14
Views

20130404-210125.jpg

 

Când APOSTAZIE înseamnă ADUCERE LA ZI

Cumva, cuvântul APOSTAZIE ar putea fi scos din folosinţă. De o bucată bună de vreme el nu mai este reprezentativ public. Cel puţin în ultima jumătate de veac despre nici o denominaţiune religioasă sau membru al ei nu am auzit spunându-se că a apostaziat. Din când în când s-a mai zis despre câte cineva – folosindu-se limbajul neadecvat -, că “a căzut de la credinţă”, bineînţeles de la credinţa pe care o avusese până în momentul care şi-a renegat-o public. Ceva este în neordine dar şi interesant de observat că deşi mulţime de denominaţiuni creştine, din care unele cu diferenţe majore de crez faţă de altele, despre niciuna nu se spune că este apostaziată. Aceasta este o realitate generală însă, care ar duce comentariul într-o direcţie pe care nu o am în vedere acum.

Apostazia ar fi legata de un crez, de o doctrină religioasă abandonată mai mult sau mai puţin motivat, sau nemotivat deloc. Înlocuiesc deliberat cuvintele CREZ şi DOCTRINĂ care au cam devenit paria, prin legăturile care li s-au făcut cu noul cuvânt de înţeles negativ pentru societatea modernă, fundamentalism, legat la rândul său cu o mulţime de rele de tot felul, nu numai religioase.

Voi folosi cuvântul ÎNVĂŢĂTURĂ, cu referire directă la Sfintele Scripturi. Nu voi vorbi despre apostazia de la Sfintele Scripturi căci mi-ar trebui un spaţiu imens pe care nu-l am şi o teologie cu atât mai imensă pe care cu atât mai mult nu o am.

Voi spune însă doar câte ceva despre aşa zisa EVOLUŢIE în ÎNVĂŢĂTURA Sfintelor Scripturi, sau mai acceptabil pentru unii, ADAPTAREA învăţăturii la timpul, societatea şi conjuncturile “culturale” de undeva, de cândva, sau şi mai acceptabil sau de tot acceptabil, – ADUCEREA la ZI a ÎNVĂŢĂTURII, adică ce să mai ocolim, a SFINTELOR SCRIPTURI.

ADUCEREA la ZI a Învăţăturii de credinţă nu este apostazie şi absolut că ar trebui făcută în aşa fel încât să nu fie apostazie.

Renunţăm la cuvântul EVOLUŢIE în expresia “EVOLUŢIA ÎNVĂŢĂTURII”, fiind prea secular pentru vreun procent de sens spiritual, şi oricum în lucrurile duhovniceşti nu poate avea loc automatismul evolutiv mai ales din nimic la ceva. Renunţăm şi la cuvântul ADAPTARE care ar presupune schimbarea învăţăturii după schimbările conjuncturale. Ne-a mai rămas expresia plină de capcane apostatice “ADUCEREA la ZI”, un termen deja mult mai implantat în actualitate şi ultratehnic pentru toate limbile adunate în limba de fiecare zi, UP-DATE. Nu ştiu însă dacă nu cumva este o blasfemie să spun: Sfintele Scripturi UP-DATE.

Fără îndoială că ÎNVAŢĂTURA trebuie transmisă în cel mai actual limbaj de comunicare, în suport cu înţelesurile terminologice zilnice. Dar indiferent de acest limbaj ce se poate schimba peste noapte, trăirile fiinţei umane sunt aceleaşi de milenii şi vor fi aceleaşi până ce vom da în limbajul ceresc. Tot aşa, exprimarea ÎNVĂŢĂTURII poate fi altfel făcută, fără alterarea conţinutului ei. Tezaurul constitutiv de adevăr al Sfintelor Scripturi nu se schimbă după UNDE, după CÂND, după CUM societatea omenească. ADUCEREA la ZI, trebuie să însemne exprimarea lui în forma cea mai accesibilă şi nu modificarea sau schimbarea lui. Chiar dacă imperiul cade? Chiar dacă. Imperiul oricum cade. A adus la zi – sărmană aducerea la zi -, Constantin cel Mare şi Creştinismul şi Păgânismul. Le-a “adaptat” la situaţia foarte încurcată a imperiului pentru supravieţuire. O mai mare înţelepciune de “potrivire” pentru salvarea din circumstanţele încurcate până la autodistrugere nici că s-ar fi găsit omeneşte. Odată făcut acest incredibl de salvator UP-DATE, fantoma lui Odoacru plutea asupra imperiului aparent salvat.

Nu este uşor de făcut ADUCEREA la ZI. 1844 după 1888 în lume, 1920 după 1989 în România, întreita solie îngerească din veacul trecut pusă în 3ABN, copilul meu cu bunicul meu etc. etc. Este uşor de lăsat Sfânta Scriptură faţă în faţă cu ÎNALTA TEHNICĂ în competiţie chiar şi cu ÎNALTA CRITICĂ (n-au decât să concureze între ele căci nu e nimic de pierdut). Demodată, depăşită, neadusă la zi pe cât li se pare unora că ar trebui, ea va sta, oricâţi batjocoritori s-ar căţăra împtoriva ei pe vârfurile civilizaţiei. Nu cumva este o ruşine de neaducere la zi a jertfei mântuitoare pentru că nu o pot adapta facebook? S-ar putea ca unele aspecte ale ÎNVĂŢĂTURII să fie incompatibile exprimării de “ultimă oră”, sau mai bine zis limbajul de “ultimă oră” să fie neputincios a le exprima.

ADUCEREA la ZI a Scripturilor, în varianta cea mai înţeleaptă, ar fi DUCEREA ZILELOR NOASTRE la Scripturi cu toată tehnica, inventivitatea, limbajul şi mai ales PRETENŢIA lor. Mi-e teamă că nu se mai vorbeşte despre apostazie doar din pricină că este prea multă.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-