14
Views
Imparatul slavei S-a umilit nespus pentru a imbraca natura omeneasca. Mediul omenesc in care a trait era neprielnic si respingator. Slava Sa a fost acoperita, pentru ca maiestatea infatisarii Sale sa nu devina un punct de atractie .El a evitat orice stralucire exterioara. Bogatiile , onoarea lumeasca si marirea omeneasca nu pot niciodata sa salveze un suflet de la moarte ;Isus avea grija ca nici o atractie de natura paminteasca sa nu determine adunarea oamenilor in jurul Sau. Numai frumusetea adevarului ceresc trebuia sa atraga pe aceia care doreau sa-L urmeze .Caracterul lui Mesia fusese prevenit de mult timp in profetie si El dorea ca oamenii sa-L primeasca pe temeiul marturiei din Cuvantul lui Dumnezeu.

Ingerii se minunasera de maretul plan al mantuirii. Ei urmareau sa vada cum avea sa primeasca poporul lui Dumnezeu pe Fiul Sau imbracat in natura omeneasca. Ingerii ceresti au coborat in tara poporului ales. Alte natiuni se tineau de legende si se inchinau la dumnezei falsi . In tara unde se descoperise slava lui Dumnezeu si unde stralucise lumina profetiei au venit ingerii. Ei au mers nevazuti la Ierusalim , la cei randuiti sa explice sfintele Scripturi si la slujitorii casei lui Dumnezeu. Deja lui Zaharia preotul , in timp ce slujea la altar , i se vestise apropiata venire a lui Hristos . Deja inainte-mergatorul era nascut, misiunea sa dovedita prin minuni si profetie. Vestea despre nasterea lui si despre minunata insemnatate a misiunii lui se raspandise pretutindeni .Cu toate acestea Ierusalimul nu se pregatea sa-si primeasca Mantuitorul.

Solii ceresti priveau cu uimire la nepasarea acelui popor pe care Dumnezeu il chemase sa transmita lumii lumina adevarului sfant. Natiunea iudaica fusese pastrata ca martora ca Hristos trebuia sa Se nasca din semintia lui Avraam si din neamul lui David. Si cu toate acestea ei nu stiau ca venirea Lui era acuma apropiata. In templu, sacrificiu de dimineata si de seara arata zilnic spre Mielul lui Dumnezeu; dar nici aici nu se facea nici o pregatire pentru primirea Sa. Preotii si invatatorii natiunii nu stiau ca cel mai mare eveniment al veacurilor era gata sa aiba loc. Ei repetau rugaciunile lor fara inteles si indeplineau ritualurile inchinarii pentru a fi vazuti de oameni, dar in goana lor dupa bogatii si onoruri lumesti nu erau pregatiti pentru aratarea lui Mesia. Aceeasi indiferenta stapanea tot pamantul lui Israel. Inimile egoiste si lumesti nu erau miscate de bucuria care facea sa tresalte tot cerul. Doar cativa doreau cu ardoare sa vada pe Cel Nevazut. Acestora le-a fost trimisa solia cereasca.

Ingerii au insotit pe Iosif si Maria in timp ce calatoreau de la caminul lor din Nazaret pana la cetatea lui David. Decretul Romei imperiale pentru inscrierea oamenilor din vastul lor cuprins se extindea pana la locuitorii de printre dealurile Galileii. Dupa cum pe vremuri Cir fusese chemat la tronul imperiului universal ca sa poata pune in libertate pe captivii Domnului, tot astfel Cezar August a fost facut mijlocul pentru indeplinirea planului lui Dumnezeu de a aduce pe mama lui Isus la Betleem. El era din neamul lui David si fiul lui David trebuia sa se nasca in cetatea lui David. Din Betleem zice profetul, “va iesi Cel care va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei”. Mica 5,2. Dar cetatea neamului lor imparatesc Iosif si Maria nu au fost recunoscuti si onorati. Obositi si fara adapost ei au strabatut toata lungimea drumului ingust, de la poarta cetatii pana la extremitatea de rasarit a orasului, cautand in zadar loc de odihna pentru noapte. Pentru ei nu s-a gasit nici o camera la hanul aglomerat. Intr-un adapost rudimentar pentru animale ei au gasit in cele din urma refugiul si aici S-a nascut Mantuitorul lumii.

Oamenii nu stiau lucrul acesta, dar vestea umplu cerul de bucurie. Cu un interes tot mai profund si mai calduros, fiintele sfinte din lumea luminii erau atrase spre pamant. Lumea intreaga era mai stralucitoare datorita prezentei Sale. Deasupra dealurilor Betleemului se aduna o multime imensa de ingeri. Ei asteptau semnul de a aduce lumii vestea cea buna. Daca conducatorii lui Israel ar fi fost credinciosi in raspunderea incredintata lor ar fi avut parte la bucuria de a vesti nasterea lui Isus. Dar acuma ei au fost lasati la o parte.

Dumnezeu declara:” Voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe pamantul uscat”. ,,Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric”. Isaia 44,3; Psalm 112,4. Acelora care cauta lumina si care o accepta cu bucurie le vor rasari razele stralucitoare de la tronul lui Dumnezeu.

