PERISCOAPE SUPRASTELARE (1)
SIMBOLISMUL BINOMIC AL NATURII UMANE
INTRODUCERE
Omul are, prin creaţiune, capacitatea de a fi ceea este. În acelaşi timp, are posibilitatea să fie nu numai ceea ce este, ci şi ceeace poate să devină. Iar pentru ceea ce poate şi trebuie să devină are nevoie de un sistem de informare care să oglindească cerinţele devenirii sale. Şi singura Carte care poate să informeze omul, în această privinţă, este în mod unic doar Biblia: cartea comunicării dintre naturi incomunicabile.
Nu poate fi înţeleasă Biblia, dacă nu se porneste de la acest postulat esenţial. Si anume, de la faptul că natura umană nu poate comunica direct cu natura divină, decât într-un dialog unilateral (rugăciunea). Nici natura divină nu poate comunica cu natura umană decât unilateral (viziunea). Un important motiv pentru care contactul cognitiv uman cu realităţile divine, nu este posibil decât prin asemănare. Adică prin ferestre de factură simbolică. Singurele care pot pune în contact, din punct de vedere raţional, natura divină cu natura umană. Simbolurile biblice sunt periscoape ilustrative prin care vedem din submarinul nostru existenţial, în lumea de deasupra stelelor.
Datorită acestui fapt, Biblia este Cartea marii simbolistici cosmico-terestre. Un important motiv, pentru care informaţia biblică are loc în cea mai mare parte prin pachete simbolice (un semn, un număr, un gest, un obiect, o imagine etc). Adică prin „ceva” (Realitatea primă) care se referă prin asemănare la „altceva” (Realitatea secundă). Asemănarea constituie sistemul general al comunicării biblico-simbolice.
Desigur, Biblia vorbeşte şi la modul propriu nu numai la modul figurat. Nenumărate pasaje biblice sunt şi trebuie citite aşa cum sunt. Siguranţa comunicării divine se află însă în simboluri, mai ales în cele cu caracter ritualic.
Orice simbol se caracterizează prin raportul dintre Realitatea primă sau „ceva” (semnificantul) şi Realitatea secundă sau „altceva” (semnificatul).
Semnificantul
Realitatea primă
„ceva”
–––––
Asemanare
–––––
Semnificatul
Realitatea secunda
„altceva”
Problemele simbolisticii biblice şi problemele sensului filozofic al acestora sunt foarte complexe. Cei care se ocupă cel mai mult de descifrarea imaginilor simbolice ale Bibliei sunt: Apostolul Petru şi Apostolul Pavel. Cel dintâi descifrează, de exemplu, simbolulul Potopului (1 Petru 3, 18-22). Cel de al doilea, Apostolul Pavel, descifreza foarte multe simboluri biblice. În acelaşi timp, precizează un aspect foate important, şi anume, faptul că există foarte multe prezentări istorice ale Bibliei reale, în spatele cărora se ascund aspecte simbolice. Ne oferă ca exemplu, cei doi fi a lui Avraam (Ismael şi Isac) şi cele două femei (Agar şi Sara) care i-au născut, şi care sunt simbolurile celor două Legăminte (Gal. 4, 21-26).
Există numeroase alte întâmplări reale ale istoriei biblice – Creaţiunea, Potopul, Turnul Babel, Stâca, Trecerea Mării Roşii etc – care îmbracă şi aspecte simbolice. Toate aceste descriei biblice, ne îndeamnă Apostolul Pavel, să fie luate şi „într-alt inteles” (Gal.4, 24).
Există în Biblie o mulţime de simboluri fundamentale: cifre şi numere cu caracter ilustrativ, istorii reale cu caracter ilustrativ (legende, parabole sau mituri) şi ficţiuni ilustrative cu caracter ilustrativ (modele, paradigme, legende, parabole sau mituri).
