De ce iubim televizorul?!

Chiar înainte de a vorbi, copilul se împrieteneşte cu televizorul. Mai târziu, după o zi grea de şcoală, dacă locul din faţa calculatorului este ocupat, el se va aşeza resemnat în faţa televizorului. Acest prieten este foarte credincios şi-l umează tăcut, dar constant, de-a lungul întregii sale vieţi: în zilele de vacanţă, în momentele mai dificile, în noul cămin. Prietenia lui este în unele locuri ameninţată de cea a internetului. Totuşi, televizorul rămâne acelaşi tovarăş iubit şi respectat. Gândeşte-te doar la locul în care este amplasat în cele mai multe case: în mijlocul sufrageriei… şi al timpului liber. De ce?!

Studiile arată că televizorul reuşeşte un lucru pur şi simplu uimitor: oferă o relaxare rapidă. Comparativ cu alte metode de relaxare care presupun un timp mai îndelungat, televizorul oferă imediat soluţia. Robert Kubey împreună cu Mihaly Csikszentmihalyi arată în cartea lor – Television and the Quality of Life: How Viewing Shapes Everyday Experience – că unul dintre motivele pentru care-l iubim este tocmai acest efect instant. După o zi obositoare de muncă, ne aşezăm comod în fotoliu şi deschidem televizorul. Relaxarea dată de poziţia întinsă este asociată cu micul ecran. Deşi, în mod real, doar poziţia este cea care oferă odihnă. Virgiliu Gheorghe, în Efectele televiziunii asupra minţii umane, asociază acest efect rapid de relaxare cu cel produs de drogurile puternice. Dar, la fel ca în cazul lor, efectul dispare la scurt timp după sistarea drogului. › citește în continuare