SEMNELE FÂRȘITULUI MATEI 24
Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la uși“
Semnele săptămânii 10 Ianuarie 2012
Vatican. Când este vorba de influență, mărimea nu are importanță. Anul trecut au apărut în librăriile din Franța două cărți care pun în lumină realități privind Vaticanul. Una dintre ele este scrisă de un expert în materie, Bernard Lecomte. În cartea sa intitulată „Les secrets du Vatican”, (Secretele Vaticanului) el descrie realitățile și intrigile secrete ale acestei instituții seculare. Și ca să completeze tabloul, Caroline Pigozzi, o autoare cu conecții importante între cardinali, a publicat o altă lucrare intitulată „Le Vatican indiscret”, (Vaticanul Indiscret) unde de asemenea sunt descrise funcționarea și influența Vaticanului. Din comentariile care au însoțit publicarea acestor cărții am aflat câteva date interesante despre această instituție cu origine atât de veche. Din 1929 Vaticanul este organizat ca un stat care emite monedă, timbre poștale, și pașapoarte. Este cel mai mic stat din lume, având numai 44 ha (110 acri). Dintre acestea circa 23 de hectare (57 acri) sunt ocupate de o grădină renumită prin frumusețea și bogăția în obiecte de artă antică. Deși are numai 823 de locuitori, Vaticanul stabilește regulile de viață pentru o treime din populația globului, mai precis pentru circa 1.2 miliarde de catolici. Aceste cărți subliniază că în pofida numărului redus de funcționari, Vaticanul este poate cel mai bine informat guvern din lume. Rețeaua de preoți, cardinali și conecțiile cu funcționari guvernamentali de confesiune catolică, sau simpatizanți ai bisericii, oferă surse de informație sigure, rivalizate doar de către fosta rețea de spioni lucrând pentru lagărul comunist.
Ce așteaptă opinia publică de la politicieni. La început de an este uzanța să se facă bilanțul anului trecut, să se dea calificative personalităților politice și să se rememoreze episoadele mai importante. Am citit recent un articol privitor la primul ministru Canadian Stephen Harper, și am fost surprins de conținutul lui. Sub conducerea lui Harper un conservator care a succedat unei lungi serii de primi miniștrii liberali, Canada cunoaște o prosperitate și un nivel al șomajului incontestabil mult mai favorabil decât al Statelor Unite, sau al multor țări europene. Nici un ziar nu a fost în stare să publice vreo fotografie compromițătoare, nimeni nu l-a acuzat de vreo faptă neprincipială. Serios și constant acest profesor de economie politică s-a comportat ireproșabil, a acționat cu decență și calm. În loc să îl laude, articolul în cauză era foarte aproape de a regreta că nu s-a găsit nimic să facă scandal în activitatea lui, că nu aveau de relatat vreo greșeală sau altceva senzațional. De unde am tras concluzia că deși, poate condamnate în aparență aceste extravaganțe ale oamenilor politici, sunt dorite pentru a alimenta senzaționalul, pentru a distrage atenția opiniei publice de la problemele reale.
Uniunea Europeană și șomajul. În ciuda eforturilor guvernelor europene și a mișcărilor de protest populare, câteodată violența și șomajul, indicator major al sănătății economice al unei națiuni, a ajuns niveluri record în mai toate țările europene. Agenția Europeană de statistică Eurostat, a publicat recent statistici care sunt extrem de alarmante, de fapt șomajul a ajuns un nivel record nemaiîntâlnit decând a fost introdus euro în 1999. Diferențele între diverse țări sunt enorme. Cele mai favorizate sunt Austria cu un procentaj al șomajului de 4,5%, urmată de Luxemburg cu 5,1% și Germania cu 5,4%. Undeva la mijloc se află Anglia cu 7,8% și Franța cu 10,5%, ceea ce este pentru nivelul lor economic, extrem de grav. De cealaltă parte a spectrului se află Spania cu 26,6% Grecia cu 26%. Aceasta înseamnă că peste un sfert din populația activă nu are de lucru și trăiește din ajutoare publice, sau într-o sărăcie lucie, ceea ce în ambele cazuri duce la o mare tentație de a comite fapte necinstite ca să supraviețuiască. În total numărul șomerilor în Uniunea Europeană a ajuns la 26 de milioane, iar în cele 17 țări ale zonei euro la 18.8 milioane. Ca să ajute la confuziea și nemulțumirea maselor populare, Fondul Monetar Internațional care a impus în schimbul ajutoarelor financiare măsuri drastice de reducere a cheltuielilor publice și măriri de impozite, a trebuit să recunoască că s-a păcălit și că modelul matematic folosit pentru evaluarea consecințelor acestor măsuri de austeritate a fost greșit. Aceasta înseamnă că pentru fiecare euro „economisit” impactul economic nu a fost de un euro așa cum crezuseră experții, ci de cel puțin 3 eoro, iar în alte cazuri și mai mult. Experții își cer scuze, guvernele își văd de treabă și populația suferă.
