02. DECALOGUL SI LIBERTATEA
Autor: Lori Balogh
www.loribalogh.ro
Setea de libertate
Imi amintesc cu durere de un fapt petrecut candva, in anii copilariei mele. Locuiam intr-o casa modesta, aflata in mijlocul unei gradini mari si plina de pomi fructiferi, de brazi si de multa, foarte multa verdeata. Din zori si pana in noapte, cantecul pasarelelor imi incanta sufletul.
Copil fiind, imi doream insa ceva mai mult decat sa privesc si sa ascult cantecul acelor pasari de la departare. Doream sa le am aproape, sa pun mana pe ele, sa le simt inimioara cum bate in palma mea…Am pregatit o colivie improvizata si, intr-o buna zi , am reusit sa-mi implinesc “visul”. O biata pasare ( cred ca era un pitigoi ! ) a cazut in miinile mele. Bucuros, am pus-o in colivia improvizata de mine, i-am dat de mancare si apa de baut, si nu ma mai saturam privind-o. Imi era tare drag de biata pasare…
A doua zi dimineata, cand m-am dus sa-mi vad “prada”, micuta pasarica zacea fara suflare, cu gherutele infipte in propriul gatlej, intr- un gest de sinucidere. Am inteles atunci ca, pentru micuta fiinta zburatoare, libertatea pretuia mai mult decat viata.
A fost o lectie de viata dureroasa, insa de mare valoare pentru mine. Si, cand ma gandesc ca o lectie atat de importanta am invatat-o de la o biata pasare nevinovata !
Dar pentru noi, cat valoreaza libertatea ? Cine nu are nevoie de ea ? Cu siguranta ca stalpul de pe marginea drumului, cosul de fum de pe acoperis, stanca din varful muntelui, sau canapeaua din sufragerie, si inca un milion de lucruri de felul acesta , nu au nevoie de libertate. Ele pot sa-si implineasca menirea si fara ea.
Dar noi ? Cat timp putem rezista fara libertate ? Ce pret suntem dispusi sa platim ca sa o avem ?
Istoria consemneaza cea mai mare revolta cu care a fost confruntat Imperiul Roman: rascoala sclavilor condusi de vestitul gladiator Spartacus. Totul a inceput in anul 73 i.Chr., in scoala de gladiatori a lui Lentulus Bastiates din Capua, o localitate in apropiere de Roma. In acea scoala, sclavii si criminalii condamnati erau invatati sa se bata intre ei , sau cu fiarele salbatice, pentru ca apoi, ei sa poata fi angajati in lupte sangeroase in arenele publice sau la delectarea unor particulari.
In anul 73 i.Chr., 200 de gladiatori din scoala lui Lentulus au incearcat sa evadeze, insa doar 78 dintre ei au reusit acest lucru. Cei evadati s-au inarmat, apoi si-au ales un sef in persoana lui Spartacus, un sclav de origine traca. Imediat Spartacus a lansat un apel catre toti sclavii din Italia si, in scurt timp, i s-au alaturat 70 000 de sclavi insetati de libertate.
Timp de doi ani, sclavii rasculati au invins toate armatele romane trimise impotriva lor. Ei nu aveau in fata lor decat doua alternative: ori vor invinge si vor fi liberi, ori vor fi invinsi si vor fi ucisi. A treia posibilitate nu exista pentru sclavii condusi de Spartacus.
In anul 71 i.Chr.,retragandu-se spre sudul Italiei, in incercarea de a trece in Sicilia, fiind inselati de niste pirati care le promisesera ca ii vor imbarca spre insula italica, soldatii lui Spartacus s-au vazut nevoiti sa lupte pana la moarte cu armatele puternice ale lui Crassus si ale lui Pompei. Istoria consemneaza ca Spartacus s-a luptat eroic, ucigand doi centurioni romani. Ramas singur, el a fost in cele din urma doborat, insa nici asa nu a incetat sa lupte. A continuat lupta in genunchi, pana ce a primit atat de multe lovituri, incat , dupa moartea sa, trupul sau nu a mai putut fi identificat.
Marea majoritate a soldatilor sai a pierit impreuna cu el. Cei prinsi, in numar de 6000, au fost crucificati de-a lungul Viei Appia, intre Capua si Roma. Luni de zile cadavrele lor au fost lasate sa zaca acolo pana ce s-au descompus, ca avertisment al Romei impotriva oricaror nazuinte de libertate.
