Spre sfarsitul TinServ-ului, in noaptea dinspre joi spre vineri, pe la ora  2 noaptea, tabara noastra formata din aproximativ 50 de persoane a fost trezita de un grup de 6 persoane care au intrat in mod abuziv in locul in care campam. Intrati direct cu masina, au dat muzica la maxim, bineinteles manele si strigau cat ii tineau gura, ca ne omoara, ca ne taie in bucati, ca ne violeaza fetele, etc.

Dupa doua saptamani de munca, era singura seara in care nu am mai pus plantoane, asa ca ne-am trezit cu totii speriati si nu prea intelegeam ce se intampla. Stergadu-ma la ochi, incercand sa ma desmeticesc, m-am indreptat cu fratele Marcel Tanase spre masina plina cu tinerii scandalagii. A urmat discutia cu ei, dar nu am avut cu cine discuta. Ne cereau fetele, vroiau sa aprindem focul de tabara si sa dam un fel de chef.

In timpul discutiei ei imi spuneau ca sunt timisoreni, fosti puscariasi pentru viol, era si unul din Rep. Moldova cu ei. Toti aratau foarte musculosi, mi-au aratat briceagul si unul mi-a spus ca daca vrea ne taie in bucati. In timp ce vorbeam cu ei ma rugam in continuu si ii spuneam Domnului: ,,Doamne Tu nu ai cum sa ne lasi sa patim ceva rau dupa ce timp de doua saptamani am vazut minuni dupa minuni, fa ceva si ajuta-ne te rog”. In cele din urma, dupa jumatate de ora de discutii fara nici un rezultat, in care atat eu cat si fratele Marcel Tanase am vorbit frumos si umil incercand sa nu raspundem la nici un fel de provocare la violenta, pentru ca de fapt asta vroiau, au plecat.

Am crezut ca am scapat, dar dupa nici 10 minute au revenit cu doua masini, acum erau aproximativ 10 persoane, chiar si doua fete cu ei. Erau la poarta taberei, cu batele de baseball si daca nu ma insel si cu o secure, pe care le vedeam in lumina farurilor, gata sa intre in tabara. Strigau din nou ca vor sa ne violeze fetele si ca ne vor omora.

Imediat impreuna cu aproximativ 8 tineri din tabara am ingenunchiat in cerc la aproximativ 30 de m de ei si am inceput ca fiecare sa ne rugam. In indepartare auzeam cuvintele: ,,ce fac? se roaga? de ce va rugati ma? va este frica de noi? bai va omoram? strigati la Dumnezeu poate va aude… Cat timp ne-am rugat toti, aproximativ 10 minute, cati erau ei de multi, cu toata vorbaria lor, nu aveau curajul sa intre. Ma uitam la ei, se apropiau de poarta si apoi plecau inapoi. Cand ultimul tanar, a facut ultima rugaciune si a spus ,,Amin”, imediat poarta taberei a fost deschisa si a intrat un tanar care a venit spre mine, a dat mana cu mine si mi-a zis: ,,imi cer scuze in numele tuturor pentru ce v-am facut, iertati-ne ca suntem beti” si a plecat. Nu imi venea sa cred ce auzeam. Exact cand am incheiat rugaciunea atunci a intrat el si si-a cerut scuze.

Am crezut ca am scapat din nou, dar iarasi ne-am inselat, pentru ca au revenit din nou cu doua masini, acum pentru a treia oara. Au intrat in tabara direct, acum erau alti tineri noi cu ei. Unul dintre ei, a intrebat cine este seful in tabara? Am raspuns ca eu raspund de tabara si a inceput sa imi ceara actele taberei, sa imi ceara 300 de euro si tot felul de prostii pe care le debita. In spatele lui, doi tineri bine facuti fizic stateau cu batele de baseball. Situatia a devenit atat de critica, caci erau gata sa sara la bataie cu noi pe motiv ca am venit aici sa castigam bani si ca trebuie sa le platim si lor 300 de euro, incat a trebuit sa sun la 112 chemand politia.

Cand au auzit ca am chemat politia au plecat imediat, la cateva minute a ajuns si politia din localitate. In maxim 15 min politistul local i-a indentificat si spre surpriza noastra toti erau localnici. Unul era fiul directorului scolii, altul era un baiat vecin cu familia noastra de misionari (ei atunci nu erau in tabara), cel mai violent era bodygard in Timisoara, o fata era fiica fostului preot din localitate, etc. Dupa ce au plecat si stiind ca sunt din sat, am zis in sinea mea in noaptea aceea in pat: ,,Doamne, ce bine ar fi daca m-as mai intalni odata cu ei sa le vorbesc despre Tine si sa le spun ca Tu ii iubesti”.

