SABATUL de ZIUA a ȘAPTEA? Sau de LUNĂ NOUĂ?
Punctul teologic cel mai disputat în istoria lumii de oricând și mai ales de azi este SABATUL ZILEI A ȘAPTEA. Este normal să fie așa pentru că în orice conflict, centrul de rezistență este cel mai atacat. Cetatea stă sau cade în funcție de el. Nu este de mirare deci că în Marea Controversă dintre Dumnezeu și Satana, adevăr și minciună, bine și rău, lumină și întunerec și orice s-ar mai putea spune în acest sens, bătălia decisivă se dă aici și așa. Spunem acest lucru pentru că pe imperiul internetului și mediei în general, este pus în dezbatere ceea ce se cheamă SABATUL de LUNĂ NOUĂ, mai precis SABATUL zilei a ȘAPTEA așezat în calendarul săptămânal după LUNA NOUĂ și nu după numerotarea pe care a făcut-o Domnul Dumnezeu la creațiune.
În raportul creațiunii, soarele, luna, stelele, ar fi pentru a arăta vremile, zilele și anii. Ziua a ȘAPTEA, ne duce spre Creatorul a toate. Numărătoarea zilelor într-o săptămână este și exactă și imuabilă. Nu s-a vorbit niciodată că ZIUA ar putea fi scurtată sau lungită ca timp sau altfel numărată pentru a încăpea exact într-o săptămână. Cu privire la saptămână s-a mai încercat lungirea sau scurtarea, dar fără succes. Relația dintre ZI și SĂPTĂMÂNĂ este totdeauna aceeași pentru a nu fi nici un dubiu cu privire la ZIUA a ȘAPTEA. LUNILE nu fac exact același număr de zile și nici ANUL nu este format dintr-un număr de zile întregi precum o SEARĂ și o DIMINEAȚĂ din zilele creațiunii. SAPTĂMÂNA cu ZILELE ei întregi nu poate duce la un CALENDAR de LUNĂ, nici la un CALENDAR de SOARE. ZIUA din SĂPTĂMÂNA creațiunii stă pe rotația pământului în jurul axei sale și nu pe rotația pământului în jurul soarelui, fără să mai amintim că între pământ și soare luna nu face nici o relație calendaristică exactă.
Observând ZIUA, SOARELE răsare și apune mereu întreg – aparent mai mare sau mai mic, mai strălucitor sau mai puțin strălucitor -, în raport de condițiile atmosferice, dar mereu întreg.
Luna, pentru noi, este în CREȘTERE până la LUNA PLINĂ și în DESCREȘTERE până la conul ei de umbră. ZIUA este mereu ÎNTREAGĂ ori în câte am împărți-o convențional – ore, minute, secunde. Nu ele fac ZIUA, ci ZIUA le face pe ele. Fiindcă suntem doar la „câte ceva” și nu ne putem permite detaliere, amintim numai diferența dintre ASTRONOMIE și ASTROLOGIE, cum și ceva din descripția lor scripturistică.
Obișnuit cu numele planetare din păgânătate ale zilelor săptămânii, preluate aproape de întreaga suflare omenească, din motive de înțelegere mai ușoară le vom folosi ca atare în dreptul zilelor cu rânduială numerică.
Omenirea este împărțită în această privință.
– Se ține SÂMBĂTA ca zi de odihnă, a Șaptea la creațiune.
– Se ține DUMINECA – ziua „Domnului”, „ziua soarelui”, „ziua Învierii”, „ziua ÎNTÂI” în loc de a ȘAPTEA.
– Se ține VINERI, de unele popoare, a ȘASEA, în loc de a ȘAPTEA.
– Se ține ORICARE în loc de a ȘAPTEA.
– Nu se ține NICIUNA, pe motiv de necredință în Scriptură sau pe bază de ODIHNĂ SABATICĂ și aici și în cer, ca fiind fără relație cu ziua a ȘAPTEA.
Mai sunt și alte feluri nelegice de raportare la ziua a ȘAPTEA, dar ceea ce am vrea să spunem acum este teologia nouă despre SABATUL ZILEI A ȘAPTEA, nu în ordinea numerică pe care o folosim și care duce la SÂMBĂTĂ prin repetare săptămânală, ci SABATUL ZILEI A ȘAPTEA legat de „LUNA NOUĂ”. În această situație, naturalitatea pentru unii, convenționalitatea pentru alții, practicate azi că SÂMBĂTA este ziua a ȘAPTEA, sunt socotite un fals, iar numerotarea zilelor spre ZIUA a ȘAPTEA dinspre LUNA NOUĂ duce la altceva decât știm acum. Conform acestei teologii pornind de la LUNA NOUĂ, ZIUA a ȘAPTEA poate fi oricare zi din săptămână. Dacă această nouă teologie în privința SABATULUI își va asuma responsabilitatea că de fapt ziua a ȘAPTEA este o altă zi a săptămânii și va proclama acest lucru, ne închipuim la ce situații s-ar ajunge. Schemele cu „LUNA NOUĂ” și numărătoarea zilelor pentru a se ajunge la a ȘAPTEA sunt deja afișate și propovăduite. Singura legătură pe care o pot face eu deocamdată în această privință este emblema cu LUNA de pe steagul unor popoare sau religii, dar și acolo e vorba de SEMILUNĂ și nu de LUNĂ NOUĂ sau LUNĂ PLINĂ. Personal, îmi place luna în toate fazele ei văzute de pe pământ, dar nu văd nici o legătură între LUNA NOUĂ și săptămâna de șase zile plus Sabatul zilei a ȘAPTEA.
Poporul evreu, deținătorul acestui tezaur teologic prin istoria lumii, îl mai păstrează așa. Să fi greșit acest popor, cu deținerea cronologiei celei mai corecte, în legătură cu Sabatul zilei a ȘAPTEA?
Biserica Adventistă de Ziua a ȘAPTEA și-a asumat teologia Sabatului pe Sfânta Scriptură și l-a înscris pe frontispiciul denumirii ei. De ce tocmai în legătură cu SEMNUL, cu SIGILIUL, apar noi și noi controverse? Ne aflăm în vâltoarea Semnelor Timpului?
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
