“Redeşteptare şi Reformă” – pentru REVENIREA Domnului Isus
Istoria lumii a consemnat multe RE-DEŞTEPTĂRI şi RE-FORME şi de multe feluri; sociale, culturale, politice, religioase etc., cu efecte mai mari sau mai mici, dar toate TEMPORARE, de cele mai multe ori luându-se de la capăt şi ajungând nu prea departe de unde s-a pornit. Unii le-au văzut ca pe un fel de valuri pe pânza unei ape, necesare existenţei prin ciclicitate, fără scop final, fără rezolvare, cumva doar de “întreţinere”. Abandonăm deliberat acest fel de studiu unde informaţiile sunt din abundenţă, dar care nu duc la vreun rezultat şi să ne gândim la câte ceva din REDEŞTEPTAREA şi REFORMA în domeniul spiritual. Se poate spune câte ceva şi despre redeşteptare FĂRĂ reformă şi de încercări de reformă FĂRĂ redeşteptare, trudă pe degeaba. Reformele şi redeşteptările din istoria Vechiului Testament cum şi cele din Era Creştină ne sunt cunoscute şi de folos pentru a le determina pe cele ale noastre, cele de azi pornite prin mila lui Dumnezeu chiar de la Conferinţa Generală.
Admiţând ideea de RE-deşteptare, se admite situaţia de “dormire” între timp. Admiţând ideea de RE-formă, se admite ori o depărtare de la FORMA (de data aceasta ÎNVĂŢĂTURA) iniţială, ori nevoia disperată de ACTUALIZAREA ÎNVĂŢĂTURII la URGENŢELE PROFETICE pe care le trăim. De fapt, şi una şi alta.
Punctul de referinţă lansat odată cu REDEŞTEPTAREA şi REFORMA în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este în mare parte expus în chemarea făcută şi anume, REDEŞTEPTAREA în legătură cu evenimentul REVENIRII Domnului subliniat prin proclamaţie la 1844 şi REFORMA în legătură cu PREGĂTIREA pentru întâlnirea cu EL, subliniat prin reîntoarcerea la ascultarea de PORUNCILE Lui date odată pentru totdeauna, readuse în actualitate tot atunci. Merită să fim de acord că:
1. “Marea dezamăgire” din istoria de la 1844 nu trebuie să se mai repete,
2. REDEŞTEPTAREA că Domnul vine şi REFORMA cum să-L întâmpinăm sunt vitale, să se repete şi încă la o intensitate demnă de finalizarea marei bătălii dintre bine şi rău.
În această privinţă unii spun că referirea Redeşteptării şi Reformei lansată oficial în zilele noastre, trebuie făcută la Biserica Primară şi că experienţa de la 1844 ca fenomen profetic poate fi eludată. De ce trebuie să folosim o experienţă “imperfectă” când avem una “perfectă”?
Fără îndoială că Biserica Primară este un exemplu de căpătâi pentru orice Redeşteptare şi Reformă în Biserica Creştină. De fapt experienţa de la 1844 pe aceasta s-a bazat. A fost o strălucire în timp a aspectului ei profetic.
O întrebare la care nu se poate da un răspuns “tehnic”, dar care poate avea o înţelegere spirituală de mari proporţii este “Marea dezamăgire de la 1844 a fost un lucru bun sau rău”? Desigur nu este o referire la aspectul “moral”. Ori de câte ori s-a vorbit despre aceasta, discuţia nu a fost de “păcat”, ci de “durere”. În acest sens preluarea Redeşteptării şi Reformei de la 1844 – cu “dezamăgire” cu tot în planul de Redeşteptare şi Reformă a Bisericii de astăzi este dinspre voinţa lui Dumnezeu. Fără inserţia în ea a acestei “mari experienţe profetice” cuprinzând şi DEZAMĂGIREA, orice nouă Reformă şi Redeşteptare ar avea un caracter general socio-umanistic temporar înveşmântate în ceva religie şi cam atât. Cum a mai fost. Nu neapărat rele, dar nu definitorii bune.
Revenind la subiectul zilelor noastre ne întrebăm: Redeşteptare din ce? Redeşteptare pentru ce? Orice Redeşteptare a avut o idee. Singura temă vrednică de Redeşteptare este “Iată Mirele vine”! Cum adică, tot cea de la 1844? Aceeaşi. A fost genuină atunci chiar dacă a durut, este genuină azi şi nu va mai durea. În legătură cu VENIREA DOMNULUI am adormit şi ne trebuie trezire. Are cineva altă temă pentru redeşteptare? Cât priveşte REFORMA, reformă de la ce? Reformă pentru ce? Revenirea la o învăţătură anume? Pare că este vorba de însuşirea ÎNVĂŢĂTURII pentru ÎNTÂLNIREA cu Domnul. O Redeşteptare specifică şi o Reformă şi mai specifică.
REVENIREA DOMNULUI ISUS este subiectul întregului Creştinism. Pe unde şi cât de adânc se doarme despre el este cutremurător de ştiut. Redeşteptarea trebuie să înceapă de undeva, dar ea se va extinde, va deveni globală – în sfârşit un domeniu în care globalizarea va fi fără reproş. O redeşteptare şi o reformă de nuanţă statistică, pentru comparaţie, pentru secularizarea câtorva idei de implementat în social spre un bine local şi temporar, nu face rolul profetic determinant.
Pentru ce a mai rămas din istoria lumii, adevărata REDEŞTEPTARE este cu privire la REVENIREA DOMNULUI ISUS, şi adevărata REFORMĂ este PREGĂTIRE pentru întâlnirea cu El.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