A doua zi vineri am inceput sa ne rugam pentru ei, cerand Domnului sa ii faca misionari. Am plecat apoi in sat sa vad doua locuri de casa pe care doresc sa le cumpar prin credinta in aceasta toamna pentru a construi viitoarea biserica acolo. Surprinza, in fata mea apare masina in care erau tinerii aseara. Masina era parcata in mijlocul drumului incat nu mai puteam sa trec. A inceput sa ma cuprinda frica, ca nu cumva sa ma vada si sa ma bata ca am chemat politia. Am inceput sa dau inapoi cu masina si sa trec neobservat. Dar Domnul mi-a spus atunci: ,,de ce pleci, nu m-ai rugat tu azi noapte sa te ajut sa te intalnesti cu ei sa le vorbesti despre Mine?”. Ba da, Doamne, dar stii… ,,intra si vorbeste cu ei”a fost indemnul urmator.

Nu mi-a fost usor, dar am coborat din masina si am intrat in curte. Mama acelui baiat, inca nu stiam care din baietii de aseara locuieste aici, mi-a iesit in cale. Il caut pe baiatul dvs, este acasa? am intrebat pe acea mama. ,,Da este acasa, dar acum doarme cu inca doi baieti de la Timisoara. M-a apucat din nou frica. Vezi Doamne, daca dorm nu am cum sa vorbesc cu ei, asa ca mi-am linistit constiinta ca nu am cum sa ii abordez.

Insa Domnul a insistat sa raman si sa il trezesc. I-am spus acelei doamne sa il trezeasca pe fiul ei pe motiv ca….il cauta un baiat. Cand s-a deschis usa si am vazut cine vine spre mine…..era chiar cel mai violent de aseara, bodyguard-ul din Timisoara. L-am abordat cerandu-mi scuze pentru aseara, pentru ca am chemat politia. I-am spus ca daca stiam ca sunt din sat nu am fi chemat politia. In timpul discutiei l-am intrebat daca stie ca Dumnezeu il iubeste? Mi-a raspuns ca stie. Apoi l-am intrebat daca ii place viata pe care o are? Mi-a raspuns ca ii place. Dar eu am simtit ca ma minte si ca defapt nu ii place. Apoi pentru ca era vineri si duminica plecam, l-am invitat in acea seara la ora 21 la deschiderea sabatului la noi in tabara. Mi-a spus ca o sa vada daca vine si am plecat.

Apoi am fost la cel care aseara si-a cerut scuze. Era baiatul unei familii de frati baptisti, vecini cu misionarii nostrii si cei mai apropiati de fam. Anton. Era un baiat care a parasit biserica pentru anturajele rele. Bunica lui mi-a spus ca acest baiat i-ar fi zis cu cateva zile inainte ca daca se va pocai el la adventisti va merge. I-am spus si lui ca Dumnezeu inca il mai asteapta, ca il iubeste si l-am invitat si pe el seara la altar in tabara si pe familia lui la fel. Apoi in casa familiei de misionari m-am rugat staruitor ca Domnul sa lucreze la inima lor si sa ii aduca in acea seara in tabara.
A venit ora 21, am deschis sabatul, familia de frati baptisti erau cu noi inafara de baiatul lor.

Au fost cantari, o scurta prelegere si apoi rugaciunea de sfarsit. Cel care se ruga, la sfarsitul rugaciunii a spus: ,,Doamne te rugam si pentru tinerii de aseara sa ai mila de ei”. In momentul urmator a oprit masina de aseara in fata taberei si au coborat 5 tineri din ea: Bodyguard-ul, baiatul fam de baptisti, cel din Rep. Moldova si inca doi baieti. Am iesit in calea lor sa le uram bun venit. Tanarul baptist stiind ca si parintii lui sunt cu noi nu a vrut sa intre. Cel care l-a convins a fost bodyguard-ul, nu imi venea sa cred ceea ce vad si aud.

Acesti tineri au stat cu noi la un nou altar special pentru ei. Ne-am rugat cu ei, am cantat si s-a spus un mic Cuvant din Scriptura, dupa care au plecat.
Nu stiu ce a fost in inima lor, dar stiu un lucru: nu la voia intamplarii au venit in acea joi noaptea la noi si nu la voia intamplarii au venit vineri seara la altar.
Si mai stiu un lucru, rugaciunea noastra a fost ,,Doamne dorim ca pe toti de aseara sa ii faci misionari”. AMIN!

 

Pentru alte proiecte click pe link: