“Nu este niciodată prea târziu pentru a avea o copilărie fericită!”
Tom Robbins
Prieteni dragi, pentru prima dată în ultimii 23 ani, un grup de 7 copilaşi din rândul celor mai defavorizaţi şi-au putut vedea împlinit un vis. Cu toţii ne reamintim cu placere de perioada verii, a vacanţei mari în care fiecare mergeam în …”tabără” la bunici, la rude, la munte, mare sau în diverse locuri. Probabil, ca mine şi unii dintre voi nu aţi ajuns mai departe de… bunici. Ei bine, cunosc copii care nici măcar la bunici nu au posibilitate să meargă iar viaţa lor, vacanţele şi copilăria nu le ofera nimic nou sau deosebit.
Am fost, alături de 7 copilaşi, beneficiarul unei tabere de vis. Graţie frumoasei colaborări dintre ADRA şi SUP Moldova, cei şapte copilaşi care au părinţi în penitenciare închişi cu pedepse mari, care au probleme sociale şi financiare mari dar care aveau şi ei un vis, acela de a se bucura odată într-o tabără, şi-au văzut visul împlinit. Aşa se face că Andrei ( cel mai… fericit pentru că este singur la parinţii adoptivi, în plasament), Georgiana – cu încă 6 frăţiori acasă, Sara – 5 frăţori acasă printre care şi Madălina, Mihaela, Amalia şi Andreea cu încă 5 frăţiori acasă dintre care 2 gemeni de 8 luni, pentru prima dată în viaţa lor au fost într-o tabără. La Vatra Dornei alături de copiii asistaţi de ADRA.
Laud pe Dumnezeu pentru minunile pe care le-a făcut pentru aceşti copilaşi şi în viaţa lor. Nu a fost deloc uşor, pentru că, aproape toţi trăiesc doar din alocaţie iar nevoile sunt multe. Amalia şi Andreea de exemplu, nu aveau nimic de îmbrăcat şi încălţat pentru tabară. Dumnezeu a răspuns însă rugăciunilor şi cineva din Spania s-a îngrijit ca cele două surioare, să primească şi îmbrăcăminte şi încălţăminte. Si, aproape toti au avut acestă problemă. Mă uitam la bagajele lor… ceva adunat în câte o sacoşă de plastic iar seara am descoperit că nu aveau nici prosoape, nici săpun sau sampon… A doua zi, mergi la magazin şi cumpără… dar a fost frumos.
Cea mai mare dorinţă a tuturor copiilor a fost aceea de a beneficia nu doar de cazare şi program frumos ci şi de vreme frumoasă. Toată săptămâna plouase, când am plecat în tabără ploua, am circulat pe ploaie iar seara la deschiderea taberei ne-am rugat ca Dumnezeu să facă o minune pentru vreme buna. Ce credeţi, a ascultat Domnul rugăciunile copiilor? Sigur ca da. Toată perioada taberei nu a căzut nici măcar un strop de ploaie. Cum am terminat tabăra, a început din nou ploaia.
Nu pot să uit cum… când au avut posibilitatea – în urma programelor la care au participat – să primească cadouri, aproape toţi copilaşii au luat cadouri mai întâi pentru mama sau tata de acasă, pentru frăţiorii sau surioarele lor de acasă şi în final câte ceva pentru ei. Ştiţi, pe o masă erau nişte pantofi de damă. Auzeam copii care spuneau: „Ce număr sunt? O, sunt exact pentru mama. Ii iau că mama nu are pantofi….”
După fiecare masă, fără să rugăm pe cineva sau măcar să batem vreun apropo, fetele noastre, majoritatea de clasa a IV–a – a VI-a spălau vasele, făceau curăţenie în sala de mese, etc. Iar când, pe drum de la Vatra Dornei la Coşna, acolo unde am desfăşurat o parte din activităţile noastre auzeam aceste fete de 11-13 ani povestind cum curăţă cartofii, taie chipăruşii şi ceapa, cum presară şi mestecă mămăliga, etc pregătind mâncare pentru frăţiorii lor… am rămas fără cuvinte pentru că şi tu şi eu ştim fete mult mai mari care… aşteaptă ca mama sau tata să pregătească mâncarea… să facă curăţenie, etc…
Parafrazându-l pe Tom Robins aş putea spune că, nu este niciodată prea târziu pentru a avea o vacanţă fericită, pentru a-ţi vedea visul împlinit. Numai că, această fericire depinde de mine, de tine, de noi toţi. Dragii mei, haideţi să ne îndreptăm privirile şi spre cei din jurul nostru şi, atât cât putem şi ţine de noi, să le oferim buchete de fericire!
Mihai Enea
SUP Moldova