Începem cu cifrele şi numerele ilustrative. Cu acele cifre sau cu acele numere ilustrative care capătă caracter de baze strucuturale fundamentale caracteristice şi care interesează întreaga Scriptură şi întreaga lume umană. Este vorba despre cele 3 tipuri de simboluri numerice fundamentale ale Bibliei şi ale lumii umane. Planeta noastră poartă, în lumina Bibliei, trei particularităţi numerice. Suntem în Univers Planeta: cifrei 2, cifrei 7 şi a numărului 12. O caraczerizare eternă. Suntem Planeta binomică, septadică şi dodecadică în cadrul structurii Universale.
I. SIMBOLISMUL CIFREI 2
Cifra 2 este prezentă în numeroase structuri simbolice de tip binomic şi de ordin fundamental, atât al Bibliei, cât şi al naturii umane. Trebuie să recunoaştem faptul că în Biblie întâlnim numeroase probleme cu caracter universal care sunt construite pe tiparul cifei doi. Nu este vorba însă de cifra doi din componenţa diferitelor aspecte care au ca bază această cifră, ci de structuri fundamentale specifice ale omenirii şi ale Bibliei. Şi anume:
1. Simbolismul binomic al naturii umane
2. Simbolismul binomic al structurii Legii divine-juridice
3. Simbolismul binomic al structurii edenice
4. Simbolismul binomic al structurii ritualurilor Vechiului Testament
5. Simbolismul binomic al ritualurilor Noului Testament.
1. Simbolismul binomic al naturii umane
Tema cea mai importantă şi cea mai valoroasă, în contextul noţiunii de om, este stabilirea ideii de arhitectură umană. Se ştie că omul este un întreg format din părţi. Este foarte necesar de stabilit însă alcătuirea sa generală. Adică evidenţierea planurilor cu caracter fundamental ale fiinţei umane. Cu alte cuvinte, nivelurile sale structurale.
Analiza acestui grandios ansamblu constructiv – omul – descoperă, în raport de criteriile de lucru utilizate, două sisteme structurale ale acestuia: sistemul trihotomic şi sistemul dihotomic.
Sistemul Trihotomic
Sistemul trihotoric, pe care îl prezentăm pe scurt, este modelul sau paradigma completă, oglindind în mod clar cele trei sisteme de racordare interioare – trupul, sufletul şi spiritul – pentru realizarea noţiunii de om. Sistemul trihotomic este, de fapt, sistemul platonician, folosit o singură dată de către Apostolul Pavel în 1 Tesal. 5, 23. O împărţire care deşi este corectă, nu corespunde ideilor concepute de Aristotel. Şi nici ideilor concepute de Apostolul Pavel, întrucât cunoştinţele vremii de atunci nu pot concepe o astfel de clasificare. Altfel spus, este vorba despre trupul (organicul sau biologicul), sufletul (primul sistem de semnalizare, simţurile şi emoţiile) şi spiritul (cel de al doilea sistem de semnalizare, vorbirea şi gândirea).
Sistemul dihotomic
Atât în mod obişnuit, cât şi în Biblie, se foloseşte sistemul structural-uman de tip dihotomic. O împărţire a componentei findamentale a fiinţei umane în două niveluri distincte – trupul (fizicul, concretul) spiritul (imaterialul, abstractul)
Altfel spus, fiinţa umană se împarte în două niveluri: în natura material-concretă şi în natura imaterial-abstractă.
Conceptul dihotomic are avantajul că face mult mai uşoară şi mai practică înţelegerea fiinţei omeneşti. Este forma structurală cel mai uşor de prezentat şi de redare a fiinţei omeneştiti, atât în cadrul relaţiilor obişnuite, cât şi în cadrul relaţiei omului cu Legea divin-juridică. O analiză amănunţită ne poate convinge de faptul că împărţirea omului în – trup (fizicul, concretul) şi spirit (imaterialul, abstractul) – corespunde mai ales, aşa cum vom vedea, raportului omului cu lege divin-juridică.
