30
Views

 

„7 SECRETE ale SUCCESULUI  ?!?…

„Lazăr” este un nume de sărac.  Nu s-a inventat încă un nume de bogat.

De abia ce am trecut de jumătatea lunii și revista internațională pentru Adventiștii de Ziua a Șaptea – „ADVENTIST WORLD” – editată de Diviziunea Nord Americană a Bisericii, numărul lunii August 2013, nu doar că a ieșit de sub tipar, dar a și ajuns la domiciliul abonaților.  Foarte bine.  Orice publicație trebuie să apară prompt și să nu pună la încercare așteptarea cititorilor ei.  Din nou îmi permit să împart cu dumneavoatră câte ceva în deplină libertate de analiză și părere a fiecăruia.

Titlul articolului considerat de redacție cel mai bun din conținutul acestui număr, este trecut pe copertă, și e cel anunțat deja, „7 SECRETE ale SUCCESULUI”.  Până să înțeleg că e vorba de succesul „financiar” și nu de cel „spiritual” și care de obicei nu se numește așa, cifra „7” mi s-a conectat în minte cu Apocalipsa plină de „7” și mi-a fugit gândul la vreo profeție pe împlinitelea.  Curând aveam să-mi dau seama că nici vorbă de așa ceva și trezirea la realitate nu mi-a fost prea ușoară.  De la „7 biserici”, „7 peceți”, „7 trâmbițe”,  „7 tunete” într-adevăr pecetluite, „7 potire”, și de la „3.5 vremi” jumătate din „7” și până la „7 SECRETE ale SUCCESULUI” în „bisnis” – să-l numim așa cum e el folosit în românește în vorbire, deși în dicționarul scris nu prea s-a introdus -, adică de cum să devii bogat, s-a deschis un hău de înțelgere pe care aproape să nu-l pot trece.  Nici vorbă de vreo profeție anunțătoare și să-i zicem „deSECRETIZATĂ”, despre venirea Domnului.

Pe scurt, un jurnalist în Rusia, dar care nu-și trădează secretul dacă e de origină rusă sau dacă e Adventist de Ziua a Șaptea, ne dezvăluie prin revista amintită mai sus cele „7 SECRETE ale SUCCESULUI” în bisnis, cu subtitlul „Ce m-au învățat pe mine despre succes, mari afaceriști din Rusia”.  Anunțat încă de pe coperta publicației, articolul este tentant de căutat în interiorul ei și de citit.  El este postat exact la mijlocul revistei pe patru pagini întregi și cum se poartă modern, cu fotografiile interlocutorilor și jurnalistului.

Așa dar, jurnalistul a stat de vorbă cu șapte oameni de „business” ruși și concluzionează cu versete din Biblie ce a învățat de la fiecare în legătură cu succesul lor financiar.  Se menționează că aceștia nu sunt Adventiști de Ziua a Șaptea și poate nici creștini, dar că succesul lor se datorează practicării principiilor biblice, indiferent că ei sunt conștienți sau nu despre acest lucru.

Intrând în conținut, jurnalistul zice că președintele unei bănci, bogat de câteva miliarde de dolari, a avut acest succes pentru că a practicat principiul evanghelic „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.  Nu se dau amănunte și nici exemplificări.  Un proprietar de 250.000 de hectare pământ agricol, a ajuns la așa succes după principiul „folosește bine timpul”.  Amănuntele lipsesc și de aici, dar jurnalistul adaugă în paranteză (Proverbe 13, 20).  Un multimilionar care și-a început „cariera” încă de pe timpul de restricție socio-politică a „sovietelor”, tipărind și distribuind pe ascuns literatură religioasă (nu spune ce fel) interzisă, a fost asociat în articol cu textul biblic Psalmi 15, 1-4.  O doamnă cu un succes financiar de invidiat în conducerea faimoasei companii „pepsi”, ar fi avut o experiență de promovare asociată de jurnalist cu lecția biblică din Proverbe 10, 14.  Un alt om mare de afaceri, șef al unei companii de construcții în elemente de bucătărie, ar fi spus că „umilința” l-a dus la acest succes ceea ce a făcut ca jurnalistul să citeze la sfârșit de interviu și să treacă (tot în paranteză) Matei 23, 12.

Al șaselea a spus interlocutorului că pentru succesul său „a urmat ca exemplu” un înaintaș din familia sa și jurnalistul l-a marcat cu 1 Ioan 2, 6.  Apoi, în final ca o încoronare – zic eu -, ultimul om de afaceri amintit, al șaptelea, a fost conectat la succesul său de „Iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele” cu mențiunea, Matei 22, 37-38, pe care el ar fi urmat-o.  Articolul se încheie cu o zicere pe care mi-e frică să o comentez, dar dacă cineva vrea să o facă e liber și responsabil.  Ea este:  „Cel mai mare succes vine direct de la Isus, cel mai mare lider al tuturor”.

Mă întreb dacă s-ar fi cuvenit amintiți cât de cât și săracii din jurul acestor bogați și ceva despre iubirea dintre ei.

