Interlocutorul nostru întreabă: O BINECUVÂNTARE? Un BLESTEM?
Cea mai mare BINECUVÂNTARE din cel mai mare BLESTEM, ca să folosim termenii interlocutorului, deşi nu sunt cei mai reprezentativi.
Mai concret, ce este cu CRIZA FINANCIARĂ în care întreaga lume se află azi. Este o binecuvântare? De ce? Este un blestem? Cum? Este altceva? Ce? Este globală deşi nu toţi o simt? Faptul ca nu toţi o simt înseamnă că nu este GLOBALĂ? Se tot întreabă interlocutorul nostru şi ne întreabă şi pe noi.
Mai întâi este de CONŞTIENTIZAT faptul că suntem în CRIZĂ FINANCIARĂ. Este subiectul la zi al informaţiilor pe toate sistemele de comunicaţii planetare. Partea cea mai tragică a CRIZEI FINANCIARE este că atrage după ea CRIZA POLITICĂ-MILITARĂ şi mai ales CRIZA RELIGIOASĂ – de închinare. De fapt, POLITICA şi RELIGIA vor fi subordonate FINANŢELOR, pentru supravieţuire. Această subordonare se va face prin ÎNCERCAREA de UNIFORMIZARE, adică o singură GUVERNARE pentru toată lumea, o singură RELIGIE a tuturor. Zicem ÎNCERCARE, pentru că de fapt nu se va putea realiza, ci atunci când va părea că DA se va dovedi că NU si ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR se va arăta. Oricum, această ÎNCERCARE de rezolvare a CRIZEI prin GLOBALIZARE, va atinge nivele incredibile.
Mai întâi, acest lucru se vrea a fi facut DEMOCRATIC, prin magica formulă „UNITATE în DIVERSITATE”, prin definiţie o utopie. Al doilea pas şi probabil ultimul făcut de omenire pentru AUTOSALVAREA ei, va fi că prin dovedirea absurditaţii scenariului „UNITATE în DIVERSITATE”, se va proceda la eliminarea unuia din aceşti doi factori şi cum la UNITATE nu se poate renunţa fiind vitala în supravieţuire, va fi sacrificată DIVERSITATEA şi înlocuita cu UNIFORMIZAREA. Uniformizarea – mai ales cea religioasă – neputându-se face pe cale democratică, va urma inevitabil IMPUNEREA prin legislaţie şi eliminarea juridică a celor nesupuşi legilor. Folosind un limbaj de imagine modernă, la capătul tunelului ar fi o lume fericită cu un singur sistem de guvernare si închinare, dar IMPUS, adică renunţarea la DEMOCRAŢIE. Aceasta este realitatea profetică.
CRIZA GLOBALĂ de care vorbim cu repercursiuni în politică şi religie este Apocalipsa 13. Ultimul aspect al CRIZEI FINANCIARE GLOBALE după ce a târât după ea politicile si religiile lumii, este limpede descris în Apocalipsa 18. Nu mai e nevoie de nici un comentariu. În profeţie, după aceste evenimente, se arată ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR, ceea ce înseamnă că ultimul spasm al omenirii de a supravieţui prin ea însăşi – fără de Dumnezeu – s-a consumat.
Aceste lucruri nu au nevoie de „interpretare”, de „tâlmăcire”, ci sunt descrieri profetice concrete, fără intermediar de „descifrare”, „decodificare”, pentru a nu fi nici o greşeala de înţelegere. Dacă cineva zice ca Apocalipsa, ultima carte a Bibliei este un MIT este invitat să privească ce se petrece pe lume, o realitate profetică de netăgăduit. Refuz să cred că cineva este „incapabil” să priceapă aceste lucruri, sau „rău” de a nu le accepta deliberat înţelegerea. Tot ceea ce trebuie făcut este CONŞTIENTIZAREA pentru a trăi în acord cu ele.
Limbajul BINECUVÂNTARE-BLESTEM este convenţional. Nu se poate spune că Domnul Dumnezeu „binecuvintează” ultima generaţie a omenirii care se îndreaptă spre culmea răului ei si nici că o „blesteamă” pentru că în dragostea Lui nu doreşte rău nimănui. Întrebarea mai corect pusă ar fi: Este criza planetară un lucru BUN sau un lucru RĂU? Un raspuns ar fi: este CEL MAI BUN si CEL MAI RĂU. Cel mai rău privind dimensiunile şi intensitatea durerilor ce o vor însoţi, cum n-au mai fost niciodată. Cel mai bun pentru că este utlima criză şi nu va mai fi alta, iar Domnul va veni cu Împărăţia Păcii Sale veşnice.
Deşi pare un paradox, având în vedere planurile lui Dumnezeu cu noi, în condiţiile existenţei noastre oricum temporară şi grea, orice veste REA deşi nedorită, este o veste BUNĂ în sensul că anunţă sfârşitul răului şi înveşnicirea binelui. Biblia nu spune ca lumea se va face bună (ceea ce n-ar părea deloc un lucru rău) şi prin aceasta va avea loc intrarea pământului în ordinea cerească, ci spune că se va face rea (ceea ce nu pare deloc un lucru bun) şi va fi nevoie de intervenţia divină pentru rezolvarea direcţiei ei. În acest sens, cei care înţeleg planul lui Dumnezeu, nu propovăduiesc SFÂRŞITUL LUMII (deşi sfârşitul lumii acesteia deja se petrece), ci ÎNCEPUTUL VEŞNICIEI FERICITE, profetizată şi dorită de mulţi.
Din toate punctele de vedere ar fi o greşeală să spunem că din această CRIZĂ ECONOMICĂ (şi nu numai economică) se va IEŞI prin soluţii omeneşti. Micile fluctuaţii nu schimbă direcţia. Nu schimbă nici timpul profetic. Aşa zisa ÎNCETINIRE a ei nu face altceva decât să ne trezească la certitudinea că aparenta ÎNTÂRZIERE este de fapt GRABĂ. Ţinute pe loc de diverşi factori, omeneşti sau divini, evenimentele nu fac altceva decât să-şi năvălească împlinirea pe o farâmă de timp foarte scurt care a mai rămas, pentru că nu timpul se lungeşte pentru a face loc evenimentelor ci evenimentele se grăbesc pentru a încăpea în timpul profetic hotărât lor. De aici SURPRINDEREA. De aici GRABA de a trece de partea lui Dumnezeu. ACUM.