A. Trupul (natura material-concretă)
Noţiunea de trup sau de natură concretă, aşa cum s-a precizat în rândurile anterioare, se referă la întreaga componenţă materială a fiinţei umane. Prin acest termen se înţelege cel dintâi nivel constitutiv al omului. Acest nivel mai este cunoscut în Biblie şi cu termenul de „carne” (Ioan 3, 6). Expresia acestui nivel este constituită din totalitatea unităţilor materiale din componenţa acestuia. Adică din totalitatea celulelor organice. Viaţa terestră este legată în întregime de complexa activitate celulară. Aceste formaţii organice de factură micronică sunt singurele turbine interioarea care produc fenomenul viu în organism: schimb de informaţii (genetică), schimb de substanţă (metabolism) şi schimb de structuri (reproducere).
La niveul trupesc se produc cele trei tipuri de reacţii diferite dintre organsim şi mediul înconjurător, de contact direct:
– Reacţia de contact perceptiv-direct de tip incoştient (senzaţia)
– Reacţia de contact afectiv-direct de tip inconştient (emoţia)
– Reacţia de răspuns mototor-direct de tip inconştient (reflexul)
Împletirea acestor trei tipuri fundamentale de raportare continuă a corpului uman, întocmai ca într-o partitură muzicală, constituie trăirea specific-inconştientă a nivelului nostru material-trupesc sau instinctual.
Din această naturală sumă de reacţii sau calităţi reactive ale corpului omenesc se naşte trăirea noastră corporală. Adică patentul creaţional al trupului nostru. O mişcare materială complet distinctă, realizată de furnicarul de elemente antrenate într-o singură unitate de lucru, prin cunoscutele fenomene de combinare, interferenţă, însumare şi dozare reacţională. Un mozaic de fenomene caracteristice care sunt brodate cu o scrupulozitate fascinantă cuprinsă în instinctele noastre.
Din îmbinarea turor celor trei reacţii de contacte instinctuale, de mai sus, iau naştere gusturile, atracţiile sau tendinţele particulare ale tuturor persoanelor umane. Acest univers funcţional cu caracter carnal, raportat la planul spiritual-moral, reprezintă de foarte multe ori o problemă personală care îşi găseşte cu greu căile de soluţionare. Procesul de transformare al acestui proces material sau firesc, într-un fenomemn spiritual sau duhovnicesc întâmpină diferite greutăţi. Adică o serie deobstacole lăuntrice care sunt dificil de îndepărtat. Aceste obstacole nu trebuie transformate însă din dificultate în imposibilitate. Moralitatea este fără excepţie domeniul posibilului. Morala se referă întotdeauna la modul cum realizăm – bine sau rău – o manifestare a posibilului şi numai a posibilului. Altfel spus, cum realizăm posibilul. Şi anume, dacă binele sau răul unei aţiuni realizate este determinat de interesul nostru sau de interesul celorlalţi. Morala nu se referă niciodată la domeniul imposibilului.
Trebuie specificat în continuare faptul că întregul nivelul natural-material se află cuprins într-o unitate organică totală care se supune unei singure legi naturale coordonatoare. Este vorba de legea conservării de sine. O lege care domină autoritar asupra întregii organizării materiale şi care urmăreşte conservarea proprie a existenţei respective. Este vorba despre legea egoismului natural.
B. Spiritul (natura imaterial-abstractă)
Spiritul reprezintă cel de-al doilea nivel structural al fiinţei umane. Cadrul relaţiei conştiente şi libere a omului. Spiritul naşte cultura umană. Adică lumea ideilor care antrenează spiritul în mod liber spre anumite configuraţii comportamentale. Un fenomen care este realizat prin aparatul uman de abstractizare care este format din centrul vorbirii.
