Continut
Titlul cartii
CELE doua carti actuale ale Regilor au fost la inceput una singura, cunoscuta in ebraica sub numele de Melakim, "Regi". In Biblia ebraica cartea Regilor a ramas nedivizata pana in timpul editiei tiparite a lui Daniel Bomberg, in 1516-17. Traducatorii in limba greaca ai LXX, care au impartit "cartea lui Samuel" in doua carti, au impartit de asemenea si "cartea Regilor" in doua carti, si au tratat cele patru diviziuni ca parti de la 1 la 4 ale "Imparatiilor".
Titlul cartilor reflecta continutul acestora; prima carte a Regilor reda istoria imparatilor iudei incepand cu moartea lui David si domnia lui Solomon si terminand cu ascensiunea lui Ioram in Iuda si a lui Ahazia in Israel. A doua carte continua cu relatarea domniei lui Ahazia si se termina cu sfarsitul lui Iuda ca imparatie.
Cartile Regilor sunt mai degraba prin natura lor o compilare de materiale selectate puse la un loc de un editor, decat o realizare originala a unei singure persoane. Ele contin materiale de mare valoare si credibilitate istorica. Articolele scrise de oameni inspirati din sursele timpurii au fost stranse si aranjate intr-o lucrare ce urmarea o anumita structura, cu explicatii ce denota profundul ei interes religios. Multe articole au fost luate direct sau indirect din inregistrarile oficiale de la curtea templului. Cercetarile arheologice care au descoperit multe dintre aceste articole au demonstrat inca o data acuratetea uimitoare a relatarilor din cartile Regilor. Exista, fara indoiala, naratiuni preluate din inregistrarile pastrate in scolile profetilor. Relatarile sunt prezentate uneori cu un mare apel dramatic, pentru ca apoi sa fie prezentate ca judecati moralizatoare sobre. Contributia istorica la aceste carti nu are paralela in nici o inregistrare din Asiria, Egipt sau Babilon. Chiar si atunci cand sunt analizate din punctul de vedere al istoriei profane, cartile acestea, cu apelul lor profund umanitar, cu farmecul lor fara pereche, cu inteleptele decizii politice si cu filozofia lor morala profunda, sunt printre cele mai de seama realizari pe care le avem de la vechiul orient.
In ciuda diversitatii materialelor sursa exista o dovada clara a unitatii acestei lucrari. Relatarile privitoare la diferiti regi sunt prezentate folosind aceeasi formula la inceputul si sfarsitul fiecarei domnii. Exista o anumita analiza in care imparatii sunt comparati cu alti monarhi mai buni sau mai rai care i-au precedat. Anumite particularitati de gandire si exprimare care se intalnesc in ambele carti ale Imparatilor indica in mod clar catre o singura persoana care a realizat materialul in forma prezenta.
Data realizarii este data de concluzia cartii, perioada finala a istoriei regatului Iuda, cand acestui regat i s-a pus capat de catre Nabucadnetar si poporul a fost luat captiv in Babilon. Nu putem identifica cu certitudine persoana care a compilat materialele Imparatilor in forma lor prezenta, insa traditia iudaica spune in Talmud, Baba Bathra 15a, ca aceasta a fost Ieremia. Daca 2 Regi 25:27-30 este privit ca un postscriptum, editorul ar fi putut fi foarte bine Ieremia sau unul dintre contemporanii sai inspirat.
Cadrul istoric la cartile Imparatilor
Cartile Regilor sunt acopera o perioada paralela cu una dintre cele mai interesante si mai pline de evenimente perioade a istoriei vechiului orient apropiat. Aceasta este perioada cand Asiria s-a ridicat la apogeul puterii ei si cand imparatii ei au pornit sa cucereasca lumea, cuprinzand in planul lor de cucerire si regatele lui Israel si Iuda. Aceasta este perioada Dinastiilor XXI – XXVI din Egipt, care nu au renuntat inca la planurile lor de cucerire si care rivalizau cu puterile mesopotamiene pentru controlul Palestinei si a Siriei. Acesta este timpul Imperiului Neobabilonian cand mezii si caldeii au infrant Imperiul Asirian si au adus cea mai mare parte a orientului apropiat sub influenta lor, distrugand regatul Iuda si ducand triburile din partea sudica in captivitatea babiloniana.
