Dragul meu, dacă locuieşti sau lucrezi undeva în…”ţările calde” nu simţi nevoia de căldură ca noi cei care… ne bucurăm de iarnă. Dar cu siguranţă că îţi aminteşti de momentele în care îţi îngheţau picioarele cînd mergeai sau veneai de la şcoală, sau cum îţi clănţăneau dinţii în gură aşteptând… mijlocul de transport sau… ce fericit erai când ajungeai fie la şcoală, fie acasă sau în altă parte unde te puteai bucura de puţină căldură…
Am citi undeva un lucru care mi-a dat foarte mult de gândit: „Căldura degajată de corpul uman în decurs de o zi ar putea face să fiarbă 30 de litri de apă rece”. Interesant nu? Imediat gândurile mi-au fugit spre o întrebare: oare, căldura sufletească degajata de mine, ce ar putea face? Ce efecte ar putea avea? Sigur, nu cred că am găsit răspunsul cel mai potrivit dar, am aflat foarte repede atunci când telefonul meu a sunat, parcă trezindu-mă din şirul intrebărilor, iar de la celălal capăt al firului o voce de fetiţă întreabă:
– Nene Mihai, când mai vii pe la noi? O recunosc imediat. Este Mihaela, fetiţa condamnată alături de tatăl ei. El să-şi ispăşească pedeapsa la unul din Penitenciarele din Moldova, ea, condamnată să-şi trăiască copilăria alături de mama ei într-o sărăcie lucie. Intuind parcă întrebarea ce tocmai eram gata să i-o pun îmi spune:
– Ştii… e aşa de frig în casa noastră… (casă e mult spus pentru că… acoperişul e gata să se dărâme peste ele, la uşi şi geamuri am pus noi sticlă pentru că erau acoperite doar cu folie de polietilenă…). Am mai găsit noi ceva surcele şi vreascuri dar… e tare frig noaptea… Nici nu pot dormi… Nu avem nici un lemn… Când mai vii pe la noi? Poate ne ajuţi cu ceva lemne…
…Iarna este la ea acasă la noi în Moldova. Din vară ne tot gândeam la Mihaela şi la multi alţi copii cu părinţi închişi ba, chiar am făcut o agendă specială şi ne rugam special pentru aceste cazuri. Sunt aşa de fericit să văd încă odată ce Dumnezeu bun avem. Tocmai în America, cineva a fost motivat să ofere bani pentru aceşti copii. Aşa se face că în următoarea zi am reuşit să cumpărăm lemne pentru Mihaela şi mama ei.
În ciuda frigului şi a zăpezii am depozitat lemnele la adăpost dar am descoperit că mai era o nevoie . Aceea de alimente. Aşa că, împreună cu „îngerul păzitor” al Mihaelei am mers să facem cumpărătui, revenind şi cu cele necesare pentru traiul de zi cu zi. Cel puţin pentru o perioadă. Puteţi vedea şi dumneavoastră bucuria acestei fetiţe. Nu are în braţe lemne, nici nu se încălzeşte la sobă. Dar e fericită. Şi înclin să cred că bucuria şi fericirea ei sunt legate de căldura sufletească emanată de cineva. Şi iar mă întreb, dacă „Căldura degajată de corpul uman în decurs de o zi ar putea face să fiarbă 30 de litri de apă rece”, căldura sufletească degajată de mine şi de tine, câte suflete ar putea încălzi? Ştii? Dacă nu ştii, te provoc să încerci, măcar odată. Şi dacă nu ai curaj să experimentezi singur, te aşteptăm alături de noi, voluntarii SUP.
Mihai Enea
Director SUP Moldova
