„Cine are pe Fiul, are viața, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata”. 1 Ioan 5:12
Dacă adevărata viață începe atunci cand îl primești pe Hristos în inimă, putem spune că Sorina și Gabriel au aproape un an de viață spirituală – la fel ca varsta băiețelului lor Claudiu. Cei trei formează o familie deosebită în localitatea Măcin. De cand Dumnezeu este oaspetele casei lor, viața s-a schimbat foarte mult.
-Sorina: „Cand mă gandesc la viața trăită fără Isus, nu-mi pot aminti nici un lucru frumos. Eram înconjurată de ură, invidie, și minciună. Nici chiar acasă nu aveam liniștea pe care o doream. Programul zilnic era compus în mare parte din manele și scandal. ”
-Gabi: „Eram prinși parcă într-o întrecere a răului. Dacă vecinii aveau muzică zgomotoasă, eu trebuia să o dau și mai tare. Era o viață mizeră. Pe Dumnezeu îl căutam doar la necaz. Deși în copilărie am cunoscut ceva despre El de la părinți, am ajuns la fel de rău ca ceilalți. ”
-Sorina: „Pentru mine religia însemna candela și lumanările aprinse. Nu cunoșteam nimic din cuvantul lui Dumnezeu. Mediul în care am trăit era departe de voia Lui. Deși cunoscuții erau declarați creștini, aproape toți beau, fumau, și călcau poruncile sfinte. Cand cineva dorea să fie mai credincios, era luat în batjocură. Viața era o cursă nebună spre nicăieri. Dacă prietenii aveau ceva mai frumos decat mine, mergeam în casă și plangeam. Acum am înțeles că totul este trecător. Nu mă mai interesează această lume tristă. Viața cu Dumnezeu este atat de frumoasă…. E minunat cand mă trezesc și îl văd pe soțul meu că studiază și se roagă. ”
-Gabi: „Primele întalniri de studiu biblic mă plictiseau îngrozitor. De multe ori plecam afară. Soția citea și încerca să mă implice și pe mine. Degeaba. Așteptam să se termine mai repede seminarul ca să plec. Ceva însă s-a întamplat. Băiețelul nostru s-a îmbolnăvit și soția a plecat cu el l-a spital. Eram singur acasă. Am început să citesc Biblia din curiozitate. Imi plăcea din ce în ce mai mult. Cand s-a întors Sorina, eram deja înaintea ei cu studiul.”
-Sorina: „Totul era nou și interesant. Mi-am zis: Dacă o să cred în Dumnezeu nu pierd nimic, dar dacă nu cred pot sa pierd totul. Apoi am observat că viața noastră se schimba cu fiecare zi petrecută langă Dumnezeu. Certurile, cuvintele urate, atmosfera încordată dintre noi, au rămas în urmă și dragostea divină umple acum casa noastră.
-Gabi: „Ajunsesem un hoț. Cand furam mă gandeam că de fapt nu este decat un scurt împrumut. Am nevoie, iau și pun la loc cand o să am mai mult. Dumnezeu a intervenit în viața mea și m-a oprit la timp. Il simt ca pe un Tata bun care este langă mine în fiecare zi. El mi-a oferit mantuirea sa. ”
Sorina si Gabi au intrat de curand în legămantul botezului cu Mantuitorul lor. Să ne rugăm ca viața cea nouă să fie fără de sfarșit.
Savu Isvoraș – Măcin 2011, savuisvoras@yahoo.com