De-a lungul acestei perioade regatele Israelului si Iudei au fost intr-un contact constant si vital cu natiunile rasaritene. Printre sotiile lui Solomon a fost o fiica a lui faraon. Hiram din Tir a fost privit de Solomon ca un prieten personal si a asistat la constructia Templului. Ieroboam, care trebuia sa devina primul rege al Israelului, a fost un refugiat politic care si-a cautat azil in Egipt. Roboam, in al cincilea an al domniei lui, a fost atacat de Sisac al Egiptului. Acest Sisac a fost de fapt faimosul Sheshonk I, intemeietorul Dinastiei XXI, care ne-a lasat de asemenea propria sa relatare a atacului asupra lui Iuda si Israel. Omri a fost un rege a carui istorie a marcat posteritatea astfel incat imparatia lui Israel a fost cunoscuta printre asirieni ca Mat Humri, "Tara lui Omri". Shalmaneser III il mentioneaza pe Ahab ca luptand cu aliatii din apus impotriva Asiriei in batalia de la Qarqar in anul al saselea al lui Shalmaneser, iar in anul al 18-lea acesta a primit tribut de la Iehu.
Mesa al Moabului se raporteaza ca a platit tribut lui Ahab si ca s-a rasculat impotriva lui Israel dupa moartea lui Ahab. Un detaliu interesant al acestui incident ne vine de pe renumita Piatra Moabita – si anume ca el a primit tribut de la regele "Ioas, samariteanul". Cartea Regilor mentioneaza tributul platit de Menahem lui Pul al Asiriei precum si atacul lui Tiglat-Pileser asupra triburilor din nord in timpul domniei lui Pecah. Avem de asemenea relatarile lui Tiglat-Pileser III in care acesta mentioneaza legaturile sale cu Menahem, Pecah si Osea din Israel si cu Azaria si Ahaz din Iuda.
Biblia mentioneaza de asemenea tributul platit de Osea lui Shalmaneser V, conspiratia lui Osea impotriva Asiriei impreuna cu So al Egiptului, precum si asediul timp de trei ani al Samariei incheiat cu capturarea acesteia si sfarsitul regatului de nord (2 Regi 17).
In anul al paisprezecelea al lui Ezechia, Sanherib s-a suit impotriva "tuturor cetatilor intarite din Iuda", care au cazut in mainile lui impreuna cu Ezechia care a fost asediat in Ierusalim. Sanherib a lasat posteritatii propria sa relatarea a acestei campanii. In timpul rezistentei eroice a lui Ezechia impotriva lui Sanherib, Berodac-Baladan al Babilonului a trimis solii sai la regele din Iudea.
Iosia a murit de mana lui Neco al Egiptului in timp ce incerca sa reziste invaziei egiptene in Palestina. In sfarsit, exista relatari detaliate ale numeroaselor campanii ale lui Nabucadnetar impotriva Ierusalimului in zilele lui Ioiachim, Ioiachin si Zedechia care au avut ca urmare distrugerea Ierusalimului si sfarsitul regatului din sud.
Pentru a aprecia aceasta perioada importanta a istoriei ebraice este necesar sa intelegem evenimentele care au avut loc in Asiria, Egipt si Babilon. Pentru a le integra corect este necesar sa le aranjam in ordine cronologica astfel incat sa fie corect plasate in cadrul istoric ar regilor contemporani. Cu exceptia ultimilor trei sau patru conducatori ai Asiriei, datele asiriene si babiloniene ale acestei perioade sunt in general acceptate si clar stabilite. Pentru Egipt cronologia nu este atat de sigura.
