16
Views

 SEMNELE FÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la uși“

  Semnele săptămânii 26 Iulie 2012

Ramadanul în Arabia Saudită. Vineri 20 iulie a început ramadanul, una din cele mai importante rituri musulmane, în care timp de o lună de zile musulmanii nu trebuie să mănânce, sau bea nimic în timpul zilei, ci doar noaptea. În Arabia Saudită ca de altfel în toate monarhiile petroliere, ,,localnicii” putrezi de bogați de pe urma dividentelor provenind din exploatarea petrolului, nu trebuie să muncească. Așa se face că mai toate muncile manuale și obositoare sunt făcute de străini. Arabia Saudită are 19 milioane de locuitori și circa 8 milioane de lucrători în majoritate asiatici și câteva sute de mii de străini de alte origini. Iată că ministrul afacerilor interioare a ,,invitat” străinii care nu sunt musulmani să arate considerație față de musulmani și să respecte sanctitatea acestui rit sacru care este ramadanul. Această ,,invitație” foarte potrivită și onorabilă este asortată de un avertisment care precizează că cei care vor fi descoperiți mâncând, fumând sau bând în cursul zilei, vor pierde contractul de muncă și vor fi expulzați. Ceea ce mă face să înțeleg că nu este vorba de o invitație sau de o recomandare, ci de o amenințare.

Ramadanul la Londra. Printr-o coincidență de calendar, Olimpiada care se desfășoară anul acesta la Londra are loc în plin ramadan, adică vremea în care musulmanii nu trebuie să mănânce, fumeze sau bea atâta vreme cât este lumină afară, ceea ce în cazul londrei înseamnă circa 18 ore pe zi. Printre atleții prezenți la olimpiadă, cel puțin 3.500 sunt musulmani, ceea ce îi pune într-o situație dificilă; să respecte tradiția și să stea 18 ore fără să bea sau mănânce, sau să încalce ritualul și să se alimenteze. În mod normal clericii pot da dispensă pentru situațiile în care ținerea postului poate periclita viața credinciosului, și la prima vedere olimpiada este departe de a îndeplini condițiile. Dar iată că modernismul a infiltrat până și teologia musulmană, așa că the High Egyptian Islamic Council, a dat dispensă atleților care participă la olimpiadă, în schimb antrenorii și personalul însoțitor vor posti. Alți sportivi vor posti după competiție sau vor face donații ca să-și răscumpere fapta. O altă olimpiadă care s-a desfășurat în timpul ramadanului a fost cea de la Moscova în 1980. Cu acea ocazie tanzanianul Suleiman Nyambui a alergat în competiția de 5.000 metri și a câștigat argint. El declara că ,,dacă te decizi să faci ceva, Alah te ajută”. Younis Dhudwala, unul din cei 5 clerici musulmani care oficiază în satul olimpic, relativiza spunând că ramadanul nu este numai abținerea de la mâncare și băutură, este și să devenim mai buni și să ne gândim la cei nevoiași. Aceasta are de gând să facă și caiacistul englez Mohammed Sbihi, care va dona săracilor din Maroc, țara de origine a tatălui său, 60 de mese pentru fiecare zi în care nu va posti. Comitetul olimpic din Bahraim a citit cu atenție Coranul, și a ajuns la concluzia că în ultimă instanță în timpul olimpiadei sportivii sunt în călătorie, deci nu trebuie să țină post.

Irak. Atentate. Cel puțin 111 persoane au fost ucise luni într-o serie de atentate în Irak, cea mai sângeroasă zi în ultimii doi ani și jumătate pentru această țară, unde al Ăaida a anunțat o intensificare a luptei. ,,În numele Franței, condamn cu cea mai mare fermitate seria de atentate comise în cele 14 orașe din Irak, între care și capitala acestei țări, Bagdad”, a declarat președintele francez Hollande. ,,Franța este alături de Irak și reafirmă susținerea deplină față de instituțiile irakiene în eforturile lor pentru stabilitate și securitate”.