Spartacus si tovarasii sai au preferat sa moara decat sa traiasca avand intreaga viata statutul de sclav, fara perspectiva eliberarii. ( 1 )
Iata pretul pe care e dispus sa-l plateasca omul pentru libertate ! Pretul poate fi jertfa suprema.
Daca libertatea este o valoare atat de mare pentru fiinta umana ( si nu numai pentru om ! ), atunci de ce, Doamne, ne ingradesti cu atatea legi si porunci ? De ce trebuie sa purtam, de la nastere si pana in amurgul vietii, acest “jug” al ascultarii de Lege ? Nu se putea si fara ea ?
In anii de liceu aveam un coleg rebel. Stateam adesea de vorba cu el si ii admiram unele calitati, insa nu reuseam sa-l conving ca viata nu este posibila fara legi. Setea lui de libertate era asa de mare incat refuza ideea de a se supune oricaror norme. Dorea sa fie liber , absolut liber…
Acesta era idealul generatiei hippie a anilor ’60. In dictionarul Webster, termenul de hippie/ hippy este definit ca “tanar care respinge normele/moravurile societatii, se imbraca şi se comporta neconventional, adera la o etica a non-violentei si prefera drogurile si marijuana, alcoolului.” Tinerii doreau o societate libera, fara norme, fara obligatia de a merge la scoala, fara restrictii sociale , intr-o libertate sexuala deplina.
Miscarea hippie s-a stins intre timp, insa nonconformismul promovat de ea este inca acut. Trupele, formatiile de muzica pop, rock si rap, impreuna cu miile de fani, promoveaza aceeasi filozofie a vietii: o libertate absoluta, fara norme, fara constrangeri sociale sau religioase.
Este insa posibila supravituirea societatii omenesti in absenta oricaror legi ?
Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa incercam sa cream un scenariu mental in care lumea noastra ar trebui sa traiasca in absenta oricaror legi, fiecare individ de pe planeta avand deplina libertate sa gandeasca si sa faca tot ceea ce doreste.
Cum ar arata lumea noastra daca, de exemplu, toti cei care vor sa conduca un avion sau o naveta spatiala ar incerca sa le piloteze ? Cum ar arata lumea noastra daca fiecare ar lua din “ograda” vecinului tot ce isi doreste, incepand de la obiecte, si terminand cu persoane ? Ce s-ar intampla daca in actele publice toti ar scrie , nu datele reale, ci pe cele pe care le doresc ei ? Ce s-ar intampla daca pe sosele si autostrazi soferii nu ar da curs niciunei reguli de circulatie ? Cum ar putea sa mai functioneze intreprinderile si firmele daca nu ar exista niste norme specificate in codul muncii , precum si in regulamentele de ordine interioara ?
O astfel de societate s-ar prabusi in ea insasi si ar disparea de pe scena istoriei. Ceea ce garanteaza supravietuirea societatii omenesti este existenta si respectarea unor legi. Nu doar societatea omeneasca are nevoie de legi: tot ce ne inconjoara, de la atomul invizibil si pana la macrocosmosul de deasupra capetelor noastre, totul este guvernat de legi precise si de neschimbat.
Legea libertatii si libertatea Legii
Cum ramane atunci cu libertatea – aceasta aspiratie fundamentala a fiintei umane ( si nu numai a omului ) ? Cum se impaca ideea de libertate cu cea de lege ? Sunt cele doua notiuni antagonice, sau sunt complementare ?
Am cautat sa aflu parerea unor mari ganditori ai lumii asupra acestui subiect, si iata ce am gasit:
“Ne putem sustrage, pentru o vreme regulilor societatii; nimic nu scapa insa legilor naturii.” ( Marie d’Agoult )
“Toti suntem robii legilor, ca sa putem trai liber.”( Cicero )
”Sa fii liber nu inseamna sa faci tot ce vrei, ci sa stii ca poti sa vrei.” ( Jean Paul Sartre )
”Cauta libertatea si vei deveni sclavul placerilor tale. Cauta disciplina si vei gasi libertatea.” ( Dune )
“Libertatea este dreptul de a face ceea ce ne permit legile.” ( Montesquieu )
“Libertatea este dreptul de a face ceea ce nu dauneaza celorlalti.” ( Lacordaire )
“Libertatea moare de libertate si traieste din constrangeri” ( Nicolae Iorga )
Nu stiu in ce masura acesti ganditori ai lumii au cunoscut adevarurile Bibliei, insa ceea ce au afirmat ei in legatura cu simbioza dintre lege si libertate este demn de apreciat. Ei au inteles ca libertatea nu poate exista in absenta legii si ca respectarea legii nu ingradeste libertatea ( desigur, cu conditia ca legile sa fie bune ! ).
