“Aron si-a ridicat mainile spre popor, si i-a binecuvantat.”
In lumea Adventa actuala, odata cu cresterea ei, s-a imbunatatit si sistemul organizatoric la toate nivelurile, spun unii, altii sunt de alta parere, si de aici o lupta plina cu de toate, cu bune si rele. Daca lucrarea Evangheliei a adus noi membrii, desigur a aparut si, necesitatea largirii spatiului Evanghelistic prin compunerea de noi spatii de auditie, ce nu fac dacat sa raspunda la o comanda sociala numita: “Programul Sacru in Arhitectura Adventa.”
Acest program ca parte teologica, este de dorit sa-l faca pastorul, ca coordonator al Bisericii. Daca acesta nu poate realiza asa ceva, atunci arhitectul poate da o mana de ajutor la buna intocmire a programului de arhitectura, a compozitiei scrise, pentru, a se realiza o conceptie unitara intre partea teologica a programului sacru si cea programatorie, graphic, conceputa de architect. In majoritatea cazurilor, arhitectul creeaza un concept, dar pastorul fara vreo autoritate in domeniul, in anumite cazuri, se da architect in detrimentul compozitiei primare. De multe ori, finalul unei arhitecturi sacre de tipologie Adventa, nu arata 100% la 100%, cu imaginea din proiect. De ce un astfel de mecanism meschin si neprofesional din partea celor care cred ca, daca au puterea teologica in mana pot avea si aceea in ale, arhitecturii? Mutilarea conceptului sacru aduce cu sine o jertfa beteaga neprofesionista.
De multe ori, pastorul motiveaza ca doreste o arhitectura mai clasica, cu mobilier greoi, ce da impresia de sobrietate, refuzand sa creada ca in actuala etapa a modernismului total nu se admite o noua aducere aminte a unui stil classic, fara ritm, fara o proportie a elementelor de inchidere la nivelul peretilor si al plafonului. In actuala cavitate functionala a arhitecturii moderne adventiste, se subscriu criterii clare fara toleranta din partea nimanui, indiferent de functia lui teologica.
Noul Spatiu Sacru Advent, trebuie sa fie uman, remarcabil prin simplitate si forta de expresie. Omul ce intra in acest spatiu, trebuie sa se reflecte prin profunzimea raporturilor sale la elementele sacre ale noii compozitii arhitecturale. Functionalitatea si claritatea de citire a acestui spatiu, trebuie astfel realizata incat, expresia in limbaj sculptural sa nu fie masiva, greoaie, imperceptibila ci, organica ca functie fiind lipsita total de imitatia ornamentala clasica. Ornamentul este o “crima”, in lumea sacrului Advent. Tehnica moderna, aduce noi conditii de realizare a unui “spatiu sacru”, ce, se muleaza perfect pe adevarurile Evangheliilor. Echilibrul valorilor in lumea noastra Adventa, nu sant prea clare in arhitectura deoarece, nu sa creeat un cadru de percepere si necessitate ce vrea sa duca la acumularea de noi cunostinte atat teologice dar si in domeniul artei, al arhitecturii in speta.
In final, linia linistii in arhitectura Adventa o da arhitectul si nu pastorul. Apoi, integritatea si respectul pentru materialele folosite in programul de arhitectura adventa. Dupa aceea, exuberanta timpului in care traim proiectat in linii, forme si volume. Arta acoperisului modern, creeaza o noua arhitectura adventa, intr-o simplitate de expresie, semnata numai de architect si nu de pastor. In final, pastorul, ramane un accent in spatiul vizual advent, numai la nivel teologic, deoarece la nivel artistico-arhitectural, el (pastorul), este dominat de architect. Pace si cu intelegere,..Amin..!
Arch. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