Desi cartile Regilor prezinta istoria conducatorilor iudei e la moartea lui David si domnia lui Solomon pana la distrugerea finala a regatelor lui Iuda si a Israelului, scopul principal nu este acela de a prezenta faptele istorice de dragul istoriei. Exista o istorie insa ea este prezentata cu un scop – pentru a arata cum este legata experienta evreilor de planurile si scopul lui Dumnezeu. Scopul nu a fost atat de mult sa se scrie o cronica detaliata a unor fapte neinteresante ale istoriei asa cum sunt prezente in lectiile de istorie. Cel care a compilat aceste carti a urmarit un motiv religios profund si un scop foarte practic. Copiii lui Israel erau poporul lui Dumnezeu si ei trebuiau sa implineasca scopul divin in a trai pe pamant principiile imparatiei cerurilor. Neprihanirea trebuia sa fie fundamentul prosperitatii nationale. Pacatul aduce numai ruina. Daca era consecventa misiunii sale divine, natiunea ar fi crescut in putere si maretie. Daca imparatii si conducatorii esuau in trairea scopului divin, Israel ar fi pierit ca popor. Natiunea nu putea sa existe fara neprihanire si fara Dumnezeu.
Faptul uimitor este ca atunci cand israelitii au esuat ca natiune si au fost la un pas de ruina totala, cineva a gasit in istoria intunecata a infrangerilor si necazurilor lui Israel ceva de valoare scris pentru generatiile viitoare. Lectiile esecului lui Israel au adus lumina si speranta lumii. Din cenusa infrangerii trebuia sa se ridice o noua structura plina de succes si victorioasa. Israel putea sa piara insa neprihanirea nu trebuia sa piara. Daca lectia esecului lui Israel a fost invatata, lumea ar putea gasi speranta in Dumnezeu.
Epoca in care cartea Regilor a luat fiinta a fost epoca profetilor. In declaratiile acestei carti pot fi descoperite curajul si sensibilitatea spirituala a profetilor ce aduc lectii de la Dumnezeu pentru inima omeneasca.
Relatarea Regilor incepe cu domnia glorioasa a lui Solomon, cu constructia templului, cu o natiune care este plina de viata si puternica. Se incheie cu o domnie slaba a unui rege infam, cu distrugerea templului si cu o tara a lui Iuda in ruina. Insa aceasta lectie a ruinei trebuia sa ridice un nou spirit de speranta si sa concentreze atentia asupra unei noi epoci viitoare, mai buna, cu un Israel condus de Regele lor cel vesnic. "Iata vin zile, zice Domnul, cand voi aduce inapoi prinsii de razboi ai poporului Meu Israel si Iuda, zice Domnul; ii voi aduce inapoi in tara pe care am dat-o parintilor lor si o vor stapani" (Ieremia 30:3). "Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor si imparatului lor David pe care il vor asculta" (30:9). "Iacov se va intoarce iarasi, va avea odihna si liniste; si nu-l va mai tulbura nimeni" (30:10). "Le voi da o inima si o cale ca sa se teama de Mine totdeauna, spre fericirea lor si a copiilor lor dupa ei. Voi incheia cu ei un legamant vesnic, ca nu Ma voi mai intoarce de la ei, cile voi face bine, si le voi pune in inima frica de Mine, a sa nu se departeze de Mine. Ma voi bucura sa le fac bine, ii voi sadi cu adevarat in tara aceasta, din toata inima si din tot sufletul Meu" (32:39-41).
Chiar daca scopul lui Dumnezeu nu este prezentarea unei istorii ca aceasta, acesta contine o istorie de o mare importanta si de o remarcabila acuratete. Exista articole cu privire la conducatorii iudei asa cum nu vom descoperi niciodata in analele statelor invecinate. Analele seculare ale statelor invecinate au fost scrise pentru a ridica in slavi pe regi, sa-i glorifice ca oameni de stat, constructori, vanatori, sa faca publice actele lor de pietate in serviciul dumnezeilor lor, si sa relateze biruintele lor in razboaie. Inregistrarile iudeilor, asa cum au ajuns pana la noi, au avut ca scop sa glorifice pe Dumnezeu si nu pe om. Astfel gasim in relatarile Regilor nu numai realizarile conducatorilor iudei ci de asemenea si slabiciunile si infrangerile lor.