Ceea ce oamenii au inteles din propria experienta de viata, Biblia subliniaza pe paginile ei cu mii de ani in urma. Gasim pe paginile Noului Testament o expresie care asociaza cei doi termeni aparent antagonici: lege si libertate – “legea slobozeniei” ( traducerea Cornilescu ) , sau “legea libertatii” ( traducerile: Louis Second, Revised Standard Version, etc. ).
“ Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.”
“Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei.” Iacov 1, 25;2,12
Faptul ca apostolul Iacov se refera la Legea morala ( Decalogul ) atunci cand vorbeste despre “legea slobozeniei” reiese clar din context:
“Caci, cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. Caci, Cel ce a zis: “Sa nu preacurvesti!”, a zis si: “Sa nu ucizi!” Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii.” Iacov 2, 10-11
Un amanunt deosebit de important cu privire de legatura dintre lege si libertate este legat de momentul in care Dumnezeu a dat poporului Sau Legea morala, in forma scrisa a celor zece porunci. Oare de ce Dumnezeu nu a dat poporului evreu forma scrisa a Decalogului in timpul robiei egiptene ? Nu ar fi putut El sa-si adune poporul undeva, in delta Nilului ( sau in jurul piramidei lui Keops ? ), si, in mijlocul unor scene asemanatoare celor petrecute la Sinai, sa le dea Legea ?
Desigur ! Faptul ca Dumnezeu a ales momentul darii Legii dupa eliberarea poporului din robia egipteana ne spune ceva foarte important: Legea morala este data unor oameni liberi, pentru ca sa ramana liberi. Dumnezeu stie ca in starea de robie niciun om nu va putea respecta prevederile Legii. De aceea, El intai il elibereaza pe om si, dupa aceea, ii pune in fata Legea, ca o garantie a pastrarii libertatii lui .
Ceea ce s-a intamplat in mic, cu poporul evreu, in timpurile Vechiului Testament , s-a repetat la o scara mare, cu intregul neam omenesc, atunci cand vremurile Noului Testament isi deschideau portile spre istorie. Mai intai Christos, prin jertfa Sa de pe cruce, ne-a eliberat din robia pacatului.
“De aceea, fratilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci al femeii slobode. Christos ne-a izbavit ca sa fim slobozi.” Galateni 4, 31
Apoi, dupa ce am devenit din nou liberi, dupa ce am fost iertati, rascumparati si infiati in marea familie a Tatalui ceresc, Iisus ne pune inainte din nou conditia ca sa ramanem liberi si sa nu mai cadem iar sub “jugul robiei” pacatului: ascultarea de Lege.
Iata doua exemple edificatoare in acest sens, pe care le gasim pe paginile Evangheliei:
1) Ioan 8, 1-11: Femeia prinsa in adulter
Era intr-o dimineata devreme, pe cand Mantuitorul se afla in Templu, unde invata poporul ce se adunase in jurul Sau. Dintr-o data, solemnitatea momentului este intrerupta de o zarva mare: mai multi carturari si farisei se infatiseaza in fata lui Iisus cu o femeie speriata, cu fata ravasita, despre care sustineau ca au prins-o in adulter.
Un prim semn de intrebare: de ce nu a fost adus si barbatul vinovat de adulter ? Oare porunca a saptea din Lege este doar pentru femei ? Barbatii sunt scutiti ? Deja acest amanunt ne arata ca totul era, daca nu o inscenare, cel putin o cursa intinsa lui Iisus. Mantuitorul isi da seama de cursa si, cu intelepciunea data de Duhul Sfant, o evita cu cea mai mare grija.
Ceea ce ne intereseaza insa, in contextul subiectului abordat, este finalul intamplarii si dialogul dintre Iisus si femeia adulterina.
