Comentariu reaalizat de pastorul Alejandro Bullón
STUDIUL 7
Prima calatorie misionara a lui Pavel
In lectiunile trecute am vazut in amanunt convertirea lui Saul din Tars. Dupa ce si-a recapatat vederea prin interventia lui Ananaia si a fost botezat, a plecat in Arabia unde a petrecut trei ani. Dupa acest timp s-a intors si s-a dus la biserica din Ierusalim unde, la inceput, a fost primit cu suspiciune pana ce a venit Barnaba si l-a ajutat. Dupa aceste evenimente Pavel si Barnaba s-au dus in Antiohia, care asa cum am vazut saptamana trecuta devenise un fel de centru al crestinismului. Multe dintre neamuri s-au convertit in Antiohia unde li s-a dat pentru prima oara numele de crestini.
Sa intram in studiul din aceasta saptamana. Fapte 13: 1-3 „ In biserica din Antiohia erau niste proroci si invatatori: Barnaba,Simon numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen care fusese crescut impreuna cu carmuitorul Irod, si Saul. Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis „Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.” Acest text prezinta pe Domnul Isus Hristos care acioneaza prin intermediul Duhului Sfant si prin apostoli si duce Evanghelia in locurile cele mai indepartate. Cheia cartii Faptele Apostolilor sta in porunca Domnului Isus: „Imi veti fi martori!” Aceasta porunca nu s-a dat bisericii ca organizatie ci fiecarui crestin in parte, asa ca te include pe tine si pe mine. Participareaa tuturor credinciosilor nu este o inventie a zilelor noastre, ci acest lucru a fost in mintea Domnului Isus de la inceput. Aceasta marturie trebuia sa inceapa in Ierusalim, in Iudeea, in Samaria si pana la capatul pamantului. In acele momente predicarea Cuvantului se facea in cea mai mare parte iudeilor deoarece Ierusalimul avea mai mult iudei decat alte natiuni. Intr-o faza urmatoare Evanghelia a ajuns in Samaria si am vazut convertirea unora care nu erau iudei. Acum trebuia sa urmeze cea dea treia faza si Evanghelia sa ajunga pana la toate celelalte natiuni din lume. Acum vom vedea cum Pavel devine personajul principal iar Petru pare ca dispare de pe scena. Dumnezeu foloseste foarte mult pe Petru la inceput, dar pentru aceasta lucrare vasul ales este Pavel.
Prima calatorie misionara pe care aveau s-o faca Pavel si Barnaba a fost din itiativa Duhului Sfant. Biserica din Antoihia postea si se ruga ca sa poata avea intotdeauna calauzire divina iar Duhul Sfant le spune ce sa faca. Asa ca ei pun deoparte pe Pavel si pe Barnaba pentru lucrarea misionara care ii astepta. Da-ti seama de un lucru. Biserica care i-a trimis pe acesti doi misionari nu a fost cea din Ierusalim unde era centrul bisericii din acele zile. Sincer vorbind, biserica din Ierusalim nu era misionara, ci ei petreceau cea mai mare parte a timpului discutand daca un lucru se putea face sau nu. Spre exemplu, problema circumciziei noilor crestini era un lucru care ocupa tot timpul bisericii din Ierusalim. In schimb biserica din Antiohia nu pierdea timpul cu astfel de discutii ci avea o viziune clara a misiunii ei, fapt pentru care se rugau si posteau pentru ca doreau cu sinceritate sa implineasca voia Domnului. Ei, la indemnul Duhului Sfant, au trimis pe Pavel si pe Barnaba si si-au pus mainile peste ei. Prin acest gest al punerii mainilor, membrii bisericii din Antiohia se identificau cu acesti doi misionari. Ei mergeau in numele bisericii si ca reprezentanti ai ei. Membrii bisericii aveau sa ramana acasa si sa munceasca, in timp ce Pavel si Barnaba mergeau sa faca lucrare misionara.
In acasta prima calatorie, ei au ajuns in Cipru, locul de nastere al lui Barnaba. Primul port in care au ajuns a fost cel din Salomina si aici au inceput sa predice Evanghelia, in aparenta nu cu mult succes. Aici Luca mentioneaza pe Ioan Marcu, un tanar care era nepot al lui Barnaba si care mergea cu ei. Din Salomina au ajuns in Pafos unde au intalnit un vrajitor pe nume Bar-Isus sau Elima, care era in slujba dregatorului Sergius Paulus. El se opunea ca stapanul sau sa auda cuvantul Evangheliei. Fapte 13: 9-11 spune: „ Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant, s-a uitat tinta la el si a zis: „Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului, vrasmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezei tu sa strambi caile drepte ale Domnului? Acum, iata ca mana Domnului este impotriva ta: vei fi orb si nu vei mai vedea soarele pana la o vreme.” Indata a cazut peste el ceata si intuneric si cauta bajbaind niste oameni care sa-l duca de mana.” Aceea era puterea lui Dumnezeu car dirija viarta apostolilor si chiar daca Pavel a fost cel care a vorbit, totusi nu a fost el cel care a facut minunea ci Duhul Sfant prin el. Noi oamenii trebuie sa intelegem un lucru: chiar atunci cand facem lucruri frumoase nu suntem noi, ci este Duhul Sfant al lui Dumnezeu cel care face aceste lucruri iar biserica este cea care ne trimite. Este trist cand o persoana considera ca face ceva prin sine insusi si de multe ori chiar se indeparteaza de biserica ca sa mearga pe drumul lui, singur, fara sa se supuna vreunei autoritati.