Cartile Regilor contin articole de importanta istorica nu doar cu privire la imparatiile lui Israel si a lui Iuda, ci cu privire la natiunile din jurul lor. Exista articole interesante cu privire la Tir si Egipt, la vasele din Tars care merg dupa aur la Ofir, la vasul lui Solomon de la Etion-Gheber pe malurile Marii Rosii, la imparateasa din Seba care a venit la Ierusalim cu un convoi de camile incarcate cu aur si condimente, la uciderea lui Sanherib de catre fiii sai Adramelec si Sareter in timp ce se inchina in casa dumnezeului lui, teama sirienilor de regii hititi, tributul pentru Ahab de 100.000 de miei de la Mesa, imparatul pastor al Moabului, la trimiterea fortelor egiptene ale lui Tirhaca pentru a hartui ostile asiriene ce asediau Lachisul si Libna, la aducerea pomilor din Ofir pentru a face stalpi la casa lui Dumnezeu, la aducerea mostenitorului ca ardere de tot pe zidurile cetatii moabite pentru a capata ajutorul zeilor, la trimisii asirieni care vorbeau aramaica si ebraica in secolele VIII-VII i.Hr., la zif, etanim si bul, numele lunilor din istoria timpurie a Canaanului – toate acestea fiind ingrediente interesante si vitale din care a fost alcatuita istoria.
Una dintre caracteristicile importante ale cartii regilor este cadrul cronologic propriu. In general regii sunt prezentati in ordinea in care au urcat pe tron, indiferent daca au domnit in Israel sau in Iuda. Doua informatii cronologice principale sunt oferite pentru fiecare: (1) o sincronizare, adica datarea inceputului domniei unui rege al lui Iuda in anul specific al regelui contemporan din Israel si invers, si (2) lungimea specifica fiecarei domnii. Uneori mai sunt mentionate si alte perioade, precum intervalele, datele unor evenimente regale sau o sincronizare intre anumiti regi iudei si cei ai altor natiuni.
Totusi exista multe dificultati in a armoniza personajele lui Israel cu cele din Iuda precum si in sincronizarea ambelor cu cronologia nebiblica. Chiar intr-o serie de domnii care incep si se incheie ambele in Israel si Iuda, totalul anilor nu este acelasi. Aceste dificultati au determinat pe unii teologi ai Bibliei sa afirme ca in perioada regilor cronologia devenit foarte confuza de-a lungul secolelor datorita greselilor copistilor. Eforturile altora de a armoniza datele au condus la mai multe teorii (desi nu larg raspandite) bazate in special pe revizii indoielnice ale personajelor intr-un efort de a le armoniza cu cronologia nebiblica.
In prezent discrepantele par destul de mari daca nu tinem totusi cont de lipsa noastra de informare cu privire la diferitele metode tehnice de calcul folosite in timpurile biblice. Intelegerea mai buna a principiilor cronologice de baza folosite de scribii iudei face posibila, in cadrul cercetarilor recente, realizarea unei structuri coerente care aliniaza domniile celor doua regate iudaice in armonie cu toate datele biblice si cu cronologia in general acceptata a Asiriei si Babilonului.
Datarea folosita de acest material este bazata un studiu al sistemului cronologic al regilor si a fost aleasa pentru a arata marele grad de armonizare al datelor biblice, incercand sa ofere o solutie pentru aceasta problema. Ea este prezentata doar ca o tentativa de cronologie, pentru ca este posibil ca descoperiri ulterioare sa aduca mai multa lumina cu privire la acele timpuri si sa fie nevoie de o ajustare a acestei aranjari ca urmare a unei cunostinte mai exacte a cronologiei acestei perioade.
