29
Views

 

Aşa cum spuneam, am participat – alături de 7 copilaşi provenind din familii cu părinţi în penitenciare –  într-o tabără gratuită la Vatra Dornei. Este prima experienţă de genul acesta din România şi sperăm să nu fie ultima.

Am avut bucuria şi privilegiul să fiu în cameră cu doi baieţi, Andrei şi Cosmin. Andrei provine dintr-o familie cu mulţi copii. Mama lui este bolnavă de cancer şi se pare că nu va mai trăi foarte mult. Tatăl lui este închis în unul din penitenciarele din Moldova. Acolo L-a cunoscut pe Mântuitorul lui şi a încheiat legământ prin botez. Andrei locuieşte la o familie ce l-a luat în plasament, familie care, în limita posibilităţilor îi oferă cele necesare.

Visul lui Andrei, deşi are doar 13 ani este să devină preot. Vineri seara am rugat pe copii să păstreze  liniştea deoarece suntem în curtea unei biserici şi curând va începe programul acolo. Copiii voiau însă jocuri (copiii nu erau din familii de adventişti). In cadrul programului de seară, li s-a explicat copiilor, pe înţelesul lor de ce nu ne jucăm în Sabat. După încheierea programului, am mers la culcare dar… Andrei preţ de câteva ore nu putea dormi. Cred că era mult peste miezul nopţii iar el încă se foia în pat mereu. L-am întrebat dacă îi este rău, dacă are probleme… Nu pot să uit cum, s-a ridicat în pat şi imi spune:

– Nu mi-e rău, nu am nimic dar… nu pot dormi. Nu îmi dă pace un gând. Nene Mihai, ce să fac? In seara asta am înţeles că trebuie să ne închinăm în Sabat. Eu, să mai merg Duminica la biserică? Andrei este în clasa a VI-a şi în fiecare Duminică merge la biserică unde este îmbrăcat în haine speciale ca un… „mini preot” şi ajută preotul la… diverse activităţi. Am rămas pentru câteva secunde fără cuvinte. Priveam, la lumina becurilor de pe strada faţa lui serioasă şi privirile ce aşteptau un răspuns. Nu ştiam ce să îi spun acestui băiat.

– Andrei, tu vrei să ajungi preot, adica un slujitor al lui Dumnezeu. Hai să Îl întrebăm pe El cum e mai bine să procedezi. Intuind ce vreau să spun, imediat a sărit din pat direct pe genunchi.

–         Te rog mult, roagă-te pentru mine. Eu nu ştiu să mă rog aşa ca voi… şi am văzut că Dumnezeu vă ascultă pe voi, şi azi nu a plouat… După ce am spus „Amin!” la rugăciune, ne-am strâns în braţe, s-a întins liniştit în pat şi imediat a adormit. Dimineaţă, s-a sculat mult mai devreme decât Cosmin şi m-a rugat să îi citesc din Biblie, apoi să îi explic câteva aspecte pe care nu le-a înţeles. Preţ de aproape două ore am stat cu Cartea Sfântă în mână până când am fost chemaţi la masă.

Ce decizie va lua? Nu ştiu. Dar ştiu  că sămânţa a fost semănată. Pe drumul de întoarcere de la Vatra Donei la Piatra Neamţ, Andrei nu mai era cel din tabără. Tăcut şi liniştit, rar punând câte o întrebare sau făcând câte o afirmaţie, a ajuns acasă cu mari semne de întrebare la care mi-a promis că va căuta răspunsuri în Cartea Sfântă.

La plecare în tabără, am oferit părinţilor adoptivi ai lui Andrei cartea Tragedia Veacurilor. Vineri seara, pe la orele 22, mama lui Andrei m-a sunat (în fiecare seara suna mai devreme însă interesându-se de Andrei) să-mi spună ce extrordinară este cartea primită din care au citit trei capitole.

Dragi prieteni, vă invit să vă rugaţi pentru Andrei. Are nevoie de susţinerea voastră pentru a lua o decizie ce priveşte viitorul lui veşnic. Vă invit să vă rugaţi pentru părinţii lui Andrei. Acum, când fac paşi în a descoperi tainele veşniciei au nevoie de susţinere. Pentru că, cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta a juns tatăl lui la penitenciar, să fie salvat şi el şi copilul lui şi familia ce l-a adoptat. Şi cine ştie câţi alţii prin influenţa lor. Laudă Domnului pentru că ne oferă oportunitatea de a fi… împreună slujitori pentru cei din jurul nostru.

 

„Acum, ce sa fac? „

| Generale |
Despre autor
-