RUGĂ NECĂJITĂ
Doamne,
Cum pot “unii” să Te-nţeleagă-aşa greşit
Că “cel mai rău” ar fi şi “cel mai iubit”?
Iată-i strigă sus şi tare
Nu cumva să fim Fratele cel Mare
Care nu ar avea la Tine nici o căutare
Ci să fim Fratele cel Mic
Cel care-a risipit totul de n-a mai rămas nimic
Şi că cine va face ca el
Va avea şi haină şi inel
Că dacă nu ajungi la porci
Nu ai de unde să te-ntorci.
– Du-te în lume şi fă rele
Şi mândreşte-te cu ele
Du-te şi risipeşte
Căci Domnul aşa mai mult te iubeşte
Umple-ţi de păcate carul
Să ţi se-nmulţească harul.
Doamne,
Mai înainte de venirea Ta cea mare
Parcă-aş vrea să mai treci pe-aici într-o scurtă cercetare
Ca acum două milenii
Să mai spui o vorbă bună Magdalenii
Şi femeii gârbovite să-i dai îndreptare
Şi demonizatului liberare
Să-l mai dai odată jos din dud pe Zacheu
Să-l vindeci pe cumintele Bartimeu
Să te apropii cu sfat înţelept şi de noi
Cei nenorociţi şi săraci şi ticăloşi şi orbi şi goi
Şi mai ales, ca sfânt exemplu
Să mai treci odată prin templu
Că s-au strâns iară în el negustorii
Şi pângăritorii
Cu feţele rumene de trai bun şi vesele;
Mai răstoarnă-le odată mesele
Şi-i mai alungă
Pe cei care-adună nesăbuit de mult în pungă
Nu se mai plânge între tindă şi altar
Ci se petrece fără habar
Nu se mai suspină, nu se mai geme de urâciunea din cetate
Lumea este pusă pe bucurate
Competiţia stadioanelor, luciferică
S-a mutat în biserică;
Iar celor care răstâlmăcesc parabolele Tale
Să le ieşi cu mustrare în cale
Să-i faci de râs în faţa-ntregului popor
Că nu-Ţi place să fie cineva Fiu Risipitor.
Doamne, de necăjit
Poate-am greşit în ce-am rostit
Şi dacă-am spus în ea ceva ce nu se spune
Iartă-mi această rugăciune.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
