M-am apucat de la un timp să îmi analizez, mai în detaliu, viața; și am realizat, cu mare dezamăgire, că totul se rezumă doar la rutină. La o rutină impusă de norme, standarde sau dorințe din afară. Și viața mea nu e, în niciun caz, excepția.
Cum ne trăim viețile? După același tipar, cu toții. Muncă (sau școală – tot muncă, ba mai rea!), familie, televizor/net, învățat etc. “Distracție”? – o dată pe săptămână sau pe lună. Plus, pe cât este posibil, concediul de peste an. Și, dacă ai sta să privești în urmă, ai observa că ce iei pe mere, schimbi cu pere. Adică îți vinzi timpul, doar pentru a putea să cumperi din nou timp. continuarea aici […]
