Dragi prieteni,
Marti seara, in timp ce unii dintre noi colindau, altii stateau in case la soba sau la televizor cu prietenii sau familia, un mesaj rascolea linistea noastra. Undeva, in varf de munte, la Straja, un tanar adventist se pierduse de grup pe drumul dintre doua partii. Dezorientat, pe o vreme ce se inasprea cu fiecare minut, tanarul se indeparta tot mai mult spre munte, manat puternic de un vant care il urca insesizabil spre un alt versant. Ia legatura cu tatal sau (Cornel Soare), primele cuvinte fiind „Nu vad nimic!” Trec minute, trec ore… Cu o vizibilitate de numai un metru si jumatate, manusile spulberate de vant, ultima masa avuta la ora 10 dimineata, iar acum fiind deja spre seara, tanarul se opreste epuizat la o margine de padure. Din acest punct, prin padure, pe celalalt versant, vede luminile salvamontistilor porniti din Tg. Jiu. Cu toate resursele porneste spre ei si ajunge intr-o vale de unde iarasi nu mai vede nimic. Dupa un moment de cumpana urca din nou si ajunge la ei. Ii gaseste (sau e gasit) cu doar zece minute inainte ca cele doua echipe (salvamontistii din Tg. Jiu si cei din Straja) sa se intalneasca si sa decida sa porneasca cautarea in cu totul alta zona. Era deja ora 22.
Salvamontistii au spus ca Dumnezeu l-a iubit. La stiri, au spus doar ca a avut noroc. Noi stim ca sute de oameni s-au rugat pentru Tibi Soare si familia lui. Ei sunt cei care semneaza acest mesaj de multumire pentru Dumnezeu, pentru toti cei ce au apelat la rugaciune de mijlocire in dreptul lor in aceste vremuri de incercare.
Christian Salcianu