SIDA între realitate și speranță. Sida rămâne în ciuda eforturilor depuse de către comunitatea științifică, politicieni și alți factori implicați, un flagel care este departe de a fi eradicat. Săptămâna aceasta are loc în Washington DC, o conferință despre SIDA. Cu această ocazie circa 20.000 de oameni de știință, politicieni, filantropi și bolnavi, sau organizații care îi reprezintă, au dezbătut căile cele mai eficiente de a lupta împotriva acestei boli teribile. Unii dintre participanți cum ar fi Dr. Evan Wood, șeful the B.C. Centre for Excellence în HIV/AIDS, sunt de părere că este nevoie de o strategie globală care să includă lupta împotriva traficului și folosirii drogurilor. În aceeași ordine de idei colegul său DR. Julio Montaner, bilionarul britanic Richard Branson, sau foștii președinți ai Braziliei și Colombiei, au subliniat aceeași necesitate de a rezolva această problemă spinoasă a consumului de droguri, una din principalele căi de contaminare. Unul din aspectele importante ale acestei probleme este faptul că datorită terapiei existente, cei infectați trăiesc mult și în aparentă bună condiție fizică, ceea ce mărește riscul ca să infecteze alte persoane, sau să nască copii deja infectați. Doctorul Wood estima că fiecare bolnav de SIDA costă guvernul canadian circa 500.000 de dolari. În același timp Secretarul de Stat american Hillary Clinton a promis 80 de milioane de dolari pentru a asigura că boala nu se transmite la noii născuți. Un alt participant, Dr Fauci a menționat că acțiuni simple cum ar fi circumcizia, pot scădea dramatic infectarea bărbaților. Ministrul sănătății canadian Leona Aglukka a menționat dorința guvernului să depună toate eforturile necesare ca să învingă boala. În același timp nu mai departe de luna aprilie, primul ministru canadian Stephen Harper, declara presei că este clar că măsurile întreprinse în prezent chiar dacă au redus incidența bolii, nu sunt eficiente și nu vor aduce eradicarea. Într-adevăr mijloacele medicale nu sunt suficiente, fiind vorba de comportamente sociale greu de dezrădăcinat, cum ar fi consumul de droguri sau prostituția.

Noua Zeelandă. Cutremur. Un puternic cutremur de 5,8 grade a zguduit sâmbătă dimineața coasta de est a insulei. Seismul s-a produs la o adâncime de 12 km și a avut epicentrul la 150 de km de orașul Ruatoria.

Spania. Incendii devastatoare. Vântul puternic, seceta și temperaturile ridicate au favorizat răspândirea unui incendiu devastator care a transformat în cenușe, la granița dintre Franța și Spania, peste 14.000 de hectare de pădure, adică aproape de două ori suprafața Parisului. Totul a pornit de la un muc de țigară aruncat în mod neglijent de către un automobilist în dreptul satului de frontieră Perthus. Dacă de partea franceză incendiul a fost stăpânit destul de bine, de partea spaniolă el a făcut ravagii distrugând în regiunea catalană Alt Emporda, ferme, clădiri, turme de animale și făcând 4 victime, dintre care un francez și fiica sa, care fiind încercuiți de flăcări s-au aruncat de pe o faleză abruptă în ocean. Incendiul s-a apropiat în mod periculos de orașul La Junuqera fiind vizibil până la Barcelona, adică peste 150 km depărtare. La stingerea incendiului care a durat circa 4 zile, au participat 1.500 de persoane; pompieri, polițiști, militari, și voluntari împreună cu 25 de avioane și elicoptere spaniole și franceze. Acesta este considerat cel mai mare incendiu din ultimii 25 de ani. Anul acesta după o iarnă secetoasă, cea mai uscată din ultimii 70 de ani, focurile de pădure și stepa au fost foarte numeroase și grave în Spania, cel mai devastator a fost cel de la începutul lui iunie în regiunea Valence, care a distrus 50.000 de ha de vegetație.

Toronto o petrecere care degenerează. Luni săptămâna trecută, Scarborough, o suburbie a orașului Toronto, a devenit teatrul unei confruntări extrem de tragice. Era o seară de vară liniștită, locuitorii unui complex de locuințe se adunaseră ca să petreacă seara împreună, adulții beau bere și depănau istorii, copii se jucau pe iarbă, iar adolescenții schimbau impresii de vacanță. Deodată fără nici un motiv aparent, au răsunat împușcături și doi tineri Shyanne Charles, de 14 ani, și Joshua Yasay, de 23 de ani, au fost uciși pe loc, iar alte 23 de persoane printre care și un sugar de 2 luni au fost rănite și transportate la spital. Poliția a avut dificultăți să reconstitue scena, deoarece de frica consecințelor, mulți dintre cei prezenți nu au fost dispuși să stea de vorbă cu anchetatorii. Într-un apel emoționant, Chief Bill Blair, șeful poliției ruga martorii să se manifeste, deoarece spunea el, știm că este o acțiune legată de activitatea gangurilor și că va continua, dar se pare că nu a avut prea mare succes. Așa se face că la numai 24 de ore a avut loc al doilea atac care a făcut o singură victimă, un bărbat de 42 de ani. Iarăși ajungând la locul dramei, poliția nu a găsit decât câțiva martori, în ciuda faptului că atacul avusese loc între spectatorii unui meci de fotbal. Ajungând la locul dramei, primarul orașului, Doug Ford, declara că Toronto este unul din cele mai sigure orașe din lume; două mici incidente nu schimbă această realitate. După ce opinia publică s-a revoltat, el a fost nevoit să-și schimbe opinia și să spună că trebue făcut ceva împotriva acestei situații.

