SEMNELE SFÂRȘITULUI MATEI 24
Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la uși“
Semnele săptămânii 24 Octombrie 2013
Rusia. Atac terorist. Cu aproximativ patru luni înaintea Olimpiadei de iarnă de la Soci, un nou atentat terorist, comis la Volgograd, a zguduit Rusia. În urma incidentului, teama, împinsă o vreme în fundal, a revenit în actualitate. În Rusia frica de atentate s-a micșorat în ultimii doi ani. Rușii se simt din nou în siguranță când circulă cu mijloacele de transport în comun, potrivit institutului de sondare a opiniei publice. Începând de luni, 21. oct, rușilor le este din nou frică, după ce un autobuz de linie a fost aruncat în aer de o atentatoare sinucigașă la Volgograd, fostul Stalingrad. Cel puțin șase călători au fost uciși în urma deflagrației considerată de serviciile rusești de securitate drept atac terorist. Unii dintre răniți se află în stare foarte gravă, de aceea numărul morților ar putea să crească. Organele de anchetă cred că atentatorea era o așa-numită „văduvă neagră”. Așa sunt supranumite soțiile sau rudele feminine ale unor luptători islamiști uciși, care ajung să comită atentate. Potrivit anchetatorilor, se pare că deflagrația a fost provocată de o femeie în vârstă de 30 de ani, originară din Mahacikala, capitala republicii autonome rusești Daghestan din nordul Caucazului. Cu siguranță rușii s-au simțit în ultimii ani mai în siguranță din cauza înăspririi măsurilor de securitate. Cine se urcă într-un tren sau autobuz este avertizat prin megafon de primejdia atentatelor teroriste. În plus, pasagerii sunt rugați să aducă la cunoștința șoferilor sau mecanicilor de tren existența unor eventuale bagaje suspecte. Începând din iulie 2013, datele tuturor călătorilor sunt stocate într-o bază de date centralizată, la care are acces și serviciul de securitate internă FSB. În plus, Duma de Stat de la Moscova intenționează să extindă prin lege măsurile de securitate. De la izbucnirea războiului din Cecenia, în 1994, în Rusia au avut loc mai multe atentate teroriste de amploare. Chiar dacă Moscova a declarat cu mulți ani în urmă încheiat acel război, islamiștii continuă lupta împotriva statului rus. Totuși, în clipa de față nu Cecenia este cea mai periculoasă provincie a Federației Ruse, ci Daghestan. 60 la sută din cele 316 atentate teroriste, câte a numărat în 2012 Comitetul Național Antiterorist de la Moscova, au fost comise în Daghestan. Acolo au loc aproape zilnic atacuri care-i vizează în principal pe polițiștii și agenții de securitate ruși. Șeful Curții Supreme de Justiție din Daghestan a fost ciuruit de gloanțe împreună cu fiul său la sfârșitul lunii septembrie a.c. Explozia de la Volgograd aruncă umbre asupra olimpiadei de iarnă, care se va desfășura în luna februarie la Soci, pe țărmul Mării Negre. „Atentatul este motivat mai degrabă de apropierea competiției sportive”, a scris pe blogul său Alexei Filatov, vicepreședinte al organizației de veterani a unității antitero rusești Alfa. Soci se învecinează cu Caucazul de Nord, iar islamiștii vor să testeze forța Rusiei.
Va fi religia interzisă în școlile din Anglia? Autoritățile școlare din Anglia pregătesc o legislație care ar putea interzice predarea religiei chiar și în școlile aparținând bisericilor. Dacă această măsură va fi aprobată școlile aparținând diverselor congregații religioase ar putea pierde dreptul de a preda propriile lor convingeri dacă nu acceptă să predea în același timp și alte religii. Un raport dat de Consiliul de Educație religioasă pentru Anglia și >ara Galilor spune: predarea religiei a devenit marginalizată și trebuie inclusă în curriculum național. Numai că aceasta ar însemna să devină obligatorie pentru toate școlile, predarea religiei va avea o programă unică, adică va fi același manual pentru toate școlile, indiferent de credințele lor. Aceasta înseamnă clar că o școală catolică ar trebui să învețe elevii în proporție egală doctrina islamului, budismului, protestantismului, etc. John Keast președintele acestui organism a recunoscut că ar fi dificil pentru școlile religioase să predea doctrina altor denominațiuni, dar s-ar putea găsi o soluție. Într-un interviu pentru ziarul The Times, el a spus: Acestea sunt chestiuni destul de importante și greu de depășit. Dar sunt convins că nu este imposibil să găsim o soluție. Din anul 1944 predarea religiei în Anglia are un statut special ca materie obligatorie, dar care nu are un conținut determinat. Educația religioasă în școli se desfășoară potrivit unor aranjamente separate dintre parohii și conducerea școlilor, în timp ce școlile aparținând diverselor confesiuni pot decide, de propriul lor conținut. Un raport oficial publicat la începutul acestei luni, a arătat de asemenea, că în mai mult de jumătate din școlile engleze lipsește educația religioasă.
Tunisia în plină confuzie politică. Miercuri seara în Tunisia domnea confuzia cu privire la începerea mult așteptatului dialog național care ar trebui să permită țării să iasă dintr-o criză politică profundă care se agravează pe zi ce trece. După tergiversări fără număr guvernul islamist anunțase că va demisiona miercurea aceasta. Numai că primul ministru islamist Ali Larayedh, a anunțat în seara zilei de miercuri doar „principiul” unei demisii a guvernului, ceea ce face drumul spre dialog cu opoziția incert. Jilani Hamami, reprezentantul partidului muncitoresc a calificat această declarație de „ambiguă” ceea ce face imposibilă începerea dialogului național. Nidaa Tounas, un alt partid de opoziție important, a spus că biroul politic se va întâlni joi dimineață pentru a-și determina poziția. Dimpotrivă, islamiștii de la Ennahda cei care conduc actualul guvernul au susținut că negocierile ar începe miercuri seara. Este clar că situația este extrem de complicată și țara se află într-o criză politică majoră deoarece în ciuda faptului că viața politică și instituțională din Tunisia este paralizată în urma asasinării pe 25 iulie a șefului opoziției, guvernul nu vrea să cedeze așa de ușor. La baza acestui dialog național se află un document care prevede pe lângă formarea unui nou cabinet, o nouă Constituție și legislație electorală.
Valoare sentimentală. Când în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, transatlaticul Titanic s-a scufundat în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, nu departe de coastele Canadiene, nimeni nu își putea închipui că peste ani și ani, această tragedie care a costat viața a 1.500 din cei 2.200 de pasageri care erau la bord, va rămâne întipărită în memoria colectivă pentru totdeauna. Așa se face că relicvele colectate de pe epavă, au ajuns să se vândă cu sume astronomice, filmele, romanele inspirate, au cunoscut un secces imens. Ultima în dată este vioara lui Wallace Hartley, șeful micii formații instrumentale de pe Titanic, care a cântat pentru pasageri până când vasul s-a scufundat. El a ales să cânte imnul „Tot mai aproape de tine Dumnezeul meu” pentru a calma pasagerii care intraseră în panică văzând că sunt prea puține bărci de salvare. Toți cei opt muzicieni au murit și cadavrul lui Wallace Hartley a petrecut zece zile în apă înainte de a fi recuperat. Vioara a fost găsită într-o valiză de piele atașată de corpul său. Făcut în 1880, din lemn de trandafir, instrumentul a fost vândut sâmbătă pentru 900.000 de lire sterline, adică 1.063 milioane euro. Instrumentul a fost inițial estimat să fie vândut între 200.000 și 300.000 de lire sterline adică 236.000 la 354.400 de euro, în ciuda faptului că starea sa reflectă „o viață plină de evenimente, cu semne de restaurare și mari fisuri” după cum spunea un expert. De fapt ceea ce am văzut în reportajul televizat era o vioară cu lacul cojit, crăpată și cu numai două coarde, un instrument despre care un profesor de muzică scria încă din 1940 că „este aproape imposibil de a cânta pe această vioară”. Probabil că nimeni nu ar fi dat importanță acestei viori, care fără această referire istorică ar fi fost poate vândută într-un târg de vechituri pentru câțiva dolari. Experții care au examinat-o au tras concluzia că depozitele de sare și oxidarea ei sunt dovada că a stat în apă de mare. Instrumentul, era cadou de la logodnica lui, Maria Robinson, și purta o placă de argint, pe care se poate încă citi: „pentru Wallys, cu ocazia logodnei noastre. Maria” .
