Introducere
De cele mai multe ori se manifesta ca o raceala obisnuita cu oboseala si apatie, insotite poate si de o durere a oaselor. Datorita acestei constelatii simptomale uneori dureaza mult timp pana se ajunge la o diagnosticare corecta… timp pe care cei mai multi pacienti nu il au!
Conform unor statistici realizate de European Network of Cancer Registries, in 2010 s-au inregistrat in Europa 21,420 cazuri de mielom multiplu si aproximativ 15,000 decese datorate acestei boli. De asemenea, se estimeaza ca in Europa astazi traiesc in jur de 60,000 de persoane cu aceasta boala.
Daca in cazul mielomului grupa de varsta preponderenta a pacientilor este in jurul a 60- 65 de ani, in cazul limfomului avem doua puncte de referinta ale varstei: 30 ani si 60 ani.
Despre cauzele acestei imbolnaviri se cunoaste inca putin, statisticile arata insa o crestere a ratei imbolnavirilor in ultimele decenii. De asemenea se poate vedea o crestere a incidentei acestui tip de cancer la pacienti cu un sistem imunitar mai fragil, iar factorii de mediu pot juca si ei un rol important in declansarea bolii.
Primul simptom al unui limfom este aproape mereu inflamarea ganglionilor limfatici. Aceste inflamatii pot apare axilar, in zona inghinala sau a gatului; nu sunt dureroase si dispar dupa maxim 3 saptamani. Concomitent pot apare simptome generale de atacuri de febra, scadere in greutate sau transpiratie nocturna. Limfomii pot apare atat in forma agresiva cat si indolenta.
In cazul mielomului, primul simptom este o durere persistenta a oaselor… si datorita faptului ca aceasta boala apare la o varsta mai inaintata, simptomul este gresit interpretat, pacientul este indrumat catre specialistul reumatolog sau ortoped, iar acest proces inseamna pierderea a mult timp pretios.
De aceea, in cazul unei dureri a oaselor cu o durata mai lunga de 6 saptamani, medicul de familie ar trebui sa o investigheze mai amanuntit printr-o electroforeza de serum. Electroforeza faciliteaza localizarea unor paraproteine specifice mielomului. in cazul unui rezultat in afara parametrilor normali, pacientul trebuie indrumat catre un centru specializat de hematologie pentru o diagnosticare mai amanuntita.
Diagnosticarea
Ajuns intr-un centru specializat, urmatorul pas in procesul diagnosticarii unui eventual limfom este biopsia unui ganglion limfatic (in anumite cazuri se poate extirpa in totalitate) in cadrul careia tesutul este investigat histologic si molecular-biologic. Se continua cu investigatii de tipul tomografiei computerizate si, datorita faptului ca exista peste 30 de tipuri de limfomi, abia dupa staging si grading poate fi facut un plan de terapie.
In cazul mielomului multiplu, inainte de toate trebuie vazut cat de ridicata este valoarea paraproteinelor in sange. Radiografia scheletului, tomografia computerizata, dar mai ales punctia maduvei osoase, toate aceste investigatii dau informatii despre osteoliza tesutului osos.
Tratamentul
Tratamentul limfomilor maligni consta intr-o combinatie de chemoterapie plus anticorpul monoclonar Rituximab. Acest tip de terapie a devenit deja standard si dureaza circa 6 luni. Cota de succes depinde de stadiul bolii in momentul descoperirii. Daca terapia a inceput intr-un stadiu incipient al bolii, rata de vindecare este de 90%. in cazurile avansate si cu o forma foarte agresiva a bolii, rata de vindecare scade la doar 30%.
Mielomul multiplu este incurabil, dar tratabil.
Terapia cu citostatice s-a considerat mult timp ca fiind solutia clasica de tratament insa in ultima perioada se apeleaza din ce in ce mai mult la o terapie cu subsante noi, cum ar fi Proteasom-Inhibitor Bortezomib, Thalidomid sau derivatul acestuia, Lenalidomid.
Aceste solutii de tratament sunt mai usor de suportat mai ales la pacientii in varsta. Pentru pacientii tineri, varianta optima se compune din terapia cu substante din cele mentionate mai sus impreuna cu un transplant de celule stem.
Articolul de mai sus va este oferit de firma ORIGAMI.CC e.U., firma specializata in intermedieri medicale in Austria.
Pentru informatii suplimentare accesati www.origami.cc