I. De la moartea lui David la despartirea regatului, 1 Regi 1:1 – 11:43.
A. Ultimele zile ale lui David, 1:1 – 2:11.
1. Ultima boala a lui David, 1:1-4.
2. Eforturile lui Adonia de a obtine imparatia, 1:5-53.
a. Pregatiri pentru ocuparea tronului, 1:5-10.
b. Natan vorbeste cu Bat-Seba, 1:11-14.
c. Bat-Seba vorbeste cu David, 1:15-21.
d. Natan vorbeste cu David, 1:22-27.
e. David fagaduieste imparatia lui Solomon, 1:28-31.
f. David face pe Solomon imparat, 1:32-40.
g. Adonia aude ca Solomon este imparat, 1:41-49.
h. Solomon il cruta pe Adonia, 1:50-53.
3. Ultimele sfaturi ale lui David pentru Solomon, 2:1-9.
4. Moartea lui David, 2:10-11.
B. Domnia lui Solomon, 2:12 – 11:43.
1. Solomon asigura imparatia, 2:12.
2. Solomon si oponentii sai, 2:13-46.
3. Casatoria lui Solomon cu fiica lui Faraon, 3:1.
4. Jertfa lui Solomon la Gibeon si mesajul de la Dumnezeu, 3:2-15.
5. Judecata remarcabila a lui Solomon, 3:16-28.
6. Slujbasii de la curte, 4:1-28.
7. Intelepciunea lui Solomon, 4:29-34.
8. Constructia templului, 5:1 – 8:66.
9. Cladirile, jertfele si vasele lui Solomon, 9:1-28.
10. Vizita imparatesei din Seba, 10:1-13.
11. Aurul, tronul, navele si carele lui Solomon, 10:14-29.
12. Multele sotii ale lui Solomon si idolatria sa, 11:1-8.
13. Adversarii lui Solomon, 11:9-40.
14. Moartea lui Solomon, 11:41-43.
II. De la impartirea regatului la caderea Samariei, 1 Regi 12:1 – 2 Regi 17:41.
A. De la Ieroboam I la Tibni, 1 Regi 12:1 – 16:22.
1. Incoronarea lui Roboam si dezbinarea imparatiei, 12:1-24.
2. Ieroboam I, 12:25 – 14:20.
a. Altare ridicate la Dan si Betel, 12:25-33.
b. Omul lui Dumnezeu si profetul neascultator, 13:1-32.
c. Caile rele ale lui Ieroboam, 13:33-34.
d. Judecati divine peste casa lui Ieroboam, 14:1-20.
3. Roboam, 14:21-31.
4. Abiam, 15:1-8.
5. Asa, 15:9-24.
6. Nadab, 15:25-26.
7. Baesa, 15:27 – 16:7.
8. Ela, 16:8-9.
9. Zimri, 16:10-20.
10. Tibni, 16:21-22.
B. De la Omri la Ahazia, 1 Regi 16:23 – 2 Regi 8:29.
1. Omri, 1 Regi 16:23-28.
2. Ahab, 16:29 – 22:40.
a. Relele domniei lui Ahab, 16:29-34.
b. Mustrarile profetului Ilie, 17:1 – 19:18.
c. Chemarea lui Elisei, 19:19-21.
d. Razboi si pace cu Siria, 20:1-43.
e. Luarea viei lui Nabot si mustrarea lui Ilie, 21:1-29.
f. Atacul asupra Ramot-Galaadului, 22:1-40.
