Evanghelia ilegalităţii. LEGALIZAREA FĂRĂDELEGII.
Dacă aş spune despre dumneavoastră că sunteţi ILEGAL undeva, cumva, din pricina a ceva, nu v-ar plăcea deloc. Dacă aş spune că sunteţi ILEGALIST, de asemenea nu v-ar plăcea. Dacă aş spune că sunteţi LEGALIST, nici aşa nu v-ar plăcea. Sigur, greşeala este a mea că mă bag unde nu trebuie, nu a dumneavoastră care eventual aţi fi unde nu trebuie, lucru valabil mai întâi cu mine şi apoi cu oricine. Nu ne mai înţelegem. Ca la Turnul Babel.
În social şi politică e foarte de apreciat SĂ FI FOST ILEGALIST şi nu SĂ FII ILEGALIST. Luptătorul în ILEGALITATE este veteran în LEGALITATE. Luptător împotriva unei legi pentru altă lege şi tot aşa, altă ILEGLITATE şi altă LEGALITATE din una în alta, de nu se mai ştie care este LEGALĂ şi care este ILEGALĂ şi paradoxal ajungându-se a ne întreba care LEGE este LEGALĂ şi care este ILEGALĂ ca să ştim câte ceva şi despre noi cum suntem. Iertare că încă odată, – a câta oară -, mai amintim aceste lucruri.
În lumea spirituală, zic eu, nu s-ar cuveni să aibă loc asemenea discuţii, fiind vorba de O SINGURĂ LEGE, fie că ne referim la “CELE ZECE PORUNCI” (LEGEA MORALĂ), fie că ne gândim la “LEGEA DUHULUI de VIAŢĂ în HRISTOS ISUS”, împlinirea primei în sens juridic.
Un mare evanghelist – după consideraţia lui din lumea creştină -, zicea săptămâna trecută, că LEGEA celor ZECE PORUNCI a fost dată omului de Dumnezeu nu ca un îndreptar de vieţuire, ci să-l înveţe că NU POATE FI ŢINUTĂ şi să-l ferească de încercarea de a o ţine ca nu cumva să cadă în LEGALISM, păcatul de neiertat. Să pui pe seama lui Dumnezeu că a spus omului “SĂ NU FURI”, văzându-l pe om că face tot ce poate să nu fure şi întrucât NU POATE să nu fure, să-i dea o lecţie de neputinţă, este nu mai puţin decât blasfemie. Nu este uşor de înţeles PLANUL de MÂNTUIRE şi juridicitatea lui, dar a răsturna valorile spirituale deliberat, este de-adevărat păcat de neiertat. Presupunând reale rezultatele de cercetare ale psihologilor asupra cleptomanilor (care oricum nu intră sub jurisdicţia SĂ NU FURI din pricina stării lor de sănătate), realitatea este că o sumedenie de oameni NU FURĂ, ceea ce înseamnă că SE POATE. Propovăduirea EVANGHELIEI NEPUTINŢEI şi FĂRĂDELEGII ca voinţă divină pentru oameni, este o farsă a diavolului. Fie împotriva ei amintită acum şi doar declaraţia de principiu – “POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREŞTE”.
Desigur, babilonia este mare şi va creşte apocaliptic până la totala ei prăbuşire. Mă refer la amestecul de înţelegere între ce este bine şi ce este rău, considerând declaraţia proorocului care zice “ei numesc binele rău şi răul bine”. Dacă în situaţia că deşi Domnul Dumnezeu a spus prin LEGEA Sa ce este BINE şi ce este RĂU, s-a ajuns la inversarea înţelegerii, ne închipuim ce ar fi dacă GHIDUL DIVIN ar fi scos din valabilitate. De fapt, cum am amintit, aceasta se încearcă. Este o luptă sistematică de scoatere a LEGII MORALE din existenţa umană şi cel mai actual se procedează la REDEFINIRE. Dicţionarele de religie sunt din ce în ce mai altfel sub pretextul aducerii lor la zi, ancorarea înţelesurilor în “performanţele actuale”. Aş numi în context acest fenomen, LEGALIZAREA FĂRĂDELEGII. În politică se face această întronare. Când în domeniul spiritual va avea loc întronarea OMULUI FĂRĂDELEGII prin LEGE, situaţia existenţială va fi fără ieşire şi Domnul va face trecerea în LEGALITATE. Împărăţia Sa.
Sub jurisdicţia LEGII FĂRĂDELEGII, nu ne simţim LEGALI, nu-i aşa? Unde pe lume am fi LEGALI? Prin comparaţie, spre cele spirituale de valoare veşnică, ne uităm la unii din noi cu “cetăţenie” undeva, cu mai multe cetăţenii pentru mai multe locuri de pe lume, cu o cetăţenie mare de tot cât lumea pentru orice loc de pe lume. Presupunem că cineva împuternicit cu treaba aceasta ne-ar oferi un paşaport planetar, vânzoleala denumirii de “cetăţean al planetei”, păi ce ne-ar mai lipsi? Nu-i aşa că am cam uita că “cetăţenia noastră este în ceruri”? În această mare ÎNCURCĂTURĂ ce nu poate fi numită mai potrivit decât “babilonică”, ce-ar fi să ne simplificăm înţelesurile? ILEGALIŞTI faţă de ea. LEGEA DIVINĂ fără o iotă lipsă – LEGALIŞTI faţă de ea. Cum am spus, sub jurisdicţia LEGII FĂRĂDELEGII, călcarea LEGII nu mai e o RUŞNIE, ci o VIRTUTE. Legiferarea păcatului sub semnătura demnitarilor lumii este apogeul răzvrătirii omului împotriva lui Dumnezeu.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
