“AICI e ÎNŢELEPCIUNEA”. Apocalipsa 13, 18
Unde e PROSTIA?
Despre “semnul fiarei” exprimat în “numărul numelui ei” şase sute şasezeci şi şase”, una dintre cele mai semnificative profeţii ale sfârşitului istoriei acestei lumi, am auzit multe de-alungul vieţii. Interpretări în raport de principalele momente şi personaje ale ultimelor două mii de ani au marcat gândirea oamenilor de toate culturile, religiile sau nuanţele seculare. Puţine minţi căutătoare de adevăr au trecut cu “nepăsare” pe lângă această profeţie care prin simplitatea exprimării tainei ei a provocat atenţia de la cel mai răzvrătit împotriva lui Dumnezeu din pricina neputinţei de a-L nega, până la cel ce L-a căutat cu evlavia cea mai genuină dar nebăgată în seamă de către semenii lui.
Spre deosebire de alte profeţii făcute de Domnul Dumnezeu în iubirea Lui de a-L crede pe cuvânt făcându-ne cunoscut a le păstra în tainele lor, în legătură cu profeţia amintită acum, El ne îndeamnă la dezlegarea ei. Că din multele interpretări numai una este adevărată, nu înseamnă că provocarea făcută de Domnul la înţelegerea ei ar fi ceva rău. Mai mult sau mai puţin, este o similaritate cu ceea ce numim “greşeala” de la 1844. Cine poate spune că “preocuparea” lui Isaac Newton cu privire la profeţie nu a fost bună din pricină că interpretarea lui a fost “greşită”? Şi pentru că provocarea la înţelegerea ei a fost făcută de Domnul, ea va continua să atragă atenţia întregii lumi cu cât ne apropiem de sfârşitul ei. Aşa dar, mă aştept ca cineva să spună, “cutare sau cutare interpretare a profeţiei referitoare la semnul fiarei ‘666′ este greşită”, mă aştept să spună “e prea greu pentru mine şi renunţ la descifrarea ei”, “e de dezlegat taina ei mai târziu, la timpul cuvenit”, “trebuie căutat alt sistem de interpretare” etc., fiindcă nu este o joacă ci este vorba de o “pricepere” deosebită, venită numai dinspre cer în “socotirea numărului fiarei”. Zicea Daniel lui Nebucadneţar: “….este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele”, iar împărăteasa, soţia lui Belşaţar zicea împăratului despre Daniel: “… s-au găsit la el lumini, PRICEPERE şi o ÎNŢELEPCIUNE dumnezeiască”. Punem lângă cele amintite din cartea lui Daniel, cele despre care spunem câte ceva astăzi din Apocalipsa: “Aici e ÎNŢELEPCIUNEA. Cine are PRICEPERE să socotească…, şase sute şase zeci şi şase”.
Şi acum, surpriza cea mare. Am auzit săptămâna aceasta la un program televizat pe un post naţional românesc, declaraţia unui vorbitor de seamă, că “… şase sute şase zeci şi şase” este … “o PROSTIE”. O nefericită premieră. Că nu-i adevărată profeţia, că sunt greşite interpretările, că nu trebuie să ne pierdem timpul cu tainele, că ne depăşeşte putinţa, etc. am mai auzit, dar că e “o PROSTIE”, este pentru prima dată când aud.
Personal, mi se pare prea mult a pune “ÎNŢELEPCIUNEA şi PRICEPEREA” din textul biblic profetic pe seama PROSTIEI, sau a fi invocate de Domnul Dumnezeu pentru o PROSTIE. Ceva este greşit, ceva este fatal greşit. O tragedie. Chiar şi doar într-un limbaj strict secular, vorbirea despre ÎNŢELEPCIUNE şi PRICEPERE ca fiind PROSTIE, este stupidă. În context spiritual însă este blasfemie. Oamenii de mare cultură nu-şi permit aşa ceva, chiar dacă nu cred în Dumnezeu , în Biblie, sau în profeţii. Ei au totuşi o decenţă în declaraţiile şi adresabilitatea lor. Şi simt că suntem abia la început şi mă întreb ce va urma. Nu-mi face plăcere să spun, dar aducându-mi aminte de Solomon cu zicerea “deşertăciune a deşertăciunilor” spun şi eu că etichetarea profeţiei din Apocalipsa 13, 18 despre descifrarea semnului fiarei cu ÎNŢELEPCIUNE şi PRICEPERE ca fiind PROSTIE, mi se pare PROSTIA PROSTIILOR.
Dacă Domnul Dumnezeu a zis: “Aici e ÎNŢELEPCIUNEA”, înseamnă că ea este acolo unde a zis El. Unde este PROSTIA? În nici un caz unde Domnul a spus că este ÎNŢELEPCIUNEA. Dacă omul vrea să caute PROSTIA, să o caute în altă parte. Eventual la el.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