“ Atunci S-a ridicat in sus si, dupa ce n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, i-a zis: “Femeie, unde sunt parasii tai ? Nimeni nu te-a osandit ?”
“Nimeni, Doamne”, i-a raspuns ea. Si Iisus i-a zis: “Nici Eu nu te osandesc. Du-te si sa nu mai pacatuiesti !” ( vers. 10-11 )
Ce sa insemne: “Nici Eu nu te osandesc” , decat iertare si eliberare de vinovatia pacatului ? Si, de asemenea, ce sa insemne: “Du-te si sa nu mai pacatuiesti !”, decat obligativitatea femeii de a respecta in continuare Legea morala ca o garantie ca va ramanea libera ?
2) Ioan 5, 1-16: Vindecarea paraliticului de 38 ani
La scaldatoarea Betesda era o priveliste cutremuratoare: zeci de bolnavi, insotiti de rude si prieteni, asteptau o minune. Atmosfera era incarcata de gemete, strigate dupa ajutor, rugaciuni, injuraturi si taceri. Pretutindeni se puteau vedea resturi de mancare, gunoaie si rogojini ce serveau drept pat pentru nefericitii suferinzi. Aerul era plin de miasmele bolii si suferintei. Betesda era ultimul loc de pe pamant in care cineva se putea simti bine.
Cu toate acestea, Iisus se afla acolo. Si nu intr-o zi oarecare, ci intr-o zi de mare sarbatoare pentru poporul evreu. Dintre zecile de suferinzi , Mantuitorul alege un caz disperat: un paralitic ce suferea de 38 de ani. Omul nu mai avea pe nimeni care sa-l ajute. Il parasisera rudele si prietenii, traind din mila celor ce isi vizitau bolnavii.
“Vrei sa te faci sanatos?”– il intreaba Iisus.
“Doamne, n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa si, pana sa ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea.”
“Scoala-te”, i-a zis Iisus, “ridica-ti patul si umbla !”
Ne intereseaza insa finalul dialogului dintre Mantuitorul si paralitic:
“Dupa aceea, Iisus l-a gasit in Templu si i-a zis: “Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau !” ( vers. 14 )
Observam, ca si in cazul femeii adulterine, aceeasi ordine a lucrurilor: intai vine eliberarea din robia pacatului ( “Iata ca te-ai facut sanatos “) si dupa aceea vine grija celui eliberat de a nu recadea in aceeasi robie ( “De acum sa nu mai pacatuiesti…”). Grija aceasta se numeste simplu: ascultare de Legea divina.
In fata unor evidente ca cele amintite, ma intreb: cum pot oare teologi si pastori crestini sa afirme ca Legea morala si-a incetat rolul odata cu venirea lui Christos ? Oare Christos a platit un pret atat de mare pentru ca noi sa ne jucam “de-a v-ati ascunselea” cu poruncile divine si cu pacatul ? Ce rost ar mai avea o eliberare atat de scump platita de cer, daca in clipa urmatoare am alege din nou sa calcam Legea divina, cazand din nou in vechea robie a pacatului ?
O eliberare completa
“Adevarat, adevarat va spun ca cine traieste in pacat ( in neascultare de Legea divina ) este rob al pacatului…Deci daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Ioan 8, 34.36
Libertatea promisa de Domnul Christos nu se refera doar la eliberarea de sub vinovatia pacatului, lucrare pe care El o poate face intr-o singura clipa, in momentul pocaintei noastre. Ar fi prea putin. Ar fi o lucrare neterminata…
Eliberarea este un proces complex care trebuie continuat cu eliberarea de sub puterea pacatului – lucrare numita in Biblie si “sfintire” si care poate dura o viata intreaga. Iar in final, dupa incheierea istoriei pacatului si restabilirea armoniei universale, urmeaza si cea de-a treia faza a eliberarii omului pacatos: eliberarea de prezenta pacatului. In lumea cea noua in care vor trai cei mantuiti, prezenta pacatului, care le-a adus atata suferinta in viata, va fi definitiv si complet inlaturata. ( vezi Maleahi 4,1: Apocalips 21,8;27 )
O eliberare completa trebuie sa cuprinda toate cele trei aspecte. Iar Legea morala isi are rolul ei special in acest proces. Exista un paradox al libertatii, pe care marii ganditori l-au surprins in cugetarile lor: esti liber atata vreme cat te supui legilor. Un conducator auto care respecta legile circulatiei este liber sa circule oriunde doreste. Un om care respecta principiile sanatatii se va bucura de o sanatate deplina, ceea ce ii va conferi libertate de actiune. Un cetatean care respecta legile tarii este un om liber si apreciat in societate.
