23
Views

Deschid ochii uşor, nu ştiu exact unde mă aflu, ştiu doar că e cald şi bine. Abia zăresc câteva luminiţe pline de gingăşie ce explodează în mii de culori şi îmi gâdilă imaginaţia. Răsar doi ochi scânteind, de după o gură ca planetele din univers, câteva sunete ce-mi seamănă a cuvinte mă răsfaţă, îmi dau iar viaţă; mai trag puţin de timp şi mă întind  ca o pisică după un somn dulce. Ating privirea lui şi răsuflu uşurată, sunt acasă, pe planeta Pământ.

› citește în continuare

Timpul ca rest (Manuela Vasile, Revista Re:spiro)

| Respiro |
About The Author
-