Franța primul nou născut al anului 2013. Așa cum este uzanța în multe țări se face publicitate pentru primul nou născut al anului; în oraș, spița, regiunea, țara, etc. Pentru Franța primul bebeluș al anului 2013 numit Sacha, a venit la existență în maternitatea din Moulins, la numai câteva secunde după miezul nopții. Ceea ce este special pentru acest bebeluș este nu numai data nașterii cât și faptul că are două mame. Maude și Delphine, două lesbiene care trăiesc înpreună, sunt părinții acestui bebeluș. Potrivit legislației în vigoare în Franța acest fapt este interzis, dar Maude s-a dus în Belgia și a fost înseminată artificial. Este prevăzut că pe 29 ianuarie parlamentul să voteze legea numită „căsătoria pentru toți” care va face posibil ca acest tip de situații să devină legale, și în Franța, și mai ales ca amândoi partenerii să poată fi în mod oficial părinți. În prezent numai femeia care a dat naștere efectiv copilului poate deveni mamă, partenera nu are acest drept. Știu este derutant, dar această confuzie este numai începutul.
Mai bine să nu vorbiți despre acest subiect. Vincent Peillon, ministrul educației naționale, din Franța a trimis o scrisoare rectorilor instituțiilor școlare catolice cerând „cea mai mare vigilență” cu privire la orice dezbatere privind viitoarea legislație care va permite căsătoria, adoptarea și procrearea artificială pentru cuplurile de homoxesuali. Această scrisoare a urmat mesajului trimis de Eric de Labarre secretarul învățământului catolic care îndemna pe rectori să organizeze asemenea dezbateri. Dacă acest mesaj ar putea fi interpretat ca o incitare la homofobie, mesajul ministrului este cu siguranță un îndemn la ignorarea problemei și la represiunea opiniei bisericii care ar trebui să fie liberă și independentă în Republica Franceză. În acest sens Laurent Waăuiez deputat de Haute-Loire, și fost ministru de afaceri europene și al învățământului superior, considera „sfatul” minisitrului, scandalos și o încercare de a culpabiliza catolicii pentru opoziția împotriva legislației care va acorda dreptul la căsătorie pentru homosexuali. El insista argumentând că o mare parte a societății: catolici, protestanți, musulmani cât și atei, sunt împotriva acestei legislații și că faptul de a arăta cu degetul pe catolici duce la discriminarea lor, ceea ce probabil este și intenția guvernului.
Rasism. Pe măsură ce trec anii, societatea modernă se consideră tot mai deschisă și dorește să creadă că rasismul este un apanaj al trecutului. Dar din când în când mai ales cu ocazia manifestărilor sportive, iese la iveală că aceste sentimente nu sunt deloc dispărute ci doar reprimate. Am reținut două exemple recente petrecute nu mai departe de săptămâna trecută. În Italia în cursul unui meci de fotbal amical între renumita echipă de fotbal AS Milano și Pro Patria, o echipă de divizia a 4-a au izbucnit conflicte rasiale care au dus la oprirea meciului. Suporterii echipei Pro Patria au strigat injurii rasiste la adresa jucătorilor de culoare de la AS Milan. Enervat de această situație jucătorul Kevin Prince Boateng, de origine ganeană a oprit mingea cu mâna, a șutat-o spre spectatorii care îl înjurau și a părăsit terenul urmat de colegii săi. Arbitrul a fost nevoit să anuleze meciul. În New York, Erika Menendez, o tânără de 31 de ani a împins sub metrou pe Sunando Sen, un bărbat indian în vârstă de 46 de ani. Sen s-a născut în Calcuta, dar trăia de mulți ani în New York, fiind proprietarul unui atelier tipografic. Agresoarea a declarat anchetatorilor, că după 9-11 urăște pe musulmani, hinduși și egipteni și că a făcut aceasta în mod intenționat. Ea și-a acompaniat declarațiile de zâmbete și un râs satisfăcut. Aceleași manifestații de satisfacție au acompaniat apariția ei la tribunal. Am reținut numai că după nume agresoarea era ea însăși de origine latino, deci nu tocmai de sușe. Ceea ce este mai trist, este faptul că acest incident este al doilea în luna decembrie. Pe 3 decembrie Ki-Suck Han, un imigrant korean, a fost de asemenea împins sub roțile metroului, de această dată de către un bărbat fără domiciliu fix.