Acest aparat de abstractizare este foarte complex şi este compus din întreaga activitate logică de transformare a concretului în abstract. Adică dintr-un sistem de reacţii lingvisto-praxiologice, al cărui rezultat final este format deoptrivă din cuvinte şi din gânduri. Cuvintele, în calitatea lor se semne simbolice convenţionale, determină în spiritul uman exact aceleaşi reacţii care se petrec, prin simţuri, cu lucrurile pe care le reprezintă. Datorită faptului că excitanţiii verbali îi substituie pe cei produşi de primul sistem de semnalizare (simţurile), prin centrul vorbirii, se produce astfel al doile sistem de semnalizare (vorbirea). Prin cuvinte are loc o trăire interioară conştiientă similară cu trăirea interioară inconştientă prin simţuri. O trăire prin idei.
Pârghiile ideatice ale limbajului obişnuit (cuvintele sau gândurile) dau naştere în spiritul uman, în mod egal, aceleaşi reacţii funcţionale specifice trupului, pe care le-am prezentat la nivelul material, însă în mod indirect de tip conştient.
– Reacţia de contact perceptiv-indirect de tip conştient (gândirea)
– Reacţia de contact afectiv-indirect de tip conştient (sentimentul)
– Reacţia de contact motor-indirect de tip conştient (acţiunea)
Aceste trei forme generale de răspuns spiritual faţă de cultura înconjurătoare reprezintă baza cunoaşterii cultural-umane.
Este de subliniat faptul că întreaga construcţie umană, de acest fel, gândită de Creator, are ca scop final controlul naturii materiale de către cultura spirituală. Natura materială este inconştientă, instinctuală sau automată. Mai exact de tip animalic. Este absolut necesar ca fiinţa umană să depăşească nivelul animalic şi trupul uman să fie coordonat de spiritul uman. Într-un cuvânt, inconştientul să fi dirijat de conştient. Să se producă, prin gândire, cizelarea necesară a tendinţelor animalice. Întreaga fiinţă umană trebuie să formeze o unitate conştientă care să fie cizelată prin învăţătură sau prin educaţie. Adică prin cultură.
Prin cultură reflexele primare sau fireşti sunt modificate. Reflexele materiale pot fi influenţate sau transformate sub diferite forme: în sensul amânării unui refelex (stăpânirea foamei), în sensul transformării reflexelor (felul cultivat de a mânca) sau în sensul anulării unor reflexe (anularea reflexului de mâncare în ziua de post). Această acţiune, în fiinţele libere, n-o poate realiza decât propriile gânduri, propriile idei, propriile cunoştinţe. Altfel spus, propria educaţiei. Nimeni altcineva nu poate substitui fiinţa liberă.
Spiritul uman, în raport de educaţia primită, fie va cânta în strunele propriei naturi fizice (omul needucat), fie va lupta contra naturii proprii (omul educat). În cadrul lucrării naşterii din nou, prin educaţia divină a Duhului Sfânt, omul nou poate acţiona împotriva tendinţelor omului vechi. Rolul esenţial al spiritului omenesc, pregătit în şcoala divin-educaţională a Duhului Sfânt, constă în controlul permanent asupra legii conservării de sine. O lege care constituie conservarea propriei identităţi, o lege care acţionează aotomat fără să ţină cont de alteritatea din jur. Adică de Dumnezeu şi de semeni.
Cel mai important aspect îl constituie faptul că spiritul uman poate asimila Legea divin-juridică (legea conservării aproapelui, legea altruismului uman), şi cu ajutorul acesteia poate controla legea conservării de sine (legea conservării individualităţii, legea egoismului uman). Este necesară anihilarea egoismului uman în faţa aproapelui. Acţiunea umană împortiva acestei tendinţe inumane nu poate fi realizată decât prin însuşirea serioasă şi categorică a celor 10 Porunci. Acesta este de fapt rolul spiritului uman, de a controla şi cizela tendinţele instinctuale sau înăscute ale trupului omenesc.
În concluzie, trebuie să precizăm faptul că acesta este scopul divin de realizare a structurii binomice a lumii umane. Şi anume, structurarea binomică a omului sub forma celor două niveluri distincte. O alcătuire a acestuia sub semnul cifrei 2. Totul se află concentrat în necesitatea nivelului abstract-spiritul de a controla şi umaniza nivelul concret-material.
Cornelius Greising