3. Iosafat, 22:41-50.
4. Ahazia in Israel, 1 Regi 22:51 – 2 Regi 1:16.
5. Ioram in Israel, 2 Regi 1:17 – 8:15.
a. Ascensiunea lui Ioram in al doilea an al lui Ioram al lui Iuda, 1:17-18.
b. Urcarea la cer a lui Ilie, 2:1-11.
c. Elisei il urmeaza pe Ilie, 2:12-25.
d. Ascensiunea lui Ioram in al optsprezecelea an al lui Iosafat, 3:1.
e. Relele domniei lui Ioram, 3:2-3.
f. Biruirea moabitilor, 3:4-27.
g. Minunile lui Elisei, 4:1-44.
h. Naaman curatat de lepra, 5:1-27.
i. Constructia fiilor profetilor, 6:1-7.
j. Orbirea sirienilor, 6:8-23.
k. Samaria asediata de sirieni, 6:24 – 7:20.
l. Mesajul lui Elisei pentru Hazael, 8:1-15.
6. Ioram in Iuda, 8:16-24.
7. Ahazia in Iuda, 8:25-29.
C. De la Iehu la sfarsitul regatului nordic, 2 Regi 9:1 – 17:41.
1. Iehu, 9:1 – 10:36.
a. Iehu uns rege, 9:1-13.
b. Iehu ucide pe Ioram si Ahazia, 9:14-29.
c. Uciderea Izabelei, 9:30-37.
d. Iehu ucide pe toti urmasii lui Ahab, 10:1-17.
e. Iehu distruge inchinarea la Baal, 10:18-28.
f. Relele domniei lui Iehu, 10:29-36.
2. Atalia, 11:1-21.
3. Ioas in Iuda, 12:1-21.
4. Ioahaz, 13:1-9.
5. Ioas in Israel, 13:10-25.
a. Faptele lui rele si razboiul cu Amatia, 13:10-13.
b. Moartea lui Elisei, 13:14-21.
c. Cetatile recuperate de la sirieni, 13:22-25.
6. Amatia, 14:1-22.
7. Ieroboam II, 14:23-29.
8. Azaria, 15:1-7.
9. Zaharia, 15:8-12.
10. Salum, 15:13-15.
11. Menahem, 15:16-22.
12. Pecahia, 15:23-26.
13. Pecah, 15:27-31.
14. Iotam, 15:32-38.
15. Ahaz, 16:1-20.
16. Osea, 17:1-41.
a. Revolta impotriva Asiriei si caderea Samariei, 17:1-6.
b. Relele care au adus ruina Israelului, 17:7-23.
c. Inchinarea amestecata a samaritenilor, 17:24-41.
III. De la Ezechia la distrugerea Ierusalimului de catre Nabucadnetar, 2 Regi 18:1 – 25:30.
A. O perioada de reforma, 18:1 – 20:21.
1. Ezechia.
a. Ezechia slujeste Domnului si distruge idolatria, 18:1-12.
b. Campaniile lui Sanherib, 18:13 – 19:37.
c. Ezechia vindecat de boala sa grava, 20:1-11.
d. Solii trimisi de Merodac-Baladan, 20:12-19.
e. Realizarile lui Ezechia, 20:20-21.
B. O perioada de declin, 21:1-26.
1. Manase, 21:1-18.
2. Amon, 21:19-26.
C. Ultima reforma, 22:1 – 23:30.
1. Iosia.
a. Repararea casei Domnului, 22:1-7.
b. Gasirea cartii legii, 22:8-20.
c. Adunarea batranilor, 23:1-2.
d. Distrugerea idolatriei din Iuda, 23:3-20.
e. Pazirea pastelui, 23:21-23.
f. Raspandirea reformei lui Iosia, 23:24-28.
g. Iosia ucis de Neco, 23:29-30.
D. Declinul final si sfarsitul regatului de sud, 23:31 – 25:30.
1. Ioahaz, 23:31-34.
2. Ioiachim, 23:35 – 24:7.
3. Ioiachin, 24:8-16.
4. Zedechia, 24:17 – 25:21.
a. Domnia rea a lui Zedechia, 24:17-20.
b. Nabucadnetar cucereste Ierusalimul si duce poporul in Babilon, 25:1-21.
5. Ghedalia facut dregator, 25:22-26.
6. Ioiachin eliberat din inchisoare, 25:27-30.
