TOT PĂMÂNTUL o SAMOA….
LĂSAȚI ÎN PACE „SĂPTĂMÂNA” și „ORDINEA” EI
Se zice – și pare să fie adevărat pentru că nu este doar o veste de pe internetul plin de ficțiuni, ci și din revista Adventist Today, publicație cu multă credibilitate – că în Samoa unde sunt aproximativ 6.000 de Adventiști de Ziua a Șaptea, oficialitățile au șters din calendarul local o zi de Vineri pentru a se pune în linie cu calendarul internațional. Țări apropiate ca referință sunt Australia și Noua Zeelandă. Dispărând această zi de Vineri, Sâmbăta următoare ca numărătoare pentru ziua a Șaptea, și odată cu ea toate Sâmbetele de atunci încoace, după noul calendar sunt în Dumineca, în dumineci. Localnicii au fost și sunt confruntați cu ce zi să socotească pentru închinare, Sâmbăta după calendarul vechi sau după cel nou. Dacă ar adopta calendarul nou s-ar merge la închinare în aceeași zi toată lumea, adică cei aproximativ 200.000 de locuitori, iar dacă nu, ar însemna viețuirea săptămânală după două calendare paralele. La situația creată se adaugă faptul că nu doar localnicii sunt împărțiți ca idee, ci și comunitatea adventistă internațională cu sfaturi oficiale sau mai puțin oficiale și de un fel și de celălalt.
Nu știu de ce, dar cred că această confruntare cu privire la „ziua a șaptea” nu este întâmplătoare, ci face parte din contextul general al problemei. Samoaienii sunt testați pe viu, iar restul suntem testați prin ei așezându-ne pe problemele spirituale ce vor veni, în locul lor acum.
Dintr-o discuție interminabil de vastă care ar putea avea loc pe această problemă, poate câte ceva de spus nu ar fi chiar de prisos.
Sfânta Scriptură nu are o rânduială a zilelor săptămânii pe nume, ci pe numere de la întâia la a șaptea. Nu-mi dau seama dacă numele ajută sau încurcă numerele, dar poate nu e rău să ne gândim și la acest lucru. Faptul că mii de ani istoria lumii a păstrat săptămâna – deși încercări de încurcare a ei au fost – este doar o minune divină. Din Experiența Samoa, pare mai ușor ca după nume zilele săptămânii să se amestece. Ce importanță are că o zi se numește într-un fel sau altul. Ca ordine însă, după orice logică oricât de săracă ar fi ea, „ziua a treia” nu poate fi „ziua a patra” sau „ziua a șaptea” nu poate fi „ziua întâia” etc. Așa dar, autoritățile din Samoa nu au șters din calendar o zi de Vineri ci „ziua a șasea”. Nu s-a produs o neorânduială în numiri – ceea ce n-ar aduce supărări prea mari – ci în ordinea elementară a științei primare. După „a cincea” niciodată nu vine „a șaptea”, chiar și ștergerea unei singure zile și doar o singură dată din calendarul de șapte zile, mutându-se ordinea înainte sau înapoi este un gest omenesc cu repercursiuni nebănuite. Numărul total de „șapte” rămâne, desigur, dar ordinea în cele șapte este alterată inadmisibil.
Și dacă pentru „rânduială internațională” grupul de zile – căci nu-i mai putem spune SĂPTĂMÂNĂ – ar fi de șase sau de opt, sau mai rotund de zece sau douăsprezece, nu s-ar rezolva niște probleme care încurcă între ele marile religii ale lumii? Ar putea întreba cineva. Îndrăznesc să spun că NU. În Samoa este nimic față de ce ar fi în lume. În momentul în care omul se atinge de rânduiala sfântă a săptămânii, încercând schimbarea ordinei ei este la fel cu descătușarea nefericită a energiei prin umblarea în constelația atomului. În spațiul rânduit de Dumnezeu este destul loc pentru ființa umană a-și desfășura existența. Inovații de neoprit stau la dispoziția omului în alte domenii. „Lăsați în pace SĂPTĂMÂNA și ORDINEA ei”, ar putea fi un strigăt al umanității născut din „experiența Samoa”. De ales în Samoa care este „ziua a șaptea”, cea dinainte de intervenția asupra calendarului sau cea de după intervenție? O copilărie. Se mai pot face o mie de intervenții asupra calendarului nu doar în Samoa, ci oriunde și chiar peste tot, dar singura zi „a șaptea” este cea inițială indiferent de câte alte variante se oferă și cu câte aparente avantaje. Și dacă făcând așa Sâmbăta pică Dumineca sau Dumineca Sâmbăta? Nici o problemă. „Ziua întâia” niciodată nu va pica în „ziua a șaptea” și nici invers și mai altcumva. După ce „a fost o seară și apoi o dimineață” istoria acelei zile e încheiată, oricare ar fi ea. Începe istoria „celeilalte”, până ce se încheie săptămâna și se ia de la capăt.
Ceea ce mai este „interesant”, deși tare mult i-aș zice PROFETIC, este că oamenii sunt atrași ca de un magnet în amestecarea sfârșitului de săptămână cu începutul ei. De pe la jumătatea ei nu le pasă prea mult.
Samoa și samoaienii sunt un eșantion reprezentativ al pământului și lumii de pe el din care facem parte și noi, fiecare pentru el și toți pentru toți. Unde și în ce fel și cu cine, înseamnă peste tot, în toate felurile, cu toți. Siguranța omului este în rânduiala divină, chiar dacă această rânduială este exprimată în noțiuni aparent minidimensionale cum ar fi SĂPTĂMÂNA.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