Germania. Polemica despre Dumnezeu. Kristina Schröder, ministra familiei în guvernul german, a stârnit polemică atunci când într-un recent interviu cu Die Zeit, și-a exprimat opinia că atunci când ne referim la Dumnezeu, mai ales în fața copiilor, ar fi de preferat să folosim genul neutru și nu cel masculin, așa cum se obișnuiește în prezent în marea majoritate a cazurilor. Iată însă că această opinie progresistă a produs reacții defavorabile chiar și în rândul membrilor partidului creștin democrat (CDU) din care face parte și ministra în chestiune. Norbert Geis, un parlamentar conservator a declarat „pentru creștini Dumnezeu este în mod categoric un tată și trebuie să rămână așa”. Christine Haderthauser, o altă deputată a declarat pentru revista Bild, că a șterge din imaginația copiilor noștri imaginile impresionante ale unui Dumnezeu puternic, este de-a dreptul stupid. Dar poate nu este chiar așa de stupid dacă nu putem să-L eliminăm pe Dumnezeu, de ce nu măcar să-L diluam, să-L transformăm în ceva neutru, incolor și fără semnificație.
Memoria colectivă. În mod categoric trăim într-o epocă electronică, nimeni nu se mai duce la bibliotecă să caute în arhivă documente, ci caută pe internet, unde chiar și cele mai mici organizații, chiar și simpli indivizi au un site, unde își fac reclamă și prezintă activitatea. Cu atât mai mult guvernele și președinții țărilor au asemenea situri, instrumente politice de prima clasă. După peste 20 de ani de guvernare de dreapta, Franța are în sfârșit un președinte și guvern socialist, care a dorit să dea o nouă față sitului internet. Într-un format modern plin de video care fac propagandă președintelui Francois Hollande. Toate bune și frumoase, numai că noul site a „neglijat” să includă orice referință istorică, și a exclus pur și simplu rubrica de arhive. Partizanii fostului președinte s-au revoltat de această „amnezie politică” care are ca scop să prezinte istoria președinției Franței într-o lumină trunchiată. De fapt se pare că aceasta nu este nimic nou, de multe ori memoria colectivă este alimentată de asemenea documente parțiale, ba chiar și în viața personală, de câte ori nu uităm ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
Elveția noua reglementare privind gunoaiele. Pentru cei care am trăit sub fostele regimuri comuniste, mirajul „lumii libere” și a „posibilităților nelimitate” a fost multă vreme irezistibil, deși contrazis de anumite realități contemporane, acest slogan este repetat la infinit încât ajunge să fie crezut. Totuși adesea reglementări anodine ne obligă să ne gândim că poate societatea de astăzi are infinit mai multă putere și ne dirijează viața într-o manieră de care nici nu ne mai dăm seama. Am avut această reflecție când deunăzi am văzut la televiziunea elvețiană un reportaj despre noua reglementare privind gunoaiele menajere. Până la începutul lui ianuarie 2013, gunoaiele puteau fi depozitate în saci obișnuiți de plastic negrii sau câteodată în orice fel de saci, cu condiția ca materialele reciclabile să fie dispuse în containerele respective. Începând cu 2013 însă, a fost introdusă o nouă reglementare care obligă pe fiecare cetățean să cumpere saci speciali, albi pentru gunoaiele menajere, sau verzi pentru cele reciclabile. Numai că acești saci sunt foarte scumpi. În plus autoritățile locale au dreptul să facă investigații și să cerceteze în lada de gunoi dacă cetățenii au sortat corect gunoiul. Cei care vor fi dovediți că nu au fost corecți vor fi amendați cu 500 de franci (circa 650 dolari). Și eu care credeam că numai percepția și securitatea lui Ceaușescu căuta în lada de gunoi motive să ne amendeze.
