47
Views

Mă întreb: oare câţi dintre oamenii din jurul meu au auzit în ultima vreme următorul anunţ: De mâine eşti liber. Din cauza crizei suntem nevoiţi să facem reduceri de personal. Ne pare rău. Poate că printre ei, în această categorie intră părinţii, fraţii, surorile sau chiar prietenii tăi. Într-o măsură mai mare sau mai mică, am fost şi noi afectaţi de această afirmaţie, împreună cu ei.

Când eram elev, cea mai mare bucurie era să fiu întors de pe drumul spre şcoală pe motiv de… GREVĂ. A fi „liber” pentru câteva zile sau chiar şi pentru una singură era un mare prilej de veselie pentru mine şi colegii mei. Însă… bucuria trecea repede. Părinţii profitau de „concediul” nostru şi ne dădeau de lucru prin casă. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, când reîncepea şcoala, eram anunţaţi că vom avea incluse în program zile de recuperare. Şi totuşi, cât de scurtă, bucuria de a te şti „liber”, de a te putea juca (sinonim pentru recreere la acea vârstă) fără a fi constrâns de niciun fel de program, nu putea fi umbrită de nimic.

Când Dumnezeu ne-a creat, cred că s-a gândit şi la agitaţia şi viteza cu care suntem obişnuiţi astăzi. S-ar putea ca uneori să ne gândim că am avea mai mult timp liber dacă ziua sau săptămâna ar fi mai lungi. Cred însă că cele şapte zile a câte 24 h sunt suficiente. În perioada Revoluţiei Franceze, conducătorii au încercat să implementeze săptămâna de… zece zile. Urmarea? Oamenii au început să se îmbolnăvească, iar animalele mureau în brazdă. › citește în continuare

După muncă şi… recreere (Daniel Daniluc, Revista Re:spiro)

| Respiro |
Despre autor
-