Schimbare de DOCTRINĂ sau de ATITUDINE?
În babilonia doctrinelor filozofice, politice, ştiinţifice, religioase, etc., atitudinile grupărilor omeneşti de la mari la din ce în ce mai mici, până la individ, sunt şi ele tot babilonie. Timpul vieţii scurt nu ne-ar ajunge nici măcar să le numim pe toate.
SCHIMBĂRILE de DOCTRINĂ domină lumea mai întâi prin întemeierea de doctrine noi – avându-se în vedere CELEBRIZAREA prin SCHIMBARE şi NOUĂ ÎNTEMEIERE -, cum şi datorită apetitului uman de a domina doctrina şi nu de a se supune ei.
Din păcate, nu este vorba de SCHIMBAREA DOCTRINEI în procesul de căutare a doctrinei adevărate şi nici de SCHIMBAREA de ATITUDINE când s-a dovedit că ea este falsă – fenomen normal, chiar recomandat -, ci ne referim la căutarea cu tot dinadinsul de a SCHIMBA DOCTRINA BIBLICĂ, înţelegând prin aceasta TOTALITATEA ÎNVĂŢĂTURILOR EI în detaliu şi întreg şi la schimbarea nefastă a ATITUDINII faţă de ea.
În această zonă de observaţie se constată tendinţa şi chiar efortul pentru SCHIMBAREA DOCTRINEI şi mai puţin sau deloc SCHIMBAREA ATITUDINII conform ei. Chiar şi la oameni cu grad ridicat de integritate şi credincioşie se văd mai degrabă “ajustări de doctrină” decât străduinţa de conformare.
Aşa avem de a face cu ceea ce numim FORŢAREA DOCTRINEI spre aşa zisa ELIBERARE a omului, chiar dacă nu de tot prin eliminarea ei, măcar prin ceva amendamente aduse la ea. Prin comparaţie, FORŢAREA ATITUDINII nu se bucură de acelaşi nivel de susţinere. De fapt, nici nu ar fi frumos să se întâmple acest lucru în împărăţia libertăţii de alegere. Dar, după alegerea eventual bună făcută, implementarea cere sacrificiu, la care omul e mai puţin dispus. Adică, el poate fi de acord cu DOCTRINA, dar are probleme cu ATITUDINEA faţă de ea. În acest stadiu, mai umblă la DOCTRINĂ, chiar dacă nu printr-o SCHIMBARE sau FORŢARE, umblă la ea printr-o aşa zisă ARANJARE a ei, pentru a o apropia de ATITUDINEA sa. Adică o FORMULEAZĂ în felul şi la nivelul convenabil ATITUDINII lui.
Cumva, în loc să caute eliberarea de el însuşi, omul caută motive de eludare a învăţăturilor Bibliei, o “eliberare” de ele, nu prin ele. El uită că la Biblie nu mai este nimic de scos, nici de adăugat şi că de fapt la el sunt o mulţime de scos şi de adăugat până ce să arate ca idealul biblic.
Criza de SCHIMBARE se manifestă la omul veacului nostru ca un fel de NEASTÂMPĂR. Aproape fără să-şi dea seama se roteşte împrejurul DOCTRINEI cu o ATITUDINE de NESCHIMBAT încercând REFORMULĂRI de Biblie. Apoi strigă lozinci de parcă ar vrea să se autonîncredinţeze că are dreptate. “Profesionalismul religios împiedică creativitatea şi progresul”, zice el, punându-ne rău cu civilizaţia seculară care se vrea în creştere. El uită că religia este în sine laică. Dacă prin absurd ar exista un profesionalism religios, menirea lui ar fi să slujească laicitatea punând DOCTRINA în măreţia atributelor ei. Cât priveşte “creativitatea”, îşi poate găsi locul cel mult în formele de manifestare, dar nu în esenţa învăţăturii. Şi pe urmă, există şi o “creativitate negativă”. Despre Sabat bunăoară. Creativ cum să-l ţinem mai frumos, mai devoţional nu pentru împlinirea unei porunci pe care nu avem cum să o schimbăm, ci ca o bucurie care nu se schimbă. Sau, tot creativ, de data aceasta negativ, cum pot să REDUC PORUNCA la minimum prin care s-ar putea spune totuşi că am ţinut-o.
Când profesionalizarea religiei nu mai răzbeşte în a amăgi, se trece exact la opus ca formă, dar la acelaşi lucru ca efect, la “ŞABLOANE PRIMITIVE” pentru ridiculizarea DOCTRINEI sau mai cu succes pentru ridiculizarea celui care se supune DOCTRINEI în loc să o SCHIMBE.
Privită bine, imaginea arată o DEGENERARE. Degenerarea vieţii spirituale are loc fie “de la sine” prin ignorarea DOCTRINEI, fie, şi mai ales în ultimul timp, timpul sfârşitului, o DEGENERARE SISTEMATICĂ, ELABORATĂ, minuţios plănuită şi aplicată. Aşa se face că omul e lăudat că are curajul – ba chiar datoria – SĂ SCHIMBE DOCTRINA, şi apoi mai lăudat că rămâne neschimbat în ATITUDINE, după ultimele păreri dovadă de mare personalitate.
Să schimbăm Biblia în raport de noi sau pe noi în raport de Biblie? Ar fi una din întrebările zilei.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