Fapt divers. S-a întâmplat într-un aeroport din Florida, SUA, iar eroul acestei întâmplări care a uimit America, este un angajat al firmei de curățenie. În timp ce strângea gunoaiele prin terminalul aeroportului Fort Lauderdale Internațional, Patrick Morgan a găsit, într-un bar, un iPad și în coperta acestuia, suma de 13.000 de dolari. Morgan le-a povestit, ulterior, jurnaliștilor cum a rămas șocat în momentul în care a deschis iPad-ul și a văzut banii. El n-a mai stat pe gânduri și a anunțat imediat autoritățile. La scurt timp după aceea a fost găsit și proprietarul bunurilor pierdute, care i-a oferit pe loc lui Patrick Morgan o recompensă de 60 de dolari. Eroul nostru nu a păstrat nici măcar acești bani pentru el ci i-a dat o parte unei femei fără adăpost pe care o întâlnea zilnic lângă aeroport când venea la serviciu, iar cealaltă parte, unui coleg de serviciu care avea mari probleme cu banii. Această poveste ireală s-a petrecut în luna decembrie, dar faptele lui Patrick Morgan nu au rămas nerăsplătite. Broward County Aviation Department din Florida i-a acordat lui Morgan, în cadrul unei ceremonii, o diplomă și un mic cadou. De asemenea, angajatorul său, Sunshine Cleaning Systems, l-a recompensat cu un cec de 625 de dolari, echivalentul unei săptămâni de vacanță plătită, spune NBCMiami.com. De această dată, va păstra banii, spune Morgan.
Un nou incident armat. Potrivit unui oficial local citat de CNN, incidentul a avut loc joi dimineață într-un liceu din orășelul Taft, în statul California. Conform unor surse din cadrul poliției, două persoane au fost rănite în incidentul comis de un elev care a intrat în școală cu o armă de foc. Orășelul Taft se află la aproximativ 160 de km nord-vest de orașul Los Angeles.
Minte sănătoasă în corp sănătos. Adicția la Zahăr. Până nu de mult, zahărul se adăuga numai la articolele de cofetărie, la dulciuri sau băuturi răcoritoare. Astăzi, zahărul este omniprezent în alimentație; de la pâine, iaurt, cereale și conserve de legume sau carne, până la sosuri și bulion de roșii. Majoritatea preparatelor comercializate în magazinele americane conțin zahăr. Dr. Robert Lustig, autor, medic pediatru endocrinolog și profesor la University of California San Francisco, este de părere că zahărul crează o adicție similară cu cea produsă de cocaină, nicotină sau alcool. „Zahărul este prezent în orice aliment, inclusiv în pâine, iaurt și sosuri. Un american consumă anual în medie peste 60 de kg de zahăr. Zahărul otrăvește produsele alimentare alterând biologia organismului” a declarat recent Dr. Lustig într-un interviu pentru postul TV MSNBC. După opinia lui, consumul excesiv de zahăr contribuie la obezitate, diabet de tip 2, cancer și boli cardio-vasculare. Dr. Kimber Stanhope, biologist la University of California, este de aceeași opinie și arată că abuzul de zahăr, în mod special siropul de porumb care este adăugat la majoritatea alimentelor, are implicații majore asupra numărului mare de persoane care suferă de boli cardio-vasculare, cancer de sân și colon. Dr. Lewis Cantley, profesor la Harvard University și director La Beth Israel Deaconess Cancer Center, spune că tumorile canceroase au receptori care se hrănesc cu glucoză; cu cât mai mult zahăr în dietă, cu atât mai multă hrană pentru tumori. Ironia este că în anii 1970, americanii au început să se îngrijoreze de cantitatea mare de grăsime prezentă în alimente. Comercianții au înțeles această îngrijorare, și pentru că alimetele fără grăsimi nu sunt la fel de gustoase, au început să înlocuiască grăsimile, cu zahăr. Comunitatea medicală americană este îngrijorată de consumul excesiv de zahăr și sirop de porumb din dieta americană și dorește să avertizeze populația în ceea ce privește riscurile la care se expun. Peste 40% din certificatele de deces emise în USA, au diabetul de tip 2 drept cauza de deces. Reprezentații industriei alimentare au răspuns acestor acuzații cu ideea că fiecare individ este responsabil pentru deciziile lui, inclusiv ce cumpără și cu ce se hrănește. Dr. Lusting este de opinia că lupta împotriva consumului excesiv de zahăr este imposibil de câștigat atâta timp cât majoritatea produselor cumpărate în magazine conțin cantități uriașe de zahăr.
Textul săptămânii. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Geneza 1,1
Petre și Paul Gheorghe