Malala Yousafzai, împușcată în cap de talibani, nominalizată pentru premiul Nobel pentru pace. În biografia sa, Malala Yousafzai povestește teroarea prin care a trecut în timpul atentatului talibanilor, în urma căruia a supraviețuit miraculos în urmă cu un an și prezintă speranțele care îi ghidează lupta pentru educația fetelor. Scrisă împreună cu jurnalistul britanic Christina Lamb, „Eu Malala, lupt pentru educație și rezist în fața talibanilor” povestește teroarea resimțită de adolescenta în vârstă de 16 ani în momentul în care doi bărbați înarmați au urcat la bordul unui autobuz școlar la 9 octombrie 2012 și au împușcat-o în cap. „Prietenii mei spun că a tras trei focuri de armă, unul după altul”, scrie ea vorbind despre unul dintre agresori. „Când am ajuns la spital, părul meu lung și genunchii Monibei (o colegă de clasă) erau acoperiți cu sânge”, adaugă ea, precizând că a primit amenințări cu moartea în luna dinaintea atacului. „Noaptea, așteptam ca toată lumea să adoarmă. Apoi verificam fiecare ușă și fiecare fereastră”, își amintește ea. „Nu știu de ce, dar să aflu că sunt o țintă nu m-a îngrijorat. Mi se părea că toată lumea știe că va muri într-o zi”, a scris ea, filosofic. Cartea, publicată în limba engleză în lumea întreagă și care va apare în franceză, descrie viața tinerei Malala sub regimul taliban din Valea Swat, în nord-vestul Pakistanului. Aceasta evocă în special bătăile publice, interzicerea televiziunii, dansului și muzicii, precum și decizia familiei sale de a fugi în 2009, ca un milion de alte persoane, în timp ce luptele între talibani și trupele pakistaneze devastau zona. Cartea dezvăluie că tatăl ei a avut intenția pentru scurt timp, când era adolescent, să devină jihadist pentru a lupta în Afganistan după invazia rusă în 1979. Un tată căruia ea nu încetează să îi aducă elogii, afirmând că acesta și-a riscat viața sfidând talibanii. Malala respinge vehement criticile potrivit cărora tatăl său a constrâns-o să militeze alături de el, așa cum face un tată care încearcă să creeze un campion de tenis sau că ar fi folosit-o ca purtătoare de cuvânt „ca și cum eu nu ași, gândi pentru mine”. Cea care trăiește în prezent la Birmingham, în centrul Angliei, unde a primit îngrijiri, povestește că îi este dor de țara ei și vorbește despre dificultățile cu care s-a confruntat pentru a se adapta la viața britanică. Ea descrie în special oroarea pe care a resimțit-o când a văzut pentru prima dată tinere englezoaice îmbrăcate lejer pentru a ieși seara în Birmingham și mirarea de a vedea băieți și fete discutând deschis în cafenele. Ea mărturisește că a întâmpinat dificultăți în a-și face prieteni în țara sa de adopție și a petrecut ore întregi pe Skype pentru a discuta cu prietenele sale pakistaneze. În Anglia, „oamenii urmează regulile, respectă politicile și totul are loc la ora prevăzută”, se miră ea. „Văd femei care ocupă funcții pe care nu ni le-am fi putut imagina în Swat”, se entuziasmează ea. Ca multe tinere de vârsta ei, ea mărturisește că are o slăbiciune pentru cântărețul american Justin Bieber și romanele despre vampiri din saga Twilight. Ea furnizează, de asemenea, detalii despre bătălia frenetică a chirurgilor de a o menține în viață și panica resimțită când s-a trezit la mii de km de casă. Recunoscând că a fost percepută de unele persoane din țara sa ca o marionetă a occidentului, ea o citează frecvent pe fostul premier Benazir Bhutto, pe care o vede ca pe o eroină. Malala nu își ascunde intenția de a se întoarce într-o zi în Pakistan pentru a intra în politică, în pofida riscurilor unui astfel de angajament. „Am scăpat cu un motiv, acela de a-mi folosi viața pentru a ajuta oamenii”, scrie ea.
Minte sănătoasă în corp sănătos. Inima. Inima este un organ uimitor, de mărimea unui pumn, a cărei funcție este să pompeze sânge bogat în oxigen în tot corpul. Ea pulsează în mod normal de la 60 la 100 de ori pe minut, adică aproape trei miliarde de bătăi în timpul unei vieți normale. Sângele oxigenat este transportat la organele corpului prin vasele de sânge numite artere, și revine la inimă prin vene, de unde este pompat la plămâni pentru a fi oxigenat. Inima, arterele, venele și vasele capilare de sânge alcătuiesc sistemul circulator. Ele puse cap la cap pot înconjura globul pământesc la Ecuator de două ori și jumătate; peste 97.000 de km. Inima are și ea nevoie de propriile ei artere de aprovizionare cu sânge pentru a continua să funcționeze. Maladiile cardiace apar atunci când arterele care transportă sângele (arterele coronare), încep să devină blocate de o acumulare de depozite de grăsime. Îmbrăcămintea interioară a arterelor coronare devin treptat aglomerate cu depozite de colesterol; acest proces este cunoscut sub numele de ateroscleroză. Depozitele de colesterol contribuie la restrângerea diametrului arterelor și reduce spațiul prin care sângele poate circula. De asemenea, nutrienții care hrănesc pereții arterelor sunt și ei blocați, ceea ce rezultă în pierderea de elasticitate a arterelor. Un alt rezultat negativ al acestui proces este creșterea tensiunii arteriale, ceea ce mărește și riscul de alte maladii cardiace. Un proces similar are loc în toate arterele corpului, lucru care duce la hipertensiune arterială, care exercită presiune și mai mare asupra inimii. Angina pectorală este cauzată de blocarea parțială a arterelor coronare, care se manifestă prin dureri în regiunea toracică, durere care adesea radiează în umeri sau brațe, sau chiar în maxilar. De multe ori angina se aseamănă la simptome cu indigestia și este insoțită de greață amețeală și transpiarție rece. În tot acest timp, inima se luptă să-și mențină activitatea, în ciuda faptului că este aprovizionată cu o cantitate limitată de oxigen. Această limitare sporește riscul de un atac de cord. La unele persoane riscul de ateroscleroză este mai mare din cauza unor factori genetici. Un indiciu pentru acest lucru este istoria medicală a familiei. Cu alte cuvinte, o persoană are un risc genetic sporit dacă unul dintre părinți a suferit de boli de inimă la o vârstă mijlocie. Stilul de viață contribuie și el la elevarea riscului de atac cardiac. O dietă nesănătoasă, lipsa de exercițiu fizic, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și, cel mai important, fumatul, pot contribuii la maladiile cardiace. Ce se întâmplă în timpul unui atac de cord? De obicei, una din arterele coronare devine complet blocată cu aceste depozite de colesterol sau cu un cheag de sânge. Alimentarea cu sânge oxigenat este acum complet blocată, iar mușchiul cardiac și țesuturile alimentate de această arteră începe să moară. Pentru deblocarea arterei respective și restabilirea circulației de sânge este necesară o intervenție medicală de urgență. Această intervenție poate consta într-un tratament cu medicamente pentru a dizolva cheagul de sânge, sau o intervenție pentru a dilata artera și elimina blocajul. Un atac cardiac va provoca întotdeauna unele leziuni permanente, iar cu cât cantitatea de țesut cardiac afectată este mai mare, cu atât sechelele pot fi mai seriose. Dacă zona de țesut cardiac afectată este mai mică și tratamentul rapid, șansele de supraviețuire și de recuperare sunt mult mai bune. Unele zone ale mușchiului cardiac sunt capabile de a se recupera dacă această zonă nu este lipsita de sânge pentru prea mult timp. Din acest motiv, diagnosticul și tratamentul de urgență este atât de important.
Textul săptămânii. „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului”. Psalmi 139, 13-15
Petre și Paul Gheorghe
