ucenicie avem senzatia ca totul s-a produs doar in cateva secunde. Matei apare ca si hipnotizat in prezenta Mantuitorului si, desi nu L-a vazut si auzit niciodata pe Iisus, lasa totul si-L urmeaza. Un gest de grava imprudenta, nu-i asa ? Cum sa-ti parasesti rostul si sa te duci dupa un necunoscut ?
Iata cum descrie Sterie Diamandi acest moment in cartea sa “Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului “: “Intr-una din zile, pe cand statea la vama, indeletnicindu-se cu strangerea birurilor, tintuit de privirile dusmanoase ale trecatorilor, Matei se pomeneste cu un strain care ii spune poruncitor si categoric: “Levi, urmeaza-Ma !”
Cat de gresit a inteles autorul amintit acest moment ! Era oare Iisus un “strain” pentru Matei ? Si apoi, chiar atat de poruncitor si categoric i s-a adresat Mantuitorul ? Sa incercam sa intelegem ce s-a petrecut in realitate.
La data chemarii in slujba lui Iisus, Matei lucra in Capernaum, cetate din Galileea situata pe tarmul occidental al Marii Ghenezaret ( Marea Galileii ). Cetatea se afla la intretaierea drumurilor comerciale ce legau Siria de Egipt, lucru ce ne intareste convingerea ca acolo se afla un oficiu vamal. In Capernaum locuiau multi sirieni si greci alaturi de iudei, deci populatia era pestrita, culturile fiind amestecate. De asemenea, Capernaum era cetatea lui Petru, dar si a lui Iisus dupa arestarea lui Ioan Botezatorul.
De ce toate aceste amanunte ? Pentru ca ele ne intaresc convingerea ca la data chemarii sale, Matei trebuie sa fi auzit de lucrarea lui Iisus in Iudeea, apoi si in Galileea. Serviciul pe care il avea il punea in legatura cu multi oameni care calatoreau. Auzind despre nenumaratele minuni savarsite de Iisus, despre invataturile rostite de Acesta, dar mai ales despre caracterul Celui ce Isi zicea Fiul Omului, in sufletul vamesului din Capernaum se trezeste dorinta de a-L cunoaste mai mult. Duhul Sfant lucra in inima sa, aratandu-i cat era de gol sufleteste si cat era de nefericit in ciuda bogatiei pe care o detinea.
Bani avea din belsug, se avea bine cu autoritatile romane, avea si autoritate intre semenii lui…Insa toate nu aveau nicio valoare pentru omul care se simtea singur si dispretuit in mijlocul unui popor care-l lepadase la periferia societatii. Poate ca Matei L-a auzit personal pe Mantuitorul predicand in unele ocazii…Ceva ii spunea lui Matei ca acest Om poate sa-i aduca fericirea si siguranta dupa care tanjea atat de mult.
Ar fi vrut sa se apropie de El, dar…Matei cunostea bine exclusivismul si mandria rabinilor. Avusese de nenumarate ori de-a face cu purtarea lor distanta, ceea ce il facea sa se intrebe: Oare si Iisus era la fel ? Il va accepta in preajma pe el, un vames ? Sa nu uitam ca Matei era evreu, ceea ce il predispunea la o multime de prejudecati cu privire la Mesia.
Auzind despre lucrarea lui Iisus, si poate auzindu-L predicand, Matei se hotaraste sa restudieze Scripturile pentru a verifica cele descoperite cu privire la Mesia. Incepe sa se roage mai profund, simtind ca ceva trebuia sa se intample in viata lui neimplinita si nefericita. Pe masura ce studiaza Scriptura, golul sufletesc devine tot mai mare, iar simtamantul pacatoseniei creste de la o zi la alta. Matei isi vede acum necinstea, abuzurile si pacatul in toata goliciunea lui, recunoscand in forul sau interior ca merita din plin ocara si dispretul societatii. Matei striga la Dumnezeu dupa mantuire, asteapta un raspuns , dar nu stie nici cine, nici cand , nici modul in care va primi acest ajutor.
Ce s-a intamplat in ziua chemarii lui Matei cu cateva ore inainte ? Aflam chiar de la viitorul evanghelist, atunci cand relateaza despre vindecarea paraliticului din Capernaum ( Matei 9, 1-8 ).
Ceea ce s-a intamplat in acea casa in care Mantuitorul l-a vindecat pe paralitic ridica unele probleme serioase intre iudei. Fariseii, in mod deosebit, nu se legau atat de vindecarea propriu-zisa, cat de dreptul lui Iisus de a ierta pacatele. Tensiunea era maxima. Cand insa Mantuitorul descopera gandurile celor prezenti, teama cuprinde intreaga asistenta. Cine era acest Iisus ?
Apoi, ca dovada ca El are putere sa ierte si pacatele, Iisus il vindeca pe paralitic. Minunea aceasta i-a inspaimantat pe cei prezenti. De ce ? Iisus facuse multe minuni in Galileea: vindecase un lepros, apoi il vindecase pe robul unui sutas roman, o vindecase pe soacra lui Petru…De ce multimea s-a inspaimantat la vindecarea paraliticului ? Pentru ca de data aceasta Iisus facuse minunea ca dovada a faptului ca El este Fiul lui Dumnezeu, singurul care are puterea si autoritatea de a ierta pacatele.