  Colorado. Masacru. La numai câteva zile de la drama din Toronto localitatea Aurora din statul Colorado a devenit peste noapte teatrul unei mari drame naționale. Aceasta s-a petrecut într-un teatru, Century 16 cinema, la miezul nopții când James Holmes, un tânăr de 24 de ani a făcut erupție printre spectatorii veniți la avantpremiera ultimului film cu Batman. Înarmat până în dinți cu mai multe arme, și 6.000 de gloanțe, protejat cu echipament militar sofisticat, el a ucis 12 persoane și a rănit alte 58. Această dramă fără precedent în istoria americană scoate în evidență câteva aspecte cel puțin ciudate. Holmes fusese până cu câteva zile înainte de acest atac, un student eminent în neuroștiință, el a cumpărat aceste arme și muniții în mod legal, ele l-au costat 15.000 de dolari, iar banii cu care a făcut aceste achiziții proveneau dintr-o bursă guvernamentală de 26.000 de dolari, care trebuia să-i servească să se întrețină. Apartamentul său era și el înțesat de explozivi și material inflamabil instalat în așa fel încât atunci când poliția va intra, să sară în aer și să omoare multe persoane. De fapt se estimează că întreagă clădire ar fi fost spulberată de explozie, sau distrusă de incendiul provocat de cele 50 de canistre cu benzină. Cu câteva zile înainte de aceasta, el a trimis un carnet de notițe detaliind intențiile sale și modul în care voia să acționeze, unui renumit psihiatru de la universitate, numai că coletul a rămas nedeschis în biroul poștal de la universitate. Și mai tragic este destinul câtorva dintre victime, așa de exemplu Jessica Ghawi, 24, o studentă în jurnalism a fost la un pas să fie victima unui atac similar cu o lună înainte în Toronto. O altă victimă Veronica Moser-Sullivan, nu avea decât 6 ani, iar mama ei Ashley Moser, însărcinată, în ciuda faptului că a fost atinsă de câteva gloanțe, a născut la scurtă vreme un copil sănătos.

Depozit de muniții. Barrie Ontario este un orășel pașnic la 80 de km nord de Toronto, un loc în care nu se întâmplă mare lucru. Dar iată că de o săptămână orașul este pe prima pagină a ziarelor, iar poliția lucrează de zor să numere explozivele și bombele găsite într-o locuință aparent normală, dar care s-a dovedit a fi un adevărat depozit de muniții. Totul a început atunci când poliția l-a arestat pe Donald Feldhoff, de 54 de ani, și pe tatăl său William, în vârstă de 75 de ani, pentru asasinarea lui Michael Traynor, în vârstă de 26 de ani. Faptele au avut loc în 1978, dar poliția nu a putut să-l descopere pe făptaș decât acum. Căutând în casa asasinului, ei au descoperit pe lângă câteva puști și carabine și mii de gloanțe, peste 80 de bombe artizanale, multe dintre ele instalate în pereții casei și gata să fie declanșate de la distanță. Poliția nu a terminat de controlat toate ungherele casei, așa că se așteaptă să mai găsească și alte explozive. De asemenea în 1984 familia Feldhoff, a construit în curte un fel de adăpost în care poliția crede că mai sunt și alte bombe. Peste 60 de vecini au fost evacuați având în vedere pericolul ca una din aceste bombe să explodeze, și nu vor reveni decât atunci când poliția va termina de cercetat fiecare colțișor.