Pe campiile unde tanarul David, isi conduse turma, pastorii inca mai vegheau in timpul noptii. In orele acestea de liniste ei vorbeau impreuna despre Mantuitorul fagaduit si se rugau pentru venirea Imparatului pe tronul lui David. “Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit inaintea lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru intreg norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul”. Luca 2,9-11.

La cuvintele acestea, privelisti de slava inunda inimile pastorilor care asculta. A venit Liberatorul lui Israel! Putere, marire, triumf, sunt legate de venirea Sa. Dar ingerul trebuie sa-i pregateasca pentru a recunoaste pe Mantuitorul lor in saracie si umilinta. ,,Iata semnul dupa care-L veti cunoaste”. spune el “veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle”.

Solul ceresc linistise temerile lor. Le spusese cum sa gaseasca pe Isus. Cu delicata consideratie fata de slabiciunea lor omeneasca le daduse timp sa se deprinda cu stralucirea divina. Apoi bucuria si slava nu mai puteau sa fie ascunse. Intreaga campie a fost luminata de puternica stralucire a ostirilor lui Dumnezeu. Pamantul era tacut si cerul plecat sa asculte imnul:

“Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte
Si pacea pe pamant intre oamenii placuti Lui“.

O, daca astazi familia omeneasca ar putea recunoaste imnul acesta! Declaratia facuta atunci, imnul cantat atunci, vor creste pana la incheierea vremii si vor rasuna pana la marginile pamantului. Cand Soarele Neprihanirii va rasari cu vindecare sub aripile Sale, cantecul acesta va fi repetat de glasul unei mari multimi, ca vuietul unei ape multe, zicand: “Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca” .Apoc. 19,6.

Dupa ce ingerii au disparut, lumina s-a stins si umbrele noptii au cazut din nou pe dealurile Betleemului. Dar in mintea pastorilor a ramas mai stralucitor tabloul vazut vreodata de ochi omenesti. “Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: ‘Haidem sa mergem pana la Betleem’ si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul”. S-au dus in graba, si au gasit pe Maria pe Iosif si pruncul culcat in iesle. Luca 2,15.16.

Plecand de acolo cuprinsi de mare bucurie, au inceput sa vesteasca lucrurile pe care le vazusera si auzisera. ,,Toti cei care i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea, si se gandea la ele in inima ei. Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu. Luca 2,18 -20.

Cerul si pamantul nu sunt astazi mai departe unul de altul decat atunci cand pastorii ascultau cantecul ingerilor. Omenirea este inca tot asa de mult obiectul grijii cerului ca si atunci cand oamenii simpli, cu ocupatii obisnuite, au intalnit ingeri in miezul zilei si au vorbit cu solii ceresti prin vii si pe campii. Cerul poate fi foarte aproape de noi pe drumurile obisnuite ale vietii. Ingerii din locuri ceresti vor sprijini pasii acelora care vin si merg la porunca lui Dumnezeu.

Faptul petrecut la Betleem este un subiect inepuizabil .In el este ascuns “adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu” Romani 11,33.

Admiram sacrificiul Mantuitorului, care a schimbat tronul cerului cu staulul si tovarasia ingerilor sfinti cu vitele din grajd. Ingamfarea omeneasca si multumirea de sine se simt mustrate in prezenta Sa. Dar aceasta n-a fost decat inceputul iubiri Sale minunate. Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinta aproape fara margini ca sa ia natura omului chiar si atunci cand Adam se afla in Eden, nevinovat. Dar Isus a luat corp omenesc atunci cand rasa umana fusese slabita de patru mii de ani de pacat. Ca orice copil a lui Adam, El si-a asumat consecintele actiunii legii ereditatii. Care erau consecintele acestea se poate vedea in istoria stramosilor Sai pamantesti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca sa imparta cu noi grijile si ispitele si sa ne dea pilda de o viata lipsita de pacat.

In cer Satana urase pe Hristos pentru pozitia Sa la tronul lui Dumnezeu. L-a urat si mai mult atunci cand el insusi a fost inlaturat. A urat pe Acela care Se legase sa rascumpere pe pacatosi. Cu toate acestea, lumea in care Satana se pretindea stapan, Dumnezeu a ingaduit Fiului Sau sa vina ca un prunc slab, supus slabiciunii omenesti. El I-a ingaduit sa dea piept cu primejdiile vietii la fel ca oricare alt om, sa duca lupta vietii asa cum trebuie sa o duca orice vlastar omenesc, cu riscul de a da gres si a pierde vesnicia.

Inima oricarui tata pamantesc vegheaza asupra fiului sau. El priveste fata copilasului sau si tremura la gandul primejdiei pentru viata acestuia. El doreste din toata inima sa feresca scumpa lui odrasla de puterea lui Satana, sa-l tina departe de ispite si lupta. Pentru a infrunta o lupta si mai inversunata si un risc mult mai infricosator, Dumnezeu a dat pe singurul Sau Fiu, ca in felul acesta cararea vietii sa poata fi facuta sigura pentru copilasii nostri. Aici este iubirea! Minuneaza-te, cerule, si ramai incremenit, pamantule!

extras din cartea “Hristos, Lumina Lumii”, cap.IV, de E.G.White

Pentru a afla mai multe despre viata lui Isus Hristos va invitam sa cititi Biblia. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Vi s-a nascut un Mantuitor

| Isus Hristos in cuvinte si imagini |
Despre autor
-