Insa omul care respecta Legea lui Dumnezeu, chiar cu pretul suprem, este cu adevarat un om liber. Priviti la martirii din timpul Romei pagane sau din vremea intunecatului Ev Mediu ! Puterile pamantesti, sau cele ecleziastice, i-au trimis in arenele cu fiare salbatice sau pe rugurile Inchizitiei pentru singura lor vina de a ramane credinciosi vointei lui Dumnezeu exprimata in Legea Sa. Dar in momentele de persecutie crunta, acesti oameni erau mai liberi ca oricand.
Istoria consemneaza ca pe rugul aprins, Ian Huss- marele reformator din Boemia- canta imnuri de lauda si de biruinta. Huss a trait si a murit ca un om liber ( 2 )
Inchis intre zidurile reci ale temutei inchisori Mamertini din Roma, apostolul Pavel le scria credinciosilor din Filipi: “Caci pentru mine a trai este Christos, iar a muri este un castig… Alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Christos Iisus.” ( Filipeni 1,21; 3,14 ). Doar un om liber putea spune aceste cuvinte.
Legati de maini si de picioare, si aruncati in cuptorul aprins din valea Dura pentru singura lor vina de a refuza sa calce una din poruncile lui Dumnezeu, cei trei tineri evrei erau mai liberi ca oricand. Impreuna cu ei, in mijlocul flacarilor mistuitoare, a coborat Insusi Fiul lui Dumnezeu. Erau atat de liberi incat nici macar mirosul de fum nu s-a lipit de hainele lor ( vezi Daniel cap. 3 )
Exilat pe insula Patmos, departe de cei iubiti si de fratii lui de credinta, si inconjurat de nesfarsitul apelor marii, batranul apostol Ioan era mai liber ca niciodata. Acolo, pe acea insula ostila, cerul s-a deschis intr-o uriasa panorama profetica, batranul apostol putand sa vada prin timp pana in ziua eliberarii depline a tuturor celor sfinti din toate veacurile.
“Deci, daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Ioan 8, 36
Prietene, stiu ca aspiratia ta spre libertate este profunda. Ea isi are originea chiar in Dumnezeul care ne-a creat. Am fost creati fiinte libere, dar nu uita: libertatea ta si a mea e conditionata de ascultare de Legea lui Dumnezeu. Doar ascultarea deplina de principiile ei ne pastreaza liberi.
Poate ti se pare ciudat acest paradox. Dar gandeste-te putin : cine este cu adevarat liber: betivul care isi permite “libertatea” de a bea cat doreste, sau omul care trece pe langa carciuma fara sa o bage in seama ? Cine este mai liber: mincinosul care isi permite “libertatea” de a minti la fiecare pas, sau omul care iubeste adevarul mai mult decat propria viata ? Cine este mai liber: criminalul care isi permite “libertatea” de a lua viata semenului sau, sau omul care respecta viata, oricum s-ar manifesta ea ? Cine este mai liber: desfranatul care nu poate trece pe langa o casa de toleranta fara sa intre in ea, sau omul care simte repulsie ori de cate ori este nevoit sa treaca prin preajma ?
Satana iti sopteste ca dincolo de “gardul” ocrotitor al Legii divine se afla adevarata libertate. Nu te lasa inselat: dincolo se afla cea mai crunta robie- robia pacatului. Si daca trebuie sa suferi pentru ascultarea ta de Legea divina, nu uita: mai bine cu Iisus in cuptorul incercarii, decat fara El in placerile de o clipa oferite de lumea in care traim.
Creatorul nostru iti garanteaza eliberarea si apoi libertatea deplina. Tu trebuie doar sa faci alegerea cea buna:
“Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El. Caci de aceasta atarna lungimea zilelor tale …” Deuteronom 30, 19-20
Iti doresc succes !
Referinte:
( 1 ) Will Durant, Civilizatii istorisite, vol. 9, pag. 208-209
( 2 ) E.G.White, Tragedia Veacurilor, cap. 6 , Huss si Ieronim
