Oaspeţi de Primăvară
Din miazăzi venind în stoluri
Au început din nou s-apară,
Pe ceru-albastru, fară nouri
Oaspeţi dragi de primăvară.
Sunt păsări multe, călătoare
Ce se întorc iar din băjenie,
Sub cer senin şi dulce soare
Cu flori mulţime, pe câmpie.
Venind de pe alte meleaguri,
Din alte ţări, cu clima caldă,
Ele fac cuiburi, între ramuri,
Şi-aici-n ape dulci se scaldă.
De-acuma sunt la ele-acasă
Căci nicăieri în lumea largă,
Nu au o viaţă mai frumoasă
Când în familii, se încheagă.
Şi-n dragoste îşi construiesc
Ale lor cuiburi spre-nmulţire,
Şi-apoi cu dor puii şi-i cresc
Împlinind stricta lor menire.
Căci din instinctul lor matern
Familii-şi reîntregesc mereu,
După un plan ce stă-n etern
În atot-ştiinţa lui Dumnezeu.
Flavius Laurian Duverna
30 Aprilie, 2009.
