“CA SĂ ŞTIU” – (regele David)
“ŞTIEREA”, între SUBLIM şi TRAGIC
Se crede îndeobşte că cea mai înaltă stare a naturii umane este ŞTIEREA. De aici şi termenul care chipurile ar depăşi filozofia cu imaginaţia ei şi chiar teologia cu tainele ei, este ŞTIINŢA. În acelaşi timp, am putea spune că cea mai mare NEŞTIINŢĂ este în domeniul ŞTIINŢEI. Conform acestei realităţi, ne întrebăm pe când alături de OM de ŞTIINŢĂ vom folosi şi OM de NEŞTIINŢĂ?
Ca să nu investim toate valorile noastre spirituale în ŞTIINŢĂ, ni se face cunoscut că din ŞTIINŢĂ nu derivă CON-ŞTIINŢA ci CON-ŞTIENŢA. De aici, ŞTIEREA fără CONŞTIENTIZARE pare a fi mai mult dăunătoare deât benefică. Împingerea ŞTIERII în mod nesăbuit dincolo de hotarele aducătoare de bine, dă în DEŞERTĂCIUNE şi imediat în TRAGEDIE.
Ioab a sfătuit pe David să nu facă numărătoarea poporului. El a vorbit cumva în NEŞTIERE (nu în NEŞTIRE), dar înţelept. “Domnul să facă pe poporul lui încă de o sută de ori pe atâta!” Viteazul lui David cu grija peste popor nu-i ştia numărul şi deci nu-şi putea închipui nici numărul de o sută de ori mai mare. El era mai mult filozof şi teolog decât OM de ŞTIINŢĂ. De ce îi plăcea lui David această statistică? De ce nu-i plăcea lui Ioab? Ce mutaţie ciudată! Iată-l pe “dulcele cântăreţ al lui Israel” pasionat de statistică, iar pe general pasioant de teologie, de poetică, psalmist. Aici stă în cumpănă juridică MOTIVAŢIA ŞTIERII la David şi MOTIVAŢIA NEŞTIERII la Ioab. De fapt, disputa dintre David şi Ioab nu era atât pe numărătoare cât pe MOTIVAŢIA ei. Ştierea, deşi nu întotdeauna recomandată, este în general NEUTRĂ. După CONŞTIENTIZAREA ei, în raport de MOTIVAŢIA care o face aplicabilă în bine sau rău, ea intră în SUBLIM sau TRAGIC. David a zis: Fac numărătoarea “CA SĂ ŞTIU la cât se ridică numărul poporului”. Şi N-A ŞTIUT. Numărul care i s-a raportat nu corespundea cu realitatea, iar motivaţia numărătorii a fost pedepsită drastic.
Numărători de când lumea şi de fiinţe şi de ani şi de bune şi de rele. Au ieşit din Egipt “aproape şase sute de mii”. Un recensământ avusese loc. O carte întreagă a Bibliei este numită NUMERI. Tot în Biblie găsim statistici pe un ambitus de la UNU la FĂRĂ de NUMĂR. În zilele noastre mai bine numite COMPUTERIZATE decât ZILE ale COMPUTERULUI, “o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni” parcă n-ar suna tocmai bine, ca şi cum supracomputerul n-ar încăpea-o şi ar abandona-o. Trecând în spiritual, e vorba de o gloată pe care nimeni nu are dreptul s-o numere, nici motivaţie s-o numere şi este frumos să poarte numele ei în afara numărului, “fără de număr”. Cantitatea se topeşte în calitate, dimensiunile în măreţie.
În multe ocazii rezultatele numărării au fost negative. ŞTIEREA a fost dăunătoare. Uite ce MULŢI! Mulţi în raport de ce? Uite ce PUŢINI! Puţini în raport de câţi? Ai numărat şi cele de prin cer sau numai cele de pe pământ? Dacă punem STATISTICĂ CEREASCĂ lângă cea pe care o facem noi aici cu privire la acelaşi lucru, ce vedem? “Deschide-i Doamne ochii să vadă”, zicea cândva profetul. Ai numărat şi oştile cereşti? “Suntem prea puţini”, zicem noi. “Sunteţi prea mulţi” zice Domnul. Să meargă acasă cei fricoşi. Să meargă acasă şi cei leneşi. Să meargă la “culcare” în pustia aceasta toţi. Să-mi rămână doar Iosua şi Caleb. Ce statistică! Nici măcar unul la o mie. Îmi place însă numărătoarea de la Pentecost, “Aproape trei mii de suflete”, fiecare un diamant al iubirii lui Dumnezeu.
De statistici prin NUMĂRARE nu scăpăm pentru că ele sunt amprenta zilelor noastre, prin neobosita şi de-abia pornita pe planetă – Mass Media. Cumpănirea trebuie făcută însă cu înţelepciune. Statistici prin CÂNTĂRIRE se fac mai puţine şi poate ar fi timpul să ne gândim şi la ele. S-ar putea să se micşoreze dimensiunea, dar să crească greutatea. În domeniul spiritual principiul votului prin numărătoare nu funcţionează.
Din diferite motive, fiecare statistică este aproximativă. ŞTIEREA deci este şi ea aproximativă. Îmi place şi mie SĂ ŞTIU. E în natura omului creat de Dumnezeu SĂ ŞTIE. Avalanşa de ştiri care face statistica mediei creştine mă îngrijorează însă. Cum se zice, parcă sunt prea frumoase pentru a fi reale. Şi dacă tot nu pot fi exact cu CE ŞTIU pe CE ESTE, prefer să ŞTIU MAI PUŢIN şi să fie MAI MULT, MAI FRUMOS, decât SĂ ŞTIU că e aşa de MULT, de FRUMOS precum este trâmbiţat, iar din trâmbiţare să mă trezesc dat înapoi. Aşa dar, fraţi care număraţi, care adunaţi şi ne transmiteţi veştile SĂ ŞTIM, vă mulţumim frumos, dar aveţi grijă şi de ceea ce se întâmplă la ANALIZA NUMĂRĂTORII. Frumos să SPUNEM CE-AM FĂCUT, dar observatorul obiectiv realizează imediat CE-A RĂMAS NEFĂCUT sau dacă nu place cuiva acest RĂMAS NEFĂCUT, poate fi înlocuit cu RĂMAS de FĂCUT. Dacă am aduna toate statisticile cu tot ce N-AM FĂCUT măcar într-un singur număr din faimoasa revistă “RECORDER” care abundă în ce AM FĂCUT, cu responsabilitatea statistică de îndeplinit, prin ce a RĂMAS de FĂCUT, cum ar arăta? Ce am simţi? Un număr care să apară sub titlul: “Nu număra poporul împărate, lasă-l să crească de să umple cerul!”. Ce ŞTIERE-NEŞTIERE ar fi!
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
