30
Views

   CREZUL

   Se zice că ar trebui scoase din dicţionar, din vocabular şi alte domenii de folosinţă, unele cuvinte care ar aduce numai rele şi fără de care omenirea ar putea să prospere. Unul dintre ele ar fi cuvântul CREZ. După cum ştim el se referă în general la un MOD de VIAŢĂ al cuiva, iar mai apoi apar înţelesuri destul de principale şi ele – CREZ ARTISTIC, CREZ ETIC etc. şi în sfârşit cel mai dăunător ar fi CREZUL RELIGIOS şi el la rândul său destul de cuprinzător, din care face parte şi CREZUL CREŞTIN şi din care face parte şi CREZUL Adventist de Ziua a Şaptea. El de fapt nu a atins acet nivel şi a rămas la stadiu de DOCTRINĂ şi din anumite motive doar PRINCIPII, PUNCTE de CREDINŢĂ sau chiar simplu, ÎNVĂŢĂTURĂ.

   Ca nu cumva aceste PRINCIPII de CREDINŢĂ să fie numite CREZ şi apoi acest CREZ să se IMPUNĂ şi să apară PERSECUŢIA celor ce nu-l acceptă, s-a conceput PREVENIREA acestei presupuse calamităţi. Simplu.

   * Oameni cu pregătire care să formuleze nişte teze prin care să se demonstreze că CREZUL, oricare ar fi el, este periculos căci ţine de fundamentalism, intoleranţă etc. strategie total conştientă şi deliberată.

   * Colportorii acestor teze care conştienţi sau mai puţin conştienţi le propagă – cel mai adesea cu drum personal pentru o oarecare celebrizare.

   * Bietul public, năucit de “NOUTATE”, din care bună parte neştiind cum s-o ia ca REVELAŢIE DIVINĂ sau AMĂGIRE SATANICĂ – vânzoleală.

   Rezultatul, – ÎNCURCĂTURA, spre nivel de BABILONIE.

   Cumva, pornind de la CREZURI rele care au format fundamentalisme nocive, extremisme de tristă istorie, acţiunea este bună. Ajungând însă a fi aplicată şi CREZURILOR bune, de care depinde existenţa umană de zi cu zi şi desfăşurarea ei de viitor, este o nenorocire. Lumea a supravieţuit exclusiv datorită PRINCIPIILOR MORALE ale SFINTELOR SCRIPTURI şi dacă ele au fost numite CREZ, şi dacă CREZUL acesta trebuie desfiinţat odată cu noţiunea de CREZ, nu rămâne decât ca Dumnezeu să-şi facă lucarea Sa cea de pe urmă cu lumea.

   Este o cale lungă de la CREZURILE tribale ale celor fără cunoştinţă de Dumnezeu şi până la CREZURILE triburilor – ca să le numim cu aceeaşi expresie – celor care prin mila Lui au cunoştinţă de El şi de voia Sa şi încearcă să-L urmeze. De a nu se face DISCRIMINARE între CREZURI este un lucru bun. De a nu se face DEOSEBIRE între ele, nu e prea bine. De a se DESFIINŢA ORICE CREZ fără DIFERENŢIERE, doar pe bază că i se zice tot CREZ, este o TRAGEDIE. Poate ar fi de gândit că omenirea are nevoie acută de un CREZ BUN.

   Să presupunem că PUNCTELE de CREDINŢĂ ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea le-am numi CREZUL ei. E cineva care îşi închipuie că în numele acestui CREZ, Biserica ar deveni o putere fundamentalistă persecutoare, care ar face probleme comunităţii umane cu ALTE CREZURI?! E cineva care şi-ar putea imagina că ea ar ajunge să impună restului umanităţii PĂSTRAREA SABATULUI sub ameninţarea pedepsei cu moartea?

   Să nu fiu înţeles greşit, în această Biserică departe de a fi perfectă, sunt rele destule, dar nu în privinţa învăţăturii. Ele ţin de nedesăvârşirea umană, de imperfecţiunea personală, de greşeli morale individuale sau administrative de grup, dar ca principii de trăire, ca transparenţă a planurilor ei nu se poate ajunge la recomandarea de colportare în public a desfiinţării CREZULUI EI din pricina primejdiei de a deveni DICTATORIALĂ. Trimiterea Domnului a fost de a SPUNE nu de a IMPUNE. Domnul nu a zis “daţi foc cetăţii care nu vă primeşte” ci a zis, “scuturaţi praful de pe picioarele voastre şi plecaţi mai departe”.

   Punerea sub semnul întrebării a noţiunii de CREZ – care poate fi eliminat oricând ca VORBĂ şi niciodată ca NOŢIUNE – crează un imens câmp GRI, amestec de ALB şi NEGRU, amestec de DA şi NU. Se consideră cel mai bun răspuns al zilelor noastre la întrebări vitale nu cel exprimat în DA sau NU, ci în DA şi NU. Adică NU SE ŞTIE. Adică se poate şi într-un fel şi în celălalt, adică este şi AŞA şi AŞA. Cine spune AŞA, şi mai ales cine spune NUMAI AŞA, n-ar fi folositor progresului.

   Şi AŞA şi AŞA, este bun în domeniul formei de exprimare a ADEVĂRULUI. În mii de forme arătând ACELAŞI LUCRU. Şi AŞA şi AŞA nu se raportează în nici un fel la NOŢIUNE, care este totdeauna NUMAI AŞA. De la şi AŞA şi AŞA la AŞA ŞI-AŞA e un pas mic de tot. Atenţie.

   Din moment ce mi-am descărcat în mod deschis sufletul meu dumneavoastră stimaţi cititori, nu s-ar cuveni să nu vă spun ceea ce simt despre aceste lucruri.

   Nu-mi place conţinutul tezelor de învăţătură fabricată de cei puşi să facă acest lucru. Dar mi-e milă de ei căci trăim zilele sfârşitului. Simt şi dezgust şi milă faţă de colportorii lor. De publicul drag al Bisericii confruntat cu asemenea lucruri, mi-e milă şi mai tare. Fiindcă fac parte din el, involuntar mi-e milă şi de mine.

    Benone Burtescu  (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-