Ceea ce a urmat este usor de inteles. Cei ce fusesera martorii vindecarii paraliticului au iesit imediat pe strazi, povestind tuturor cele intamplate. E firesc sa credem ca Matei, aflat atunci la postul sau de lucru, a aflat printre primii despre cele intamplate, in mod deosebit problema pusa in discutie acolo. Dintr-o data , in mijlocul incertitudinilor de pana atunci, Matei capata deplina sigurare ca Iisus era Mesia, trimisul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii. Asadar, doar Iisus putea sa-i umple uriasul gol sufletesc. Matei avusese nevoie de un argument in plus si acest argument venise.
Iesind din casa unde-l vindecase pe paralitic, Iisus s-a indreptat spre mare. Insa drumul sau trecea prin fata oficiului vamal in care lucra Matei. Sa ne imaginam scena intalnirii celor doi.
Aflat in mijlocul documentelor de evidenta vamala, Matei statea ingandurat, meditand la evenimentele ce tocmai se intamplasera in Capernaum. Auzind pasi indreptandu-se spre intrare, Matei isi ridica privirea de pe documente si se vede dintr-o data fata in fata cu Iisus. Prima reactie este aceea de surprindere. Se asteptase ca Iisus sa aiba aceeasi privire rece si distanta ca rabinii iudei. Mereu ii fusese teama de acest lucru si de aceea statuse departe de ideea de a merge direct la Iisus.
Dar iata ca Iisus se afla acolo, in fata sa, intalnirea fiind inevitabila. Ce contrast izbitor intre ceea ce crezuse si ce era in realitate ! Privirea aceea blanda pe care niciun om nu o poate avea… Ochii aceia clari, limpezi si plini de lumina…Zambetul acela care ii incalzea inima, pana in cele mai intunecate colturi ale fiintei…Statura aceea demna, ca a unui fiu de imparat…Glasul acela dulce, asemanator celei mai alese melodii pe care o ascultase vreodata…
Toate acestea l-au coplesit pe bietul vames. Din acel moment Matei nu mai are nevoie de dovezi ca Iisus este Mesia. Dovezile le cercetase inainte, comparand versetele biblice cu ceea ce stia despre lucrarea si invataturile lui Iisus. Toate acestea insa nu reusisera sa-l determine la o predare totala. Ceea ce l-a determinat pe Matei sa se predea complet a fost intalnirea personala cu Iisus.
In cateva clipe, Matei intrevede in Persoana lui Iisus solutia tuturor framantarilor sale, raspunsul la toate rugaciunile sale arzatoare, obiectul tuturor cautarilor sale. Iisus este prima fiinta care se apropie de el fara ura si dispret, ci cu intelegere si compasiune. In acest Iisus, Matei intrevede implinirea deplina a existentei sale, dandu-si seama ca El era de fapt ceea ce cauta, ceea ce dorea, ceea ce astepta.
Iisus nu-i spune multe cuvinte lui Matei, caci cuvintele sunt de prisos atunci cand inimile dialogheaza. Nu gasim in scurtul dialog dintre cei doi nici amenintari, nici porunci, nici argumente sau dezvinovatiri… Doar un indemn simplu: “Levi, vino dupa Mine.”
Si Matei lasa totul si-L urmeaza pe Mantuitorul: documentele de evidenta, colegii de serviciu si postul care-l costase multi bani; el lasa averea si perspectiva unui trai comod, dar si numeroasele prejudecati care stapaneau mintile iudeilor din acea vreme.
Hotararea lui Matei de a-l urma pe Iisus a fost uriasa. Nu pentru ca ar fi fost luata in cateva clipe. Aceasta hotarare a fost rodul unor lungi si nenumarate cautari, rugaciuni si framantari sufletesti. Ea a fost uriasa pentru ca Matei Il urmeaza pe Iisus fara sa-l intrebe: “Doamne, unde vom merge ? Ce va fi cu mine si familia mea ? Ce vor zice semenii mei daca vin dupa Tine ? “
Desi dispretuit de toti, inima lui Matei nu mai batea demult pentru cele lumesti. Dupa chemarea sa, Matei a devenit unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai Mantuitorului. A simtit dragostea cerului revarsata asupra sa si a trait pana la moarte ( moarte de martir ) iubindu-si Mantuitorul pana la capat.
Concluzii
Ma intreb: Daca nu ar fi existat aceasta intalnire personala cu Iisus, oare Matei ar fi gasit singur calea spre mantuire ? Putin probabil. Cata nevoie avem de aceasta intalnire personala cu Domnul si Mantuitorul nostru ! Cunostintele noastre teologice nu vor putea niciodata inlocui experienta unei intalniri personale cu El. Prieteniile noastre nu vor putea niciodata tine locul prieteniei cu Iisus.
Matei era vames, cea mai dispretuita categorie sociala a vremii si culturii in care traia. Si, cu toate acestea, Iisus a vazut in el un posibil mostenitor al Imparatiei cerurilor. Si atunci ma intreb din nou: Oare cate suflete sincere se afla in mijlocul categoriilor celor mai dispretuite ale lumii noastre ? Cine sunt eu ca sa stabilesc cine merita mantuirea si cine nu o merita ?
Pentru ca sa-L poata urma pe Iisus, Matei a trebuit sa renunte la multe lucruri: un serviciu comod, o relatie buna cu autoritatile romane, o situatie materiala de invidiat. Tu si cu mine la ce suntem dispusi sa renuntam ? Dragostea adevarata cere intotdeauna sacrificii. De ce nu ar cere sacrificii si dragostea noastra pentru Dumnezeu ?
Tu ce esti dispus sa sacrifici pentru El ?
Lori Balogh
