„Lasă frate…, că știu frații mai bine ce fac…”
Două săptămâni în urmă la această rubrică, am postat o ERATĂ pe care am numit-o „neoficială”, care a fost așa: „Pentru că nu am început încă noul ciclu de lecțiuni, observăm că pe copertă în loc de „REDEȘTEPTARE și REFORMĂ” a apărut – dintr-o greșeală de tipar – cum obișnuim să spunem, inversarea termenilor, adică REFORMĂ și REDEȘTEPTARE, care nu corespunde cronologiei corecte. În interior cronologia este bine păstrată. Așa dar „REDEȘTEPTARE și REFORMĂ”.
Mulți și-au exprimat acordul cu conținutul acestei postări. Cineva însă mi-a replicat „îndrăzneala” de a face acest lucru (deși l-am specificat „neoficial”) prin cuvintele „lasă frate, că știu frații mai bine ce fac”. Cum n-aș dori ca vreun suflet scump de frate să fie necăjit de acest – îmi permit să-i zic fiindcă e al meu -, „prăpădit” de câte ceva, cer iertare fratelui anume și fraților care simt la fel ca el. Eu am crezut inițial că această inversare cronologică a termenilor în discuție a fost o greșeală de tipar – zicere clasică -, mai recent o eroare de computer care se întâmplă des după câte vom vedea mai departe. Mai cred aceasta și acum. Dacă fratele zice că frații știu mai bine ce fac, încep să mă gândesc la faptul că frații conștient au făcut acest lucru, dar mi-e greu așa.
Cu toată dragostea pentru fratele care își exprimă aprecierea despre „frații care știu mai bine ce fac”, eu rămân la părerea că este o greșeală de computer, și am fost în cumpănă să spun sau să nu spun acest lucru. Celor cărora le-a făcut bine ERATA, îmi pare bine, celor cărora le-a făcut rău, îmi pare rău.
La „Știrile Intercer săptămânale” din 12. 07. 2013, „Câte ceva” – Benone Burtescu, apare specificarea „postat la Iulie 11, 2013 de Revista Respiro”, iar la titlul „Vrei să petreci un timp de calitate?” e specificarea „Postat la Iulie 11 de Benone Burtescu”. Absolut că este o eroare de computer. Lucian Mihăilescu ar fi ultimul de bănuit sau deloc, în a face „încurcături” conștiente. O ERATĂ, aduce LA LOC orice înțeles greșit, mai ales pentru cine nu cunoaște încă onestitatea lui Lucian.
Așa dar, cu ERATA neoficială privind „REDEȘTEPTARE și REFORMĂ” și nu „REFORMĂ și REDEȘTEPTARE”, am făcut frăție cu cei care au fost „păcăliți” de computer și am considerat că lucrul acesta e bine să fie cunoscut. Dacă frații știu ce fac mai bine, mă bucur tare mult și pacea e deplină.
Un pas mai departe în erorile tehnicii ultramoderne care pot deveni”capcane” în sfera socială și morală, poate e bine de făcut, pentru prevenire. Ellen White, de acord cu medicii tuturor vremurilor zice că „un gram de preventiv valorează cât un kilogram de curativ”. Partea juridică a lucrurilor este total și desăvârșit prezentată numai de către Domnul Dumnezeu. Pe pământ, între oameni, juridicitatea stă în „dovezi” care odată lipsind, duce la hotărâri juridice greșite. Pe de altă parte, realitatea grea a vieții de zi cu zi încearcă soluții mai mult sau mai puțin juridice dar „acoperitoare” de penalitate. Un exemplu. Vrea cineva să scoată o revistă din care să trăiască. Cu cât mai mulți abonați cu atât trăitul mai bine. Cine scrie? Ce scrie? Dacă scrisul cuiva în revistă aduce necazuri? Etc. Etc. S-a găsit formula jurnalistică, nu perfectă desigur, dar liniștitoare cumva. Redactorul anunță în fiecare număr, că autorii articolelor care apar în revistă sunt răspunzători de conținutul celor scrise și că el nu verifică părerile autorilor sau le tipărește chiar dacă nu corespunde vederilor redacției. Corect și dubios de corect moral și spiritual, dar acoperit juridic, în jurisprudența umană. Unde duce? E un fel clasic de legalism.
Se tipărește Cartea de Cântări 2013. Un membru al comisiei de lucru asupra ei, face observația că textul unei cântări anume nu este scris de el deși numele lui este trecut în dreptul acelui text de cântare. E doar un exemplu dintr-o mulțime altele, reale. Dacă s-ar face ERATA, numărul paginilor adăugate la Carte ar fi împovărător de mare. Răspunsul responsabilului cu tipărirea cărții, este că el primește o dischetă computerizată cu conținutul cărții și o tipărește întocmai cum a primit-o. „Acoperit” juridic prin responsabilitatea celor care i-au făcut comanda și de a cărui conținut sunt responsabili ei, se merge mai departe. Chiar așa? Să nu fie și o problemă de decență spirituală? Juridic „poate” – nu sunt sigur – este corect, dar investitura slujbei nu spune nimic? Chiar și atunci când însuși autorul atrage atenția asupra greșelii, eroarea de computer sau de voință a cuiva altcineva, să se continue fără ERATĂ măcar?
Închei aici, pentru că s-ar putea să primesc aceeași replică „Lasă frate…, că știu frații mai bine ce fac…” și un pic, să fiu sincer mi-e milă și de mine cu ERATA un coșmar.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
