RESTITUIRE din corespondență
Zilele acestea s-au împlinit șaptesprezece ani de când am primit o scrisoare al cărei conținut vreau să-l împărtășesc cu dumneavoastră. Conform ștampilei de pe plic ea mi-a fost expediată pe 29 Iulie 1996 după amiază. Expeditorul semnează „IULIAN A.”, fără adresă . Din multa corespondență primită de-alungul anilor și pe atunci în urma statului de vorbă liber și deschis cu cititorii ziarului Universul în care semnam rubrica „VIITORUL SE GRĂBEȘTE”, această scrisoare, prin conținutul ei mi-a fost unicat. Înclin să cred că autorul ei este, dacă mai este, Adventist de Ziua a Șaptea frustrat de vreo neîmplinire intelectuală majoră – care i se poate întâmpla oricui -, și care nu se poate rezolva decât prin pocăință și deschidere, nicidecum prin ascundere. Vă închipuiți cât de simplu ar fi prin tehnica modernă de investigație să aflu cine este autorul scrisorii. Probabil în câteva ore, cel mult în câteva zile, treaba ar fi gata. Nu vreau însă acest lucru. După o așa grămadă de ani trecuți mi-ar plăcea însă, ca într-o discreție totală să-i pot da o îmbrățișare, sau și mai frumos, să-i spăl picioarele la o mare Sfântă Cină. Deocamdată însă, și poate doar atât, spre oarecare învățătură, iată scrisoarea cu pricina și răspunsul meu la ea, apărute în primul număr al ziarului Universul din August 1996, așa cum sunt redate mai jos, pentru că totul s-a petrecut fără de adresa celui ce a scris-o.
„Benone,
Este prea mult de spus.
Da, rubrica ta are un loc consacrat în ziarul Universul.
De ani de zile îți dezvolți elucubrațiile de bigot, poate aștepți o recompensă de la dumnezeul tău, un loc călduț în rai, sau pur și simplu o faci pentru bani (American style- non profit organization).
Existența ta e mai mult decât necesară marei mase de ignoranți creduli. Nu se poate menține un echilibru social (și politic) fără FRICĂ. Religia (mahomedană, iudaică, creștină ș.a.) este POLIȚIA SPIRITULUI.
Le dai certitudini, spaime, pedeapsa și răsplata… Iar ei stau la locul lor. Altfel, ce ne-am face fără dumnezeu… E trist că omul secolului XX (în curând XXI) are nevoie de superstiție ca sursă de hrană morală, locul tău era în Evul Mediu. Dacă am fi avut norocul să trăiești atunci cred că ai fi ars ceva oameni pe rug, Benone…
Azi le trimiți chestionare.. De, progresul..
Existența ta e cel mai bun indicator al stării jalnice de PRIMITIVISM MINTAL la care stagnăm de secole.
O rușine.
Am onoarea,
Iulian A.
P.S. Proști dar mulți?”
„Întru cât nu am adresa domnului IULIAN A. pentru a-i răspunde personal, folosesc această singură modalitate care îmi stă la îndemână.
Stimate domnule Iulian A.
Vă mulțumesc pentru scrisoare. Apreciez acest lucru chiar dacă părerea dvs. e diferită de a multora. Deși foarte concisă, ea cuprinde o sumedenie de probleme, unele personale, altele generale.
Răspund pe scurt fiecăreia.
„Benone”
Adresare prietenească.
„Este prea mult de spus”. Într-adevăr, este mult.
„Da, rubrica ta are un loc consacrat în ziarul Universul”. Nu știu cât de”consacrat”, dar un loc are.
„De ani de zile îți dezvolți elucubrațiile de bigot..”
De ani de zile într-adevăr, texte biblice de o valoare și frumusețe eternă apar la această rubrică. Ele sunt perfecte. Comentariul Bibliei însă niciodată nu poate fi desăvârșit ca Biblia în sine. Dar de la aceasta și până la „elucubrații” e drum lung.
„De bigot…” nimic de comentat.
„Poate aștepți o recompensă de la dumnezeul tău…” Biblia ne învață să nu facem nimic pentru „răsplată” (recompensă), ci dintr-o apartenență la planurile Lui.
„Un loc călduț în rai…” Aceasta să fiu sincer aș vrea, fiindcă prea am stat „în frig” pe pământul ăsta.
„Sau pur și simplu o faci pentru bani (american style – non profit organization)”
Acest lucru este cel mai simplu de verificat. Drumurile va sunt deschise către a afla adevărul. Veți da nu peste „profit”, ci peste „sacrificii” financiare. Rubrica „Viitorul se grăbește” nu este a ziarului Universul, nici a unei organizații, ci a mea personală, ca un bunădimineața de suflet către cititori.
„Existența ta este mai mult decât necesară marei mase de ignoranți creduli”.
Că exist, nu este un merit, ci un privilegiu. Încerc să fiu demn de el. Cât privește expresia „marea masă de ignoranți creduli”, nu poate fi atribuită celor ce cred în Biblie. Marile spirite umane cred în Dumnezeu. Ignoranța este în afara Bibliei. În Biblie este știința, cunoașterea.
„Nu se poate menține un echilibru social (și politic) fără FRICĂ”
Ba da. Unde nu-i vinovăție nu e frică, deci e echilibru.
„Religia (mahomedană, iudaică, creștină ș.a.) este POLIȚIA SPIRITULUI”.
Cine respectă legea nu se teme de poliție. Frica dispare ascultând de Dumnezeu.
„Le dai certitudini, spaime, pedeapsa și răsplata… Iar ei stau la locul lor”.
Într-adevăr Biblia e plină de certitudine, spaimă, pedeapsă și răsplată, doar – doar spre fericirea lor oamenii vor sta la locurile lor. Din nefericire însă…
„Altfel, ce ne-am face fără dumnezeu…”
Deși pare a fi scrisă ironic, acestă afirmație este o mare jeluire, cea mai mare. Fără Dumnezeu n-am fi nimic, mai puțin decât nimic. Mi-ar fi plăcut să scrieți „Dumnezeu” cu „D” și nu cu „d”.
„E trist că omul secolului XX (în curând XXI) are nevoie de superstiție ca sursă de hrană morală, locul tău era în Evul Mediu”.
E trist că cea mai puternică evidență „DUMNEZEIREA” este confundată cu „superstiția”. Cât privește locul meu în Evul Mediu sau acum, de altfel ca și al dumneavoastră, nu a depins de noi. După cum vedeți Dumnezeu a hotărât aceasta. Așa că fără voia niciunuia dintre noi, iată-ne contemporani.
„Dacă am fi avut norocul să trăiești atunci cred că ai fi ars ceva oameni pe rug, Benone…. „
Nu aș fi ars. Judecând după conținutul articolelor din rubrica aceasta de-a lungul anilor, reiese tocmai invers. De nenumărate ori am condamnat în ele intoleranța Evului Mediu și mă rog la Dumnezeu să nu se mai repete. Toate articolele apărute în rubrica „Viitorul se Grăbește” vă stau la dispoziție pentru cercetare. Vi le pot trimite la solicitare pe orice adresă și sub orice nume doriți să le primiți.
„Azi le trimiți chestionare… de, progresul…”
A mă verifica dacă rubrica ce o scriu face bine sau rău cititorilor, cred că este un lucru de bună cuviință. Chiar scrisoarea dumneavoastră este o dovadă că ideea „chestionarului” cum îi ziceți, era necesară.
„Existența ta e cel mai bun indicator al stării jalnice de PRIMITIVISM MINTAL la care stagnăm de secole”.
Nu știu dacă vă referiți la existența mea ca persoană sau la existența mea ca rubrică în ziarul Universul. Că eu sunt indicatorul stării jalnice a celorlalți e mai greu de apreciat.
Înțelegeți prin „primitivism mintal” credința în Dumnezeu și în Biblie? Religia în general? Eu aș zice tocmai invers, că necunoașterea de Dumnezeu este primitivism și mintal și sufletesc. America este creștină. Europa la fel. România nu mai spun. Tocmai ateismul a torturat unele zone ale lumii, nu doar ținându-le pe loc, ci dându-le înapoi.
„O rușine”
Nu știu la ce vă referiți. Este o rușine că unii oameni cred în Dumnezeu?
„Am onoarea, Iulian A.”
Onoarea o aveți fiindcă așa l-a creat Dumnezeu pe om cu onoare.
P.S. Proști, dar mulți”?
Este o referire la cei ce cred în Dumnezeu, sau la cei ce nu cred?
Oricum, din faimoasa istorie a lui Lăpușneanu replica „proști, dar mulți” are însemnătatea ei în contextul în care a fost spusă atunci și atât. Lângă măreția cu care Biblia îl întâmpină pe fiecare păcătos în parte cu mântuire, ea este total nepotrivită…
Citind scrisoarea dvs. în viziunea istorică a câte rele a făcut lumea în numele religiei, vă înțeleg aversiunea față de ea. Dar aceste „rele extraordinare” au fost făcute tocmai din pricina necunoașterii lui Dumnezeu și a Bibliei. Nu știu nimic despre dvs. în afară de această scrisoare, dar mi-este greu să cred că mama dvs. n-a crezut în Dumnezeu. Mi-este greu să cred că la nașterea dvs. ea nu I-a mulțumit Lui pentru acest dar al vieții și că la primul scâncet de viață ea nu s-a rugat pentru dvs., ci s-ar fi gândit la Darwin văzând în dvs. rodul evoluției. O puteți acuza pe mama de primitivism mintal?
Simțământul meu personal față de dvs., domnule Iulian A., este de apreciere și dragoste. Putem continua dialogul asupra problemelor în discuție, păstrându-vă totala discreție a cine sunteți.
Vă mulțumesc și dvs., sitmați cititori, că ați luat parte la acest schimb de scrisori. Este de învățat din orice. Dumnezeu cu noi toți”.
Și dumneavoastră, dragi cititori de „Câte Ceva”, vă mulțumesc.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