In partea a doua vom citi Fapte 13: 13 „ Pavel si tovarasii lui au pornit cu corabia din Pafos si s-au dus la Perga in Pamfilia. Ioan s-a despartit de ei si s-a intors la Ierusalim.” Luca nu spune mai mult decat ca Ioan l-a lasat. Dar mai tarziu, pe parcursul istoriei, vom vedea ca Ioan Marcu a abandonat pe apostoli din frica si a decis sa se intoarca acasa la Ierusalim la mama lui. Adu-ti aminte ca mama lui era un membru de vaza al bisericii din Ierusalim. Atunci cand Petru a fost eliberat din inchisoare el s-a dus in casa acestei femei. Dar acum vedem ca Ioan Marcu a parasit misiunea. Probabil ca ajungand in Asia mica si vazand paganismul si dificultatile pe care aveau sa le intampine, a crezut ca poate nu a fost chemat sa fie misionar. Mai tarziu vom vedea ca Pavel renunta sa-l ia cu el pe Ioan Marcu in cea dea doua calatorie misionara. El a avut o neintelegere atat de serioasa in privinta acestui lucru cu Barnaba, incat cei doi s-au separat si fiecare a apucat intr-o directie diferita. Timpul ne va demonstra ca Pavel s-a inselat in privinta lui Ioan Marcu. Dumnezeu nu l-a inlaturat din pricina acestei singure greseli. Multumiri fie aduse Domnului ca nu ne leapada nici pe noi atunci cand gresim, nu o data ci de mai multe ori. Dumnezeu i-a dat lui Ioan a alta sansa. Mai tarziu, chiar Pavel avea sa fie suficient de nobil sa admita ca a gresit si fiind aproape de moarte avea sa trimita dupa el. In ultima sa scrisoare catre Timotei capitolul 4 versetul 11 el spune: „ Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine; caci el imi este de folos pentru slujba.” Acest Ioan Marcu avea sa fie acela care avea sa scrie Evanghelia dupa Marcu.
In Fapte 13:14 spune: „ Din Perga si-au urmat drumul inainte si au ajuns la Antiohia din Pisidia. In ziua sabatului au intrat in sinagoga si au sezut jos.” Este interesant ca Pavel intra in sinagoga si predica ceea ce este inregistrat in Fapte 13: 15-41. In aceasta predica, prima inregistrata in Sfintele Scripturi, tema principala este Isus si lucrarea de mantuire iar punctul culminant al predicii este versetul 39 care spune: „ si oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise.”
Acum trebuie sa-l intelegem pe Pavel. El nu spune ca Legea nu are valoare, ci ca in aspectul iertarii are valoare harul lui Hristos. Legea are valoare dar nu iarta, nu salveaza. Nimeni nu va fi mantuit pentru ca a tinut Legea. Iertarea este doar prin credinta in harul minunat al Domnului Isus Hristos.
A treia parte a studiului nostru vorbeste tocmai de neputinta Legii de a ierta. Legea este idealul de viata pe care Dumnezeu il are pentru copiii Sai dar nu este sursa de putere pentru ascultare. Si chiar daca ar avea aceasta putere ar fi valabila pentru viata din momentul respectarii Legii. Dar cum ar putea rezolva problema neascultarii din trecut? Asa ca unica solutie este sangele Domnului Isus, pentru ca fara varsare de sange nu exista iertare de pacate. Poate Legea sa verse sange? Are Legea sange? Dar cu toate acestea Legea are un loc in viata crestinului pentru ca este imaginea caracterului lui Dumnezeu. Pavel invata aceste lucruri in sinagoga din Pisidia si Luca relateaza istoria asa: „ Cand au iesit afara Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in sabatul viitor despre aceleasi lucruri. Si dupa ce s-a imprastiat adunarea, multi din iudeii si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei si-i indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu. In sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. Iudeii cand au vazut noroadele, s-au umplut de pizma, vorbeau impotriva celor spuse de Pavel si ii batjocoreau.” ( Fapte 13:42-45 ) Iti dai seama ca cei mai reticenti in a accepta Evanghelia au fost aceia care traiau preocupati de a implini legea? Nu ca Legea nu ar fi avut importanta, numai ca ei aveau atata incredere in ascultarea de Lege incat ajunsesera sa creada ca harul ar putea fi o amenintare. Nu numai ca se privau de la binecuvantarile evangheliei, dar ei impiedicau si pe altii sa inteleaga. Fapte 13:48-50 : „ Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei care erau oranduiti sa capete viata vesnica au crezut. Cuvantul Domnului se raspandea in toata tara. Dar iudeii au intaratat pe femeile cucernice cu vaza si pe fruntasii cetatii, au starnit o prigonire impotriva lui Pavel si Barnaba si i-au izgonit din hotarele lor.” Ce trist!
