15
Views

…Trec, una după alta clipele şi zilele vieţii noastre. Alergăm din zori în noapte după ceva mai bun uitând că BUN este Unul singur…Uităm de multe ori să mâncăm sau mai rău, să ne salutăm trecând ca nişte străini unul pe lângă altul şi…pe lângă El. Nici nu mai observăm copilul de la colţul străzii, cu hainele  şi sufletul sfâşiat, cu mâna tremurândă întinsă spre tine, cerşind o bucată  de… dragoste. Nu banul, nici  felia de pâine pe care i-o arunci în graba ta e nevoia lui. Nevoia lui e alta. Şi pentru că eu, şi tu, şi noi  suntem atât de ocupaţi cu lucruri bune – uitând să facem binele, copilul de la colţul străzii, încet dar sigur se îndreaptă, fără să vrea, spre locul în care, nici un copil nu ar trebuie să ajungă. Iar, mâna lui şi inima lui, rămân tot goale. Cine să picure oare parfum de împlinire?

„ Şi a fost Isus copil

Fără leagăn, fără slavă,

Si-n fiinţa Lui firavă

Au patruns fiori de ger.

Şi a fost Isus copil

Ca să aibă toţi copii

Tată-n cer.”

( Costache Ioanid).

13 Martie  a fost o zi obişnuită pentru mulţi. Poate şi pentru tine. Dar nu şi pentru un grup de 10 copii, tineri din Centrul de Reeducare Tg Ocna care timp de câteva ore

s-au simţit ca acasă în Biserica Adventistă din Oneşti. „ Ziua Tineretului ” organizată în această biserică a oferit o oază de căldură, speranţă şi bucurie tuturor celor prezenţi. Programul special organizat cu această ocazie, program care a inclus si grupul tinerilor din Centru, care au stat, au cântat, au rostit versuri alături de tinerii bisericii a fost unul deosebit.

La plecare, cei 10 musafiri au primit ceva dulce şi câte o pereche de adidaşi. Dar cele mai apreciate daruri cu care au plecat în inima lor au fost cuvintele frumoase de încurajare din partea celot prezenţi, îmbrăţişările şi încurajările. Iată ce spunea un tânăr: „ Cei ce aud cine suntem şi de unde venim, că suntem… nişte puşcăriaşi mai mici, se încruntă la noi, unii – puţini ce e drept, ne mai zâmbesc, dar voi ne-aţi luat în braţe, ne-aţi strâns mâinile şi ne-aţi umplut inimile  cu prietenia şi dragostea voastră. Dacă am fi avut aşa ceva, cu siguranţă, nu am fi ajuns aici…”

Marţi  dimineaţă la întălnirea de evaluare şi planificare a activităţilor SUP-ului cu cadrele responsabile din CRM, cineva spunea:

„ Fiecare ocazie de genul acesta, este o mână întinsă pentru acesti copii care trebuie să simtă că nu sunt abandonaţi chiar dacă unii nu mai au familii, că mai sunt oameni cărora le pasă de ei şi le doresc binele. Ne bucurăm că sunteti alături de noi în a fi de folos acestor copii” ( O.T.).

Urmează o excursie pe ruta Bacău – Piatra Neamţ – Tg Neamţ cu vizitarea celor mai frumoase locuri ( casa memorială G. Bacovia, Humuleşti, Cetatea Neamţului, etc), apoi concertul corului Flori şi Stele şi oferirea de… bucurii cu ocazia Paştelui.

Aş vrea să închei cu cuvintele pe care unul din aceşti copii, care a fost şi în tabăra de la Vatra Dornei din vara trecută mi le-a spus şi care, m-au răvăşit:

„ Nea Mihai, îţi aduci aminte când am primit în tabără câte o ulcică de lut pe care am pictat-o? Ei bine, fiecare dintre noi suntem ca acele ulcele de lut care tocmai ies din mâinile  meşterului. Nu e frumoasă, nu are valoare, e goală şi pătată. Dar, maeşterul nu o aruncă ci cu pensule şi culori o pictează dându-i valoare. Trecutul nostru nu e frumos. Cine poate umple ulcica sufletului meu? Oare cine poate da frumuseţe urâtului din noi…?”

Nu stiu cum a fost viaţa ta… poate ca a fost frumosă, poate că nu ai experimentat urâtul…poate ai avut de toate şi nu duci lipsă de nimic… dar ştiu din proprie experienţă şi din experienţa fiecărei zile petrecute alături de oameni în viaţa cărora urâtul şi-a făcut lucrarea că este CINEVA care vrea să se folosească de tine şi de mine pentru a picta viaţa acestor copii  făcând din ei şi din noi, moştenitori ai frumuseţilor cereşti. Dacă vrei ca Isus şi prin tine să coloreze viaţa altora, vino alături de noi. Te aşteptăm.

Mihai Enea, Director SUP Moldova

Realităţi şi aşteptări…

| Generale, Social |
Despre autor
-