Mai întâi FAMILIA sau mai întâi CONGREGAŢIA?
Aceasta este întrebarea anului 2010 în jurnalistica internaţională religioasă, pusă deocamdată pastorilor, preoţilor, rabinilor şi derivaţilor lor ca denumire pe funcţie, dar şi pentru oricare. Nu ştiu dacă ea a fost preparată în prealabil în vreun oficiu de analiză profetică pro sau contra imaginii lumii de azi, dar am văzut cum ea a căzut ca un trăznet peste interlocutori şi mai departe vom vedea. După o ezitare penibilă, răspunsul a fost: “FAMILIA”, iar pe urmă bâlbâială motivaţională – de ce nu CONGREGAŢIA, şi mai penibilă. Prin aceste rânduri – şi nu numai – unda acestei întrebări ne atinge şi pe noi.
Pe cât este de adevărat că în confruntările vieţii de zi cu zi ne-am pus fiecare cumva această întrebare, rămâne de văzut ce se are în vedere cu ea, dacă trebuie pusă şi cum se răspunde la ea.
Declaraţii cu privire la acest subiect sunt destule, mai retorice, mai pragmatice, mai domoale sau mai avangardiste, după conceptele de viaţă în general sau interesele personale în particular, de la meditaţii de înţelepciune la lozinci de stradă.
În primul rând poate este bine să observăm în ce fel de lume se pune această întrebare, adică în lumea speţei umane de după căderea în păcat. Nu avem nici o descoperire – pentru comparaţie – cu privire la FAMILIE în alte lumi ale Universului, nici cum ar fi arătat FAMILIA în situaţia necăderii omului şi nici în ceea ce Biblia numeşte “Împărăţia Cerurilor” şi “Noul Pământ”. Sfera întrebării este deci foarte restrânsă, la noi, şi în această perioadă foarte limitată de timp.
Principala deficienţă a întrebării este că ea se referă concomitent la două entităţi de necomparat – FAMILIA, de domeniul naturalului deşi poate prin convenţie – şi CONGREGAŢIA, de domeniul educaţiei spirituale tot prin convenţie alcătuită administrativ. Dar chiar şi în aceste condiţii, dacă este luată cu seriozitate, întrebarea poate fi benefică fie şi numai prin provocarea la analiză, la a spune câte ceva.
Pentru membrul de rând al unei comunităţi religioase, balanţa înclină spre FAMILIE, pe când pentru pastor (sau altă denumire pe acelaşi rol), prin funcţie se pare că ar înclina sau ar trebui să încline spre CONGREGAŢIE.
Jungla de definiţii despre ce înseamnă FAMILIE şi CONGREGAŢIE, nu mai poate fi defrişată. Dicţionarele, enciclopediile, marile librării şi academii nu mai fac faţă în această privinţă, sunt ignorate sau chiar batjocorite de o înţelegere democratică nonconvenţională, până la individualizare. Se vrea pentru orice, REDEFINIREA. Redefiniţia nu mai ajunge să se numească DEFINIŢIE că este redefinită şi ea, procesul de redefinire devenind o permanenţă. În aceste condiţii aveţi măcar milă de cine mai spune câte ceva, oricine ar fi el.
CONGREGAŢIA este mai uşor de determinat. O listă de membri (daca se mai face) cu nişte reguli generale şi particulare (dacă mai sunt), acceptate de toţi (se presupune) voluntar şi cu bunacuviinţă de a încerca a fi trăite. Vine în ea şi pleacă din ea fiecare când vrea. CONGREGAŢIA nu primeşte pe nimeni decât prin convingere proprie şi la cerere, dar dă afară (dacă mai dă) pe cei care perturbă rânduiala ei. FAMILIA, deşi cumva tot prin convenţie şi ea, STĂ, natural. Mai greu de determinat ce înseamnă FAMILIE, căci în afară de ceea ce numim o NOUĂ FAMILIE, la căsătorie, nu ştim ce poate cuprinde lista de componente, nici cu privire la cei din trecut, nici cu privire la cei din viitor. Întrebătorul “ce mai întâi, FAMILIA sau CONGREGAŢIA?”, nu a specificat (nici nu poate de altfel) ce înseamnă FAMILIE. Şi părinţii şi bunicii şi străbunicii pe cele două linii, a ei şi a lui, cu toţi adiacenţii lor câţi, care? Şi copii şi nepoţi si strănepoţi şi mai departe cu adiacenţii lor care şi până unde? Probabil, întrebătorul, s-a gândit (şi n-a făcut rău) la soţ, soţie şi copii minori care locuiesc sub acelaşi acoperământ. În aceste condiţii s-ar mai putea discuta, căci altfel mergem pe linia individ, familie, neam, naţiune, ţară, unităţi de ţări, omenirea întreagă. CONGREGAŢIA ca entitate religioasă scapă acestei scheme, chiar i se opune cumva, deşi se vrea şi ea cât mai cuprinzătoare, dacă se poate globală. Pe această direcţie CONGREGAŢIA şi-a luat numele sau a fost numită “FAMILIE SPIRITUALĂ” condusă de “PĂRINŢI” SPIRITUALI.
Întrebarea ar putea apare sub forma “Ce mai întâi? FAMILIA NATURALĂ sau FAMILIA SPIRITUALĂ”? Către conducătorul religios “părinte” în amândouă.
În acest caz, rămâne de dat răspunsul între NATURAL şi SPIRITUAL de oarece FAMILIA, apare în amândouă situaţiile. Pe această înţelegere, NATURALUL, după căderea în păcat fiind perisabil, trebuie salvat de Dumnezeu prin SPIRITUAL conform Planului de Mântuire care trebuie învăţat, acceptat şi trăit de noi. Dacă CONGREGAŢIA nu este conformă acestui Plan Divin, atunci ea iese din discuţie, neputând face parte din răspuns. Dacă FAMILIA NATURALĂ se limitează la procedura temporară fără “gândul veşniciei”, ea nu va fi decât un răspuns lamentabil la întrebarea pusă.
Foarte limitat desigur, în răspunsul la întrebarea PRIORITĂŢII despre care vorbim, dar autentic, ar putea fi sensul ca FAMILIA şi CONGREGAŢIA să nu-şi pretindă prioritate, ci să şi-o dea una alteia, părtăşie dorită a fi iniţiată şi întreţinută de pastori, căci deja s-a zis “spune-mi ce congregaţie păstoreşti ca să-ţi spun ce păstor eşti”.
Întrebările pot fi viclene, ridicule, nesemnificative, dar ajunse în publicul larg invită la introspecţie.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