La Ramallah se dezgroapă morții. Și nu oricare. Yasser Arafat în persoană. În teritoriile palestiniene care sunt de fapt două entități deosebite: Fâșia Gaza sub guvernarea Hamasului și Cisiordania sub conducerea lui Mahmoud Abbas. Din motive politice divergențele majore dintre aceste două entități sunt ignorate. Iată că atunci când situația stagnează și teritoriile palestinene ies din atenția generală fiind eclipsate de alte evenimente importante, conducătorii palestineni mai găsesc ceva ca să apară din nou pe prima pagină a ziarelor. Ultima găselniță, Yasser Arafat fostul lider istoric al palestinienilor, cel care a reușit să facă tranziția de la terorist notoriu, el a fost șeful Organizației de Eliberare a Palestinei (OEP), la premiul Nobel pentru pace, a fost otrăvit. Pe 11 noiembrie 2004 după o scurtă dar serioasă boală, Arafat a murit într-un spital din Paris. La vremea respectivă nimeni nu s-a plâns, nimeni nu a cerut autopsie sau anchetă, de fapt autoritățile medicale franceze ar putea cu greu să fie bănuite de complicitate. Pe de altă parte Arafat era asediat în sediul său general din Ramallah, în Cisiordania, și nu era în contact decât cu oamenii săi de încredere. Nici un străin nu avea acces la el, iar din puct de vedere politic Israelul nu avea nici un interes să destabilizeze regiunea. Un Arafat izolat și imobil era cea mai bună soluție pentru ei. Dar dintr-o dată ministrul tunisian de externe a cerut și obținut o reuniune de urgență a Ligii Arabe, care să declanșeze o anchetă internațională privind cauzele morții liderului istoric al Autorității Palestiniene Yasser Arafat. Și printr-o magie ministrul palestinian al Afacerilor Externe, Riyad al-Malki, șeful diplomației tunisiene, Rafik Abdessalem, Mahmoud Abbas, actualul președintele al Autorității Palestiniene, văduva lui Arafat, Nasser al-Aidwa, nepotul său care este președintele fondației Yasser Arafat, toți s-au pus de acord, și în curând Arafat va fi dezgropat și i se va face autopsie. Motivul care a determinat această acțiune ține oarecum de romanele polițiste. După 8 ani, de undeva nu se știe exact de unde, a apărut un sac de plastic cu câteva lucruri ale lui Arafat: căciula, și ceva lenjerie de corp, periuța de dinți, etc. Văduva lui Yasser Arafat a trimis aceste lucruri la Institute for Radiation Physics din Lausanne, din Elveția, iar ei au descoperit un nivel ridicat dintr-o substanță radioactivă numită polonium, care este o materie puternic radioactivă și extrem de toxică. Acum intrăm în domeniul romanesc, poloniul este substanța cu care ar fi fost otrăvit și fostul spion rus Aleksandr Litvinenko, oponent al președintelui rus Vladimir Putin, decedat în 2006 la Londra. Numai că această teorie are câteva probleme: polonium este foarte rar, obținerea sa necesitând un laborator nuclear; se estimează că se produc mai puțin de 100 de grame pe an, în Rusia. Fiind un produs solubil, foarte toxic în doze infime prin inhalare sau ingestie, poloniul este un element foarte periculos, a cărui manipulare necesită un echipament special și proceduri stricte. Deci cel care ar fi transportat această substanță putea fi el însuși și cei din anturajul lui Arafat contaminați. Al doilea element tulburator este că simptomele lui Litvinenko, au fost cu totul diferite de cele ale lui Arafat. Cu ocazia decesului, doctorii francezi au dat familiei și palestinienilor toate detalile. Dacă era ceva suspicios trebuia să se plângă atunci. Și în ultimă instanță nimeni nu știe unde și cum a stat, cum a fost depozitat timp de 8 ani sacul de palstic, un sac de gunoi ordinar, conținând aceste lucruri. Să nu uităm că văduva lui Arafat este oarecum uitată de lume, faptul că este acum parte vătămată într-o plângere introdusă în Franța o face din nou celebră, îi dă dreptul la interviuri bine plătite și o faimă de care nu a mai avut parte de mult.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Cancerul de prostată. Intervenția chirurgicală pentru cancerul de prostată nu este neapărat necesară sau recomandată, este concluzia unui studiu publicat săptămâna trecută în revista medicală americană New England Journal of Medicine. ^ntre anii 1994 și 2002, 731 de bărbați diagnosticați cu cancer de prostată localizat, cu o vârstă medie de 67 de ani, au fost înrolați într-un studiu și divizați în două grupe. Prima grupă de voluntari au fost numai observați de către medic; a doua grupă au fost supuși unei intervenții chirurgicale numită ,,radical prostatectomy”. Pacienții au fost observați pe o perioadă de 12 ani, până în anul 2010, cu scopul de a vedea care dintre cele două grupe au mortalitatea mai ridicată. Dintre pacienții care au fost operați, 21, adică 5.8%, dintre ei au decedat din cauza cancerului de prostată în comparație cu 31, adică 8.4% din grupa de observație. Luând în considerare faptul că 21.4% dintre cei operați au avut complicații în urma intervențiilor chirurgicale, și că unul dintre pacienți a și murit imediat după operație, Dr. Durado Brooks, director la American Cancer Society, este de părere că 2.6% reducere în mortalitate nu este justificată pentru o operație așa de complicată și dureroasă, mai ales că mulți dintre pacienți rămân cu efecte secundare, cum ar fi incontinența urinară. ,,Pentru pacienții cu o formă de cancer angresiv, operația este de preferat, dar în majoritatea cazurilor, observația este mai bună” a declarat Dr. William Aronson, specialist în urologie la VA Greater Los Angeles Healthcare System. Cancerul de prostată este la bărbați pe locul doi, după cancerul de plămâni, în numărul de decese din cauza cancerului. Numai în USA aproximativ 250.000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer de prostată și 29.000 își pierd viața în fiecare an.

Textul săptămânii. ,,Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit”. Isaia 58, 13-14

Petre șI Paul Gheorghe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ora Profetica 30/2012

| Generale, Ora Profetica |
Despre autor
-