In partea a patra vedem ca apostolii ajung in Iconia. Situatia in Derbe era trista. Neamurile au acceptat Evanghelia cu bucurie dar iudeii s-au opus si au alungat pe misionari. Atunci ei s-au dus in Iconia si au urmat strategia pe care o foloseau mereu: prima data predicau iudeilor. De ce? Pentru ca Pavel avea in inima lui speranta ca iudeii vor intelege si se vor mantui. Pana la urma ei erau poporul pe care Dumnezeu l-a ales in Vechiul Testament, iar Dumnezeu ii iubea si nu dorea sa-i respinga. Dar ei erau cei care il respingeau pe Isus si isi impietreau inimile. Si nu numai ca isi impietreau inimile dar starneau prigonire impotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Sa citim relatarea din Fapte 14:4-7 „ Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, altii cu apostolii. Neamurile si iudeii, in invoirre cu mai marii lor, s-au pus in miscare ca sa-i batjocoreasca si sa-i ucida cu pietre. Pavel si Barnaba au inteles lucrul acesta si au fugit in cetatile Licaoniei: Listra si Derbe si in tinutul dinprejur. Si au propovaduit Evanghelia acolo.”
Ajungem la sfarsitul acestui studiu vorbind de ceea ce s-a intamplat in Listra si Derbe. In Listra Dumnezeu a facut un miracol prin Pavel: un olog din nastere a fost vindecat in numele lui Isus si acest lucru a uimit pe acesti pagani. Ei au crezut ca Pavel si Barnaba erau zei veniti pe pamant si au vrut sa le aduca jertfe. Acesta este unul dintre pericolele care pandesc pe copiii lui Dumnezeu. Idolatrizarea unui simplu om este un pericol. Cel mai rau lucru pe care il poate face un om al lui Dumnezeu este sa se transforme intr-o celebritate. Dar multumiri fie aduse Domnului ca Pavel si Barnaba au avut foarte clar in minte rolul lor in Evanghelie. De aceea au spus in Fapte 14:15 „ Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceiasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele.” Cand diavolul a vazut ca nu-i poate face sa cada cu linguseli, a schimbat strategia. Versetele 19 si 20 spun: „ Atunci au venit pe neasteptate din Antiohia si Iconia niste iudei care au atatat pe noroade. Acestia, dupa ce au improscat pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate crezand ca a murit. Cand l-au inconjutrat insa ucenicii, Pavel s-a sculat si a intrat in cetate. A doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe.” In Derbe ei au facut multi ucenici pentru ca nimic si nimeni nu poate impiedica predicarea Evangheliei. Cand slujitorii lui Dumnezeu se pun in mainile Celui Atotputernic nimic nu poate impiedica lucrarea lor. Acesta avea sa fie finalul primei calatorii misionare a lui Pavel pentru ca in Fapte 14:24-26 spune: „ Au trecut apoi prin Pisidia, au venit inPamfilia, au vestit Cuvantul in Perga si s-au coborat in Atalia. De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fusesera incredintati in grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o savarsisera.” Ce calatorie extraordinara! Ioan Marcu pleaca la inceput cu ei si apoi renunta, Pavel se intalneste cu diavolul in persoana lui Bar-Isus, apoi face minuni. Dar cea mai mare minune este ca Evanghelia transforma viata persoanelor si biserica crestea. Neamurile care nu cunosteau pe Dumnezeu il acceptau cu bucurie; iudeii ii urmareau pe ucenici in fiecare loc unde mergeau si incercau sa distruga lucrarea pe care ei o faceau, luptand impotriva harului lui Hristos si punand accent pe ascultare pentru a fi mantuit.
Omul mantuit prin harul lui Hristos asculta, dar ascultarea nu duce la mantuire. Trebuie sa sti sa faci diferenta intre cele doua lucruri. Dumnezeu te iubeste mult, El are un plan pentru viata ta. Mergi inainte in ciuda dificultatilor si a pericolelor. El te-a chemat sa predici Evanghelia in primul rand celor din jurul tau. Aceasta este misiunea ta.
Dumnezeu sa te binecuvinteze din belsug!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
lectiuneazs@yahoo.com