Nu este treaba mea să judec dreptatea socială, dar că ea va fi un subiect de mare dezbatere al ultimelor zile este fără îndoială.  Orice discurs jurnalistic, papal, pastoral, cu trimitere la Sfânta Scriptură chiar, are un mesaj central.  Care?  Cel din publicația amintită este direct.  Vrei să ajungi bogat?  Fă și tu ce au făcut ei.  Îmi permit o confesie.  Privind realitatea socială din jurul meu și punând-o în contextul Sfintei Scripturi nu știu de care să-mi fie mai milă, de cel bogat sau de cel sărac.  Proiecția realităților sociale în profețiile de sfârsit de lume ne aruncă pe ecrane situații contradictorii de înțelesuri.  Nu prea de mult, când am spus câte ceva despre „mamona, semn al sfârșitului”, niște frați foarte de treabă de altfel, au căutat să-mi arate că „succesul financiar”, ca să folosesc termenul din articolul în discuție, nu este păcat și că „SECRETELE ÎMBOGĂȚIRII” sunt biblice.  Mi-au fost amintiți Abraam, Iov, Iosif trezorierul, Neemia, etc.  După părerea mea, astfel de exemple nu fac frăție cu personajele din „SECRETE ale SUCCESULUI” de care vorbim.

Aici și acum și oricând la acest „câte ceva” nu este vorba despre bogați și bogății, și uneori nici de ce și cum sunt unii bogați, deși aceasta poate avea implicație și juridică și morală sau doar una din ele.  Numai în divinitate JURIDICUL este egal cu MORALUL.   În legile pământești deficiențele pot fi la fiecare pas, disperat apelându-se, bine sau rău la ceea ce se cheamă ORDONANȚĂ de URGENȚĂ încercând aducerea JURIDICULUI cât mai aproape de MORAL, sau mai precis de „nepedeapsă”.

Aici, pe pământ, în legile noastre oricum s-ar numi ele, cineva poate demonstra că nu are nici o vinovăție în multa sa bogăție.  Legea n-a fost călcată JURIDIC.  Dar MORAL a fost călcată?  Nici un moștenitor de avere, câștigător la jocurile de noroc chiar și prin investiție în acest scop, etc. nu poate fi condamnat de vreun tribunal.  El s-a îmbogățit juridic corect.  Cu aceasta însă nu s-a terminat problema.

În Evanghelie, chiar Domnul Isus zice:  „Țarina unui om bogat rodise mult”.  Nici un fel de vinovăție.  Relațiile sociale de exploatare, de fraudă, de furt etc. nu intră în discuție.  Nici o vină juridică sau morală.  Dar, de la hotărârea luată „Iată ce voi face, îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari, acolo îmi voi strânge toate rodurile și toate bunătațile mele” lucrurile se schimbă.  E juridic.  Ce tribunal poate condamna pe cineva pentru așa situație?  Dar, e și MORALĂ această JURIDICITATE?  O voce, desigur nu a mea, se poate auzi vorbindu-i celui din parabolă:  „Păstrează-ți omule grânarele vechi.  Ce dă pe dinafară pune în grânarele goale ale săracilor ale căror țarini n-au rodit anul acesta”.

Poate cineva să-mi facă demonstrație cât de „pe drept” și pe „nevinovatelea”, dar vreau să mi se spună mai degrabă de întinderea mâinii cu „plusul”, cu „surplusul”, cu „mai mult decât necesarul” dat altcuiva care nu are.

În profeție, oamenii flămânzi nu mai știu ce fac.  Uneori, ca niște alte viețuitoare sau juridic nejuridic, moral, imoral, năvălesc peste „grânarele cele noi” pline de dă peste ele.  „Grânarele mărite” sunt anticamera nebuniei.  Ceea ce urmează în Evanghelie este „Nebunule”!  În socialul că unul înnebunește neștiind ce să mai facă cu grânele multele, și altul neștiind ce să mai facă de lipsa lor, nimic nu poate fi de bine.

După citirea articolului amintit, o mare compasiune m-a năvălit despre frații credincioși, harnici, iubitori, iscusiți în tot ceea ce fac, cu toate secretele îmbogățirii destăinuite, dar care nu au ajuns la SUCCES-ul amintit.  Am ieșit însă și din această dilemă.  Deși nu sunt în relațiile cele mai bune cu „înțeleptul” Solomon, el mi-a venit în ajutor spunându-mi:  „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări”.

Nu trebuie adus spectacolul sfârșitului.  El vine oricum.  E minunată amintirea Scripturilor cu „al cincizecilea an”, cu „eliberarea robilor”, cu „iertarea datoriilor”, sau mai încoace cu „potrivirea” socială cu de ajuns „ce să mâncați și cu ce să vă îmbrăcați”, etc.

Cu toată frăția, mi-ar plăcea să avem o căsuță în care să ne odihnim, o mașinuță să ajungem la timp la treabă, să avem ce mânca noi și copiii noștri și să așteptăm pe Domnul în chip cuviincios.  Nu mi-ar plăcea să alergăm după „SECRETELE SUCCESULUI” financiar la nivelul celor expuse mai sus.  Și dacă banca falimentează?  Și dacă pârjolirea secetei se așează peste cele 250.000 de hectare?  Și dacă… De fapt nu este nici un „dacă” în profil profetic.  Este pe neașteptate „într-o zi”, „într-un ceas”, chiar „într-o clipă” – Apocalipsa 18, pe care jurnalistul de care am vorbit a uitat s-o menționeze în articolul său.

Domnul cu noi.

Benone Burtescu